Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.03.2015 cu nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Natională de Administrare Fiscală, contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. x/27.06.2014, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.06.2014, a Deciziei nr. 85689/03.09.2014 şi împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/17.06.2014, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie anulate toate actele administrative menţionate.
Prin cererea adiţională din data de 25.05.2015, reclamanta a completat obiectul judecăţii cu un nou capăt de cerere, solicitând în principal anularea deciziei nr. 78/25.03.2015 şi, în consecinţă, anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, iar în subsidiar, având în vedere caracterul nefondat al deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi în ceea ce priveşte suma de 38.291.657 RON. În ceea ce priveşte suma de 5.047.179 de RON, s-a solicitat anularea deciziei nr. 78/25.03.2015 şi, în consecinţă, anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.
În esenţă, reclamanta a învederat că decizia de suspendare este nelegala, intrucat este contrara Constitutiei si jurisprudentei CCR - cazul de suspendare a procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, se refera la o situatie de exceptie si nu se aplica de drept, incalcandu-se astfel Decizia Curtii Constitutionale nr. 56/2013;
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1472 din 29 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., (in insolventa, in insolvency, en procedure collective) în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Natioanală de Administrare Fiscală- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Natională de Administrare Fiscală.
A anulat decizia nr. 78/25.03.2015 în partea prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei cu privire la operaţiunile pentru care s-au stabilit obligaţiile fiscale principale în valoare de 23.383.150 RON şi, respectiv, 36.872 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestora.
A respins în rest cererea de anulare a măsurii de suspendare a soluţionării contestaţiei cu privire la celelalte obligaţii fiscale, ca neîntemeiată.
A obligat pârâta Agenţia Natională de Administrare Fiscală să emită o decizie de soluţionare a contestaţiei administrative formulate de reclamantă, în limitele menţionate anterior.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că organul fiscal nu a considerat ca operaţiunea de la baza TVA în valoare de 23.383.150 RON ar fi o operaţiune fictivă şi că problema se reduce la interpretarea şi aplicarea legii. S-a reţinut cu privire la operaţiunea efectuată între A. S.R.L. şi B. S.A. că rezultă din înscrisurile anexate cauzei şi din sesizarea penală înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, rezultă că cei 2 operatori economici sunt afiliaţi, respectiv administratorul şi asociatul unic al A. S.R.L., dl. C. a îndeplinit în perioada verificată şi funcţia de administrator al B. S.A..
Până la data de 04.06.2013, data cesiunilor părţilor sociale către C., o cotă de 41,877% din capitalul social al A. S.R.L. a fost deţinută de asociatul D. care deţine şi o cotă de 51,1051714505% din capitalul social al B. S.A..
Având în vedere şi relaţiile de afiliere/subordonare între aceste firme, respectiv persoane fizice implicate, organele de inspecţie fiscală au avut suspiciuni că activitatea economică ce a presupus utilizarea acestor active s-a desfăşurat sub controlul şi coordonarea aceloraşi persoane, în cadrul grupului de firme A..
De asemenea, au existat suspiciuni că aceste operaţiuni au fost taxate în scopuri fiscale, cu scopul sustragerii B. S.A. de la măsurile asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.06.2013 emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.
În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată în sumă de 36.872 şei aferentă unor operaţiuni reprezentând livrări intracomunitare, organele fiscale au constatat că intimata nu a deţinut contracte/comenzi, documentele de însoţire a mărfii, respectiv CMR-urile nu conţin elemente care să confirme livrarea mărfii prin indicarea locului, a datei şi a orei de sosire a vehiculului la locul livrării, precum şi ora plecării acestuia după descărcare.
În toate cazurile s-a constatat că scrisorile de transport CMR nu au completate rubrica 24 "recepţia bunurilor" informaţiile privind indicarea locului şi a orei de sosire vehiculului la locul livrării. În spaţiul rezervat pentru aceste informaţii se regăseşte numai ştampila firmei E., însoţită de o semnătură indescifrabilă.
