Asupra apelului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 159 din data de 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, a hotărât, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. cu raportare la art. 76 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile se află în concurs real şi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare, la care s-a adăugat 2 (două) luni închisoare (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare), stabilind în sarcina inculpatei A. pedeapsa finală de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Satu Mare sau în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială Satu Mare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere/obligaţiilor impuse sau al săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a luat act că prejudiciul cu care SC B. SA s-a constituit parte civilă în cauză a fost achitat.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele înscrisuri:
- Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2014 al SC B. SA pe numele C. împreună cu actele componente constând în: Cererea de creditare anexă cu nr. x, ambele formulare B., completate pe numele C., copia cărţii de identitate pe numele C. cu menţiunea "Conform cu originalul" şi semnătura aferentă, Adeverinţa de venit nr. 31 din 31 ianuarie 2014 a Cabinetului Individual de Avocatură - avocat D., cu semnătura aferentă şi ştampila cabinetului.
- Contractul de credit nr. x din 9 aprilie 2014 al SC B. SA pe numele E. împreună cu actele componente constând în: Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, ambele formulare B., completate pe numele E., copia cărţii de identitate pe numele E. cu menţiunea "Conform cu originalul" şi semnătura aferentă, adeverinţa cu antetul "SC F. SRL" nr. 75 din 7 aprilie 2014 cu semnătura şi ştampila aferente.
S-au reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 23 decembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor continuate şi în concurs de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen., constând în aceea că:
- la data de 2 februarie 2014 a indus în eroare SC B. SA cu prilejul încheierii contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.000 RON, prin depunerea adeverinţei de venit, anexată la contract, pe care completat-o şi semnat-o în fals pe numele altei persoane, C. şi
- la data de 9 aprilie 2014 a indus în eroare SC B. SA cu prilejul încheierii contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.500 RON, prin depunerea adeverinţei de venit, anexată la contract, pe care completat-o şi semnat-o în fals pe numele altei persoane, E.
Poziţia procesuală adoptată în faţa instanţei de fond de către inculpata A. a fost de recunoaştere nuanţată a implicării sale în încheierea contractului de credit pe numele numitei C., respectiv nu a recunoscut niciun fel de implicare în încheierea contractului de credit pe numele numitului E., aceeaşi fiind şi în faţa organelor de anchetă penală.
Audiată fiind în calitate de inculpată la 16 octombrie 2019, A. a arătat că a emis Adeverinţa nr. x din 31 ianuarie 2014 a Cabinetului Individual de Avocatură - avocat D., în care a atestat, în fals, că numita C. este angajată ca secretar la acest cabinet, cu un salariu net de 1.550 RON, înscris pe care şi-a aplicat semnătura şi ştampila cabinetului. În baza acestei adeverinţe s-a acordat împrumutul, pe care a înţeles să-l achite, respectiv a pus la dispoziţia inculpatei G. banii pentru achitarea creditului. În legătură cu contractul de credit încheiat la data de 9 aprilie 2014 cu SC B. SA pe numele E., inculpata nu a recunoscut că ar fi completat şi semnat în fals adeverinţa cu antetul "SC F. SRL" nr. 75 din 7 aprilie 2014 şi a arătat că nu ştie nimic despre acest contract.
Prima instanţă a reţinut că din probele dosarului, rezultă, raportat la ambele contracte de credit, că este dovedit dincolo de orice îndoială că inculpata este beneficiarul real al celor două contracte de împrumut încheiate în mod fals, cu conlucrarea celorlalte două inculpate, pe numele altor persoane.
Inculpata A. a iniţiat cu partea civilă procedura de mediere, pentru stingerea acţiunii penale şi civile decurgând din infracţiunea de înşelăciune, procedură rămasă fără rezultat, deoarece partea civilă a refuzat încheierea unui acord de mediere cu inculpata, politica societăţii fiind în acest sens pentru a se descuraja practici de genul celei din prezenta speţă. Or, pentru a încheia acord de mediere, o condiţie impusă de lege constă în recunoaşterea faptei ce face obiectul acuzaţiei penale, iar inculpata A. a fost cea care a iniţiat acest demers. Astfel, poziţia oficială adoptată de inculpată în faţa organelor judiciare a intrat în conflict cu propriul său comportament.
