Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2003, reclamanta A.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11663 din 29 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1538 din 15 decembrie 2003, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 8 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 19 februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 septembrie 2003.
Instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantei, astfel că și aceasta, minoră fiind, a avut aceeași situație. potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu, cu cel al părinților săi.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, reținând, în esență, că reclamanta nu are calitatea de refugiată, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002.
S-a mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la 19 februarie 1944, în localitatea Petroșani, județul Hunedoara, unde părinții săi s-au refugiat din comuna Deda, județul Mureș, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește invocarea în considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1538 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.