Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2015, la data de 15.12.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005 potrivit căruia "Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniţiei separat de arme, a închizătoarelor aparţinând carabinelor si, după caz, a piesei a treia la armele letale lungi cu ţevi basculante".
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 19 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, în interesul pârâtului Guvernul României.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul a criticat hotărârea recurată arătând că instanţa a precizat greşit contextul juridic şi natura drepturilor în discuţie.
Chestiunea de drept din cauză vizează limitările impuse dreptului de proprietate prin actul administrativ atacat, în sensul că este vorba de limitarea dreptului prevăzut de art. 20 din Constituţia României raportat la art. 1 alin. (1) din Primul Protocol Adiţional al CEDO.
Fiind vorba despre o limitare a dreptului de proprietate, prima instanţă trebuia să verifice dacă Normele Metodologice respectă condiţiile impuse de CEDO pentru o ingerinţă legitimă asupra dreptului de proprietate.
Nu poate fi primită argumentaţia instanţei de fond potrivit căreia modul diferit de reglementare a condiţiilor de păstrare în cazul armelor de apărare şi pază şi al armelor de vânătoare sau de tir (cazul în speţă) nu reprezintă un motiv de nelegalitate a dispoziţiilor contestate deoarece legiuitorul a prevăzut reguli şi norme de excepţie diferite raportat la specificul armelor letale.
A mai susţinut recurentul că dispoziţiile art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005 contravin grav principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 4 din Legea nr. 24/2000, deoarece fiind act cu caracter normativ nu poate cuprinde reglementări juridice primare.
În concluzie, recurentul a arătat că se află în prezenţa unui exces al art. 14 alin. (2) teza I-a din H.G. nr. 130/2005 prin deturnarea clară de la scopul legitim urmărit de Legea nr. 295/2005, întrucât se limitează exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale fără a exista o justificare raţională care să reprezinte, în special existenţa unui raport adecvat între aceste măsuri, situaţia de fapt şi scopul legitim urmărit.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Guvernul României şi intervenientul Ministerul Afacerilor Interne au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
5. Notele depuse la dosar de recurentul reclamant
Recurentul reclamant, la data de 13.02.2019, a transmis la dosarul cauzei "Note" prin care a învederat că prezentul recurs a rămas fără obiect, întrucât art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 130/2015 este modificat de noile norme metodologice de aplicare a Legii 295/2004, prin art. 15 din H.G. nr. 11/2018 nu se mai prevede obligativitatea păstrării piesei a treia separat de armele letale lungi cu ţevi basculante. De asemenea, a arătat că, în ceea ce îl priveşte, prin Decizia nr. 1062/2015 (dosar nr. x/2014) a fost anulat procesul-verbal de contravenţie, neavând în prezent nicio vătămare.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând actele şi lucrările dosarului, având în vedere notele depuse la dosar de către recurentul reclamant, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:
Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.
Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, şi trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului. Recursul reclamantului este lipsit de interes, având în vedere următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005, potrivit căruia "Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniţiei separat de arme, a închizătoarelor aparţinând carabinelor si, după caz, a piesei a treia la armele letale lungi cu ţevi basculante",
Prin H.G. nr. 310/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, art. 14, se prevedeau următoarele: "(1) Titularul dreptului de deţinere este obligat să păstreze armele şi muniţiile letale la domiciliul sau la reşedinţa menţionată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Naţională pentru Omologarea Armelor şi Muniţiilor, care sunt asigurate cu cel puţin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniţiei separat de arme, a închizătoarelor aparţinând carabinelor şi, după caz, a piesei a treia la arme letale lungi cu ţevi basculante. Armele letale lungi cu sistem de funcţionare semiautomat se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special, omologat în condiţiile legii, destinat pentru blocarea trăgaciului."
Prin H.G. nr. 11/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, H.G. nr. 130/2005 a fost abrogată, iar conform art. 15, "(1) Titularul dreptului de deţinere sau, după caz, de port şi folosire, este obligat să păstreze armele letale şi muniţiile acestora la domiciliul sau la reşedinţa menţionată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, fixate în perete sau în pardoseală, încuiate şi asigurate, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniţiei separat de arme. Armele letale, cu excepţia celor cu destinaţia apărare şi pază, se păstrează neîncărcate cu muniţie."
Reclamantul A. a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/19.11.2014 emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, deoarece, la un control inopinat, o armă de vânătoare proprietatea sa avea montată piesa a III-a şi muniţia în acelaşi compartiment, context în care a formulat acţiunea în anularea art. 14 alin. (2) teza I din H.G. nr. 130/2005.
Procesul-verbal de sancţionare a fost anulat prin decizia civilă nr. x/22.10.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admis apelul declarat de apelantul intimat A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad împotriva sentinţei civile nr. 2726/18.06.2015 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2014, a fost schimbată hotărârea apelată în tot, în sensul că a fost admisă plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal de contravenţie nr. x/19.11.2014
Recurentul reclamant a învederat în recurs, faţă de împrejurarea că prin Decizia nr. 1062/2015 a fost anulat procesul-verbal de contravenţie, că în prezent nu are nicio vătămare.
Faţă de toate aceste împrejurări, având în vedere că cerinţa interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 113 din 19 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.