În urma cercetărilor efectuate în cauză cu privire la încheierea Contractului de credit nr. x din data de 2 aprilie 2014, au rezultat următoarele:
La data de 2 aprilie 2014 inculpata H. avea calitatea de agent B., în baza contractului de agenţie înregistrat la SC "B." SA sub nr. x din 1 februarie 2013, prin care a fost împuternicită să încheie contracte de credit cu persoane fizice.
În aceste împrejurări, la data de 2 februarie 2014, între "B." SA, prin agent H. şi clienta "C." a fost încheiat contractul de credit nr. x, în baza căruia a fost împrumutată cu suma de 3.000 RON.
Încheierea contractului de împrumut a avut la bază cererea de creditare nr. x, Adeverinţa de salariat nr. X din 31 ianuarie 2014, emisă de Cabinetul Individual de Avocatură - avocat D., care atesta că C. este angajată ca secretar la acest cabinet, copia cărţii de identitate a titularului de credit, precum şi factura fiscală nr. x, emisă de E-on pentru abonatul I. din municipiul Botoşani, Aleea x.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, în perioada 23 octombrie 2013 - 22 octombrie 2014, persoana vătămată C. a avut stabilită reşedinţa în municipiul Botoşani, la domiciliul numitei I., iar ulterior, în perioada 20 februarie 2013 - 19 august 2013, la domiciliul numitei J., mama numitei D. (în prezent A., adresă unde funcţionează şi Cabinetul Individual de Avocatură str. x 14 - K. nu a lucrat niciodată la Cabinetul Individual de Avocatură str. x 14 - avocat D., aspect confirmat şi prin Adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Botoşani cu nr. x din 18 februarie 2015.
În urma constatărilor criminalistice efectuată în cauză cu nr. x din 19 august 2015 şi nr. x din 06 noiembrie 2015, a rezultat că adeverinţa de venit anexată la contract a fost completată şi semnată de către numita D. Acest aspect a fost de altfel recunoscut şi de inculpata D. (în prezent A.)
Totodată, în urma constatării criminalistice efectuată în cauză nr. x din 19 august 2015, a rezultat că: menţiunile de completare reprezentând numele şi prenumele clientului/solicitantului, respectiv semnăturile de la rubrica "Semnătură client"/"Semnătură solicitant" de pe "Contractul de credit" nr. x din 2 februarie 2014 şi "Cererea de creditare" anexă cu nr. x, ambele formulare B., completate pe numele C., nu au fost executate de titulara C.; acestea au fost executate de inculpata G.; menţiunea de completare "Conform cu originalul" de pe copia C.I. a numitei C. a fost executată de inculpata G.; semnătura amplasată în partea dreaptă a menţiunii "Conform cu originalul" de pe copia C.I. a numitei C. a fost executată de inculpata G., pe scrierea numelui titularei C.
În urma cercetărilor efectuate în cauză cu privire la încheierea contractului de credit nr. x din 09 aprilie 2014, au rezultat următoarele:
La data de 9 aprilie 2014 inculpata H. avea calitatea de agent B., în baza Contractului de agenţie înregistrat la SC "B." SA sub nr. x din 1 februarie 2013, prin care a fost împuternicită să încheie contracte de credit cu persoane fizice.
În aceste împrejurări, la data de 9 aprilie 2014, inculpata H. a întocmit Contractul de credit nr. x, în valoare de 3.500 RON, în numele clientului E. Încheierea contractului a avut la bază Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, documentul intitulat "Informaţii standard privind creditul de consum" din data de 9 aprilie 2014, Adeverinţa de salariat nr. 75 din 7 aprilie 2014, emisă de către SC "F." SRL Botoşani pe numele clientului E., copia actului de identitate al clientului, cu menţiunea "conform cu originalul", precum şi factura de utilităţi (L.) seria x nr. x, din data de 6 ianuarie 2014, emisă pe numele clientului.
