Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la data de 5 octombrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani, prin administrator B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani:
- obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei fiscale în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii în prezenta cauză, sub sancţiunea aplicării conducătorului instituţiei responsabile a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul art. 18 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi comunicarea către reclamantă a deciziei ce va fi emisă în soluţionarea contestaţiei fiscale;
- în temeiul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea deciziei ce va fi emisă în soluţionarea contestaţiei fiscale, în măsura în care aceasta nu va fi favorabilă reclamantei, şi anularea deciziei de impunere, a dispoziţiei de măsuri şi a deciziei de ajustare;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cereri.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 50 din 15 martie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani, prin administrator B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor.
A obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.06.2015.
A respins ca prematur formulate capetele de cerere vizând anularea deciziei ce va fi emisă în soluţionarea contestaţiei formulate şi a celorlalte acte administrativ-fiscale menţionate, respectiv: Decizia de impunere nr. x/30.06.2015, Dispoziţia de Măsuri nr. IV/6864/3/30.06.2015 şi Decizia de ajustare nr. IV/1443/1.07.2015.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 3000 RON cheltuieli de judecată, reduse de la 25.512 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi în consecinţă: obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi la soluţionarea contestaţiei sub sancţiunea unei amenzi judiciare potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 209 C. proc. civ. să se dispună modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul obligării intimatelor la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei, în cuantum de 25.512 RON, astfel cum rezultă din facturile şi desfăşurătoarele ataşate la dosarul cauzei şi a taxelor judiciare de timbru (aspect pe care instanţa de fond nu l-a abordat în cuprinsul sentinţei, deşi aceste cheltuieli au fost solicitate); obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului recurs.
4. Apărările formulate în cauză şi precizările formulate de recurentă
Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca neîntemeiat, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimate ca neîntemeiate.
Recurenta a mai arătat că înţelege să-şi precizeze cererea de recurs, în sensul că renunţă la capătul de cerere nr. x din cererea de recurs, rămânând spre analiză instanţei de recurs doar capătul de cerere nr. x, privind acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând criticile formulate prin recursul declarat şi hotărârea pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin rezoluţia judecătorului, la instanţa de fond, s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru de 350 RON.
Recurenta a achitat taxa judiciară de timbru la instanţa de fond în cuantum de 350 RON, prin chitanţa seria x nr. x şi seria x nr. x .
Deşi a admis în parte cererea formulată de reclamantă, în mod greşit instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (1) teza I din C. proc. civ. şi nu a obligat pârâtele la cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă capătului de cerere admis, privind obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere.
Este neîntemeiată, însă, critica recurentei privind soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, de la suma de 25.512.RON la 3000 RON.
Cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta-reclamantă, reprezentând onorariu avocat, în sumă 25.512.RON, dovedite prin facturile x, y, w (existente la dosar fond), conform contractului de asistenţă juridică nr. x/10.07.2015, sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei, dar şi cu activitatea desfăşurată de avocat la instanţa de fond, precum şi faţă de circumstanţele cauzei.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a redus onorariul de avocat, obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa în parte sentinţa atacată, şi în rejudecare va obliga pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis reclamantei.
Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 50 din 15 martie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată şi în rejudecare obligă pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis reclamantei.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.