Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2003, reclamanta J.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 11770 din 29 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 1593 din 19 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 20 decembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 august 2003.
Instanța a reținut că reclamanta a dovedit situația de refugiați a părinților săi și că aceasta, minoră fiind, potrivit prevederilor art. 100 C. fam. și ale art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, nu putea avea alt domiciliu, decât cel al părinților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta Casa de Pensii a județului Cluj, susținând, în esență, că reclamanta nu are calitatea de refugiată, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002.
A mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea.
Verificând sentința atacată, în funcție de motivele de casare invocate, de actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie romană care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 20 decembrie 1943, în comuna Homorod, județul Brașov, localitate în care părinții săi s-au refugiat din localitatea Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește invocarea în considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
Pentru considerentele expuse, se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1593 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.