Cu ocazia audierii martorului E. a rezultat că acesta nu a lucrat niciodată ca şofer la SC "F." SRL Botoşani şi nici nu putea îndeplini această calitate, nefiind posesor de permis de conducere. Totodată, acesta a precizat că nu o cunoaşte pe inculpata H., nu a încheiat sau semnat niciodată vreun contract de împrumut cu finanţatorul SC B. SA, nu a beneficiat de suma împrumutată, nu a achitat ratele aferente, iar despre existenţa contractului de împrumut încheiat pe numele său a aflat abia cu ocazia verificărilor efectuate la domiciliul său de către reprezentanţii finanţatorului în vederea recuperării ratelor restante. În legătură cu faptul că la dosarul de creditare se regăseşte o copie după cartea sa de identitate, martorul a precizat că nu el este cel care a scris menţiunea "conform cu originalul" pe această copie. Martorul a arătat că o posibilă explicaţie pentru prezenţa copiei actului său de identitate la dosar este faptul că, în cursul lunii august 2013, a avut unele discuţii cu avocata D. pentru prestarea unor servicii de asistenţă juridică şi că, în acest context, i-a înmânat acesteia o copie a actului său de identitate. S-a reţinut că martorul E. a dat în prezenţa reprezentanţilor finanţatorului o "Notă explicativă", care a fost ataşată de persoana vătămată la plângerea formulată, din conţinutul căreia rezultă aceleaşi aspecte.
În urma verificărilor efectuate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoşani a rezultat că, în perioada ianuarie-mai 2014, E. nu figura ca angajat cu contract individual de muncă. Totodată, au fost efectuate verificări în bazele de date ale Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date - Evidenţa Auto, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere.
Având în vedere că adeverinţa de venit folosită la obţinerea împrumutului poartă antetul şi ştampila SC "F." SRL Botoşani, au fost efectuate verificări în bazele de date ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, constatându-se că, la nivelul judeţului Botoşani a fost înregistrată o societate cu denumirea SC "F." SRL Botoşani, cu sediul social în municipiul Botoşani, str. x, număr de ordine în Registrul Comerţului x, C.U.I. x, care însă figurează ca radiată din data de 22 aprilie 2013, pe motivul încheierii procedurii faliment şi radiere debitor, astfel că, la data de 7 aprilie 2014, nu mai era în măsură să emită adeverinţe de salariat. Fostul administrator al SC "F." SRL Botoşani a fost identificat în persoana martorului M., care, cu ocazia audierii, a precizat că, deşi ştampila aplicată pe adeverinţa de salariat corespunde ştampilei folosită de societate anterior radierii, nu a emis adeverinţa în cauză. Totodată, a precizat că, ulterior radierii societăţii, a deţinut la domiciliu o ştampilă cu aceeaşi impresiune, existând astfel posibilitatea ca aceasta să fi fost folosită de o altă persoană. În perioada emiterii adeverinţei de salariat, în locuinţa numitului M. a lucrat ca menajeră numita G.
Faptul că beneficiarul real al acestui credit este tot inculpata inculpata D., în prezent A., rezultă şi din cele arătate de martorul E. în "Notă explicativă" dată în prezenţa reprezentanţilor finanţatorului cu privire la faptul că, după verificările efectuate la domiciliul său de către reprezentanţii finanţatorului în vederea recuperării ratelor restante, a fost contactat telefonic de către avocata D., care i-a adus la cunoştinţă că a întocmit acel contract în numele său şi s-a angajat să achite integral suma împrumutată.
În urma constatării criminalistice efectuată în cauză nr. 11747 din 5 februarie 2015, a rezultat că scrisul de pe următoarele documente: Contractul de credit B. nr. x din 9 aprilie 2014, menţiunile privind numele şi prenumele clientului de pe pagina a treia, Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, menţiunile privind numele şi prenumele solicitantului, informaţii standard privind creditul de consum pe numele E., menţiunile privind numele şi prenumele clientului, copia cărţii de identitate pe numele E., menţiunile "Conform cu originalul" au fost efectuate de inculpata G., iar semnăturile de pe următoarele documente: Contractul de credit B. nr. x din 9 aprilie 2014, semnăturile de la rubrica " semnătură client" (prima şi a treia pagină), Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, semnăturile de la rubrica "semnătură solicitant" (pagina a doua), informaţii standard privind creditul de consum din data de 9 aprilie 2014, semnătura de la rubrica "semnătură client" (pagina a treia), copia Cărţii de identitate seria x nr. x, pe numele E., semnătura de sub menţiunea "Conform cu originalul" au fost executate de inculpata G.
Totodată, cu ocazia constatării criminalistice efectuată în cauză cu nr. x din 6 noiembrie 2015, s-a constatat că menţiunile de completare a rubricilor de pe "Adeverinţa" nr. 75 din 7 aprilie 2014, având antetul SC "F." SRL (completată pe numele E.) au fost executate de inculpata D., în prezent A. De asemenea, a rezultat că şi semnătura probabil îi aparţine.
Prima instanţă a reţinut că, deşi inculpata A. a invocat în faţa instanţei că beneficiază de o situaţie materială foarte bună astfel că nu ar fi avut nici un motiv să participe la încheierea celor două contracte de credit pentru interesul său personal, din cele comunicate de SC B. SA în faza de urmărire penală aceasta a beneficiat de un credit, în nume real şi personal, în baza contractului de credit nr. x, încheiat cu B. în data de 27 ianuarie 2014, valoarea creditului fiind de 3.000 RON. La data de 2 septembrie 2019, creditul figura ca cesionat către N. SRL, iar în momentul cesionării soldul creditului era în sumă de 2.810,28 RON.
S-a reţinut că cele două inculpate au conlucrat cu ştiinţă pentru obţinerea sumelor ce au făcut obiectul celor două contracte de credit încheiate în mod fals pe numele altor persoane, inculpata A. în calitate de autor al infracţiunii de înşelăciune, fiind adevăratul beneficiar al sumelor astfel obţinute, iar inculpata G., în calitate de complice la înşelăciunea întreprinsă de cea dintâi inculpată, prin efectuarea de menţiuni şi semnături false pe cele două contracte.
Prin urmare, cererea apărării de schimbare de încadrare juridică în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 77 lit. a) C. pen., respectiv a circumstanţei agravante reţinute în sarcina inculpatei A., motivând că adeverinţa "în alb" a fost lăsată pur şi simplu în casă de către inculpată, iar ea a fost luată şi folosită de către inculpata G., fără ca inculpata A. să aibă cunoştinţă despre acest lucru, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, prima instanţă a reţinut că, în condiţiile în care falsurile (menţiuni/semnături) de pe diverse acte care au dus la încheierea celor două contracte de credit au fost întreprinse de cele trei inculpate în aceleaşi condiţii de timp şi de loc, întâlnirile pentru perfectarea în fals a contractelor având loc la domiciliul inculpatei A., prezente fiind cele trei inculpate care fiecare în parte cunoştea caracterul fals al menţiunilor/semnăturilor efectuate de celelalte inculpate, activităţile acestora se circumscriu atât participaţiei sub forma complicităţii morale - prin susţinerea demersului de efectuare a falsurilor în îndeplinirea infracţiunii scop de înşelăciune, complicităţii materiale - prin punerea la dispoziţie a formularelor în vederea completării cu menţiuni false şi semnării în mod fals a acestora precum şi a autoratului, fiecare dintre cele trei inculpate efectuând propriile menţiuni/semnături false. Autoratul absoarbe celelalte forme de participaţie penală, fiind reţinut doar cel dintâi.
Instanţa de fond a concluzionat că inculpata A. se face vinovată de comiterea faptelor constând în aceea că: la data de 2 februarie 2014, a indus în eroare SC B. SA, cu prilejul încheierii Contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.000 RON, prin depunerea adeverinţei de venit, anexată la contract, pe care completat-o şi semnat-o în fals pe numele altei persoane, C. şi la data de 9 aprilie 2014, a indus în eroare SC B. SA, cu prilejul încheierii Contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.500 RON, prin depunerea adeverinţei de venit, anexată la contract, pe care completat-o şi semnat-o în fals pe numele altei persoane, E., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor continuate şi în concurs de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, chiar dacă inculpata nu a urmat procedura simplificată în cauză, s-a reţinut în favoarea sa, raportat la infracţiunea de înşelăciune, circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. cu efectul de reducere cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei, astfel cum impune art. 76 alin. (1) C. pen., urmare a achitării prejudiciilor decurgând din cele două contracte de credit. Astfel, s-a reţinut că prin adresa de dosar, SC B. SA a înştiinţat că prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă în cauză a fost achitat integral la data de 17 septembrie 2020, conform actelor depuse inculpata fiind cea care a procedat în acest sens.
Apreciind îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de lege pentru acordarea acestui beneficiu, în baza art. 91 C. pen., Curtea de apel a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen. S-a avut în vedere calitatea de avocat a inculpatei, cunoscătoare şi profesionistă a dreptului, faptele sale fiind cu atât mai grave, astfel că o altă modalitate de individualizare judiciară a sancţiunilor penale (amânarea aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) ar fi inoportună şi ineficientă, zădărnicind scopul de prevenţie generală şi specială, reeducare şi constrângere a pedepsei.
II. Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, a declarat apel, în termen legal, inculpata A., solicitând amânarea aplicării pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 83 din C. pen., prin valorificarea contextului procesual şi circumstanţelor sale personale.
Analizând apelul declarat, prin raportare la motivul de apel invocat, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind oportună suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatei A., modalitate de individualizare a pedepsei ce corespunde exigenţelor cerute de art. 74 din C. pen.
Raportând criteriile avute în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 74 din C. pen., la faptele reţinute în sarcina inculpatei, se constată că prima instanţă, în contextul concret al cauzei, a avut în vedere că infracţiunile săvârşite de inculpată, de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prezintă o gravitate mare, raportat la modalitatea concretă şi împrejurările în care au fost comise (prin inducerea în eroare, la interval de 2 luni, a SC B. SA, cu prilejul încheierii a două contracte de credit, în cuantum de 3.000 RON şi, respectiv, 3.500 RON, prin depunerea adeverinţei de venit, pe care completat-o şi semnat-o în fals pe numele altor două persoane), motivul şi scopul urmărit, precum şi la natura şi întinderea urmărilor produse.
Înalta Curte reţine, totodată, că deşi inculpata A. nu a săvârşit faptele în exercitarea atribuţiilor sale de avocat, motiv pentru care nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, aceasta s-a folosit la încheierea celor două contracte de credit pe numele altor persoane de copiile cărţilor de identitate şi datele personale obţinute de la martorii E. şi C., care au fost înmânate inculpatei în contextul discuţiilor purtate pentru prestarea unor servicii de asistenţă juridică, aspect ce conferă o periculozitate sporită faptelor săvârşite de o persoană care avea sarcina de a apăra drepturile şi interesele clienţilor săi şi a cărei probitate profesională era prezumată.
La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanţă a apreciat, în mod plural, atât criteriile de ordin obiectiv (precum modul, mijloacele de comitere), cât şi cele de ordin subiectiv (scopul, motivul comiterii faptei) şi a acordat eficienţă datelor referitoare la persoana inculpatei, în sensul că raportat la infracţiunea de înşelăciune a avut în vedere împrejurarea că a achitat prejudiciile decurgând din cele două contracte de credit, pe care le-a valorificat ca circumstanţe atenuante în favoarea acesteia.
Instanţa de apel consideră că pedeapsa aplicată inculpatei reflectă evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, amânarea aplicării acesteia, în condiţiile art. 83 din C. pen., nefiind aptă să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale acesteia şi să asigure posibilitatea îndreptării şi reinserţiei sociale pozitive viitoare a inculpatei.
Înalta Curte are în vedere faptul că printr-o altă modalitate de individualizare a pedepsei nu se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpatei, care are o pregătire şcolară superioară (studii universitare), fiind de profesie avocat, astfel că a putut avea reprezentarea consecinţelor faptelor sale.
Efectul educativ şi preventiv trebuie să prevaleze, iar participarea la procesul penal şi supravegherea în următorii 2 ani a comportamentului inculpatei constituie soluţia cea mai adecvată pentru atingerea acestui scop şi justifică modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 159 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată A. împotriva Sentinţei penale nr. 159 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 aprilie 2021.
Procesat de GGC - LM