A mai susţinut recurenta că la rubrica nr. 3 "preluarea bunurilor" şi nr. 4 "livrarea bunurilor" din CMR-uri a fost înscris genric "F." ţi respectiv " Budapest Hungary", fără a fi completate şi clelelate elemente conţinute de rubriicle respective.
Astfel, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procesul-verbal nr. x/24.06.2014 ale cărui constatări au fost preluate în Raportul de inspecţie fiscală nr. x/27.06.2014 contestată, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar la acest moment s-a dispus începerea urmăriri penale prin Ordonanţa nr. 351/D/P/2014 din 14.08.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând recursul formulat raportat la hotărârea pronunţată de instanţa de fond, precum şi actele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Recurenta a adus critici hotărârii atacate prin raportare la soluţia instanţei de admitere în parte a cererii reclamantei, de anulare a deciziei nr. 78/25.03.2015, în partea prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei cu privire la operaţiunile pentru care s-au avut în vedere sumele de 23.383.150 RON şi respectiv, 36.872 RON, reprezentând TVA deductibil, reiterând practic considerentele expuse în decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei reclamantei, precum şi cele susţinute prin apărările formulate la instanţa de fond, prezentând parcursul urmat în demersul emiterii deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei şi sesizării organelor penale judiciare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, faţă de situaţia de fapt, a aplicat corect dispoziţiile legale.
Înalta Curte va reţine împrejurările care au determinat organele fiscale să dispună suspendarea prin decizia nr. 78/25.03.2015 cu privire la operaţiunile pentru care s-au stabilit obligaţiile fiscale principale în valoare de 23.383.150 RON şi, respectiv, 36.872 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestora.
Astfel, prin decizia de impunere nr. x/27.06.2014 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/27.06.2014 încheiate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au fost stabilite în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă de 43.338.836 de RON, din care taxă pe valoarea adăugată în cuantum de 36.351.561 de RON şi accesorii aferente în sumă de 6.987.275 RON.
Parte din constatările de fapt incluse în raportul de inspecţie fiscală au fost cuprinse şi în sesizarea penală nr. x/16.07.2014 formulată împotriva S.C. A. S.R.L., în ceea ce priveşte suma totală de 38.291.657 de RON (32.269.087 RON taxă stabilită suplimentar la control şi 6.022.570 de RON accesorii aferente).
Prin Decizia nr. 85689/03.09.2014 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/17.06.2014, prin care s-au dispus următoarele măsuri: S.C. A. S.R.L. va proceda la corectarea declarării eronate a achiziţiilor intracomunitare aferente perioadei septembrie 2009 - iulie 2013, prin depunerea de declaraţii rectificative care să cuprindă achiziţiile intracomunitare corelate cu datele de emitere a facturilor şi tipul operaţiunilor efectuate; societatea va proceda la corectarea neconcordanţelor din perioada verificată între sumele declarate de aceasta şi sumele declarate de furnizorii săi, prin întocmirea şi depunerea la organul fiscal competent a unor declaraţii informative rectificative .
Prin Decizia nr. 78/25.03.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/27.06.2014 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.06.2014 în ceea ce priveşte suma de 5.047.179 de RON, şi s-a suspendat soluţionarea contestaţiei în ceea ce priveşte suma de 38.291.657 RON. S-a arătat că soluţionarea contestaţiei va fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organul de soluţionare competent că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii, în conformitate cu dispoziţiile normative precizate în motivarea deciziei.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus începerea urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 351/D/P/2014 din 14.08.2914 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor .
În sesizarea penală nr. x/16.07.2014 s-a reţinut, în esenţă, că S.C. A. S.R.L. a exercitat fără justificare legală dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 32.232.215 RON, din care:
- 23.383.150 RON, pentru operaţiuni reprezentând transfer de active, care au fost taxate în scopuri fiscale;
- 8.849.065 RON, aferentă unor achiziţii de bunuri pentru care nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte realitatea operaţiunilor şi că achiziţiile respective au fost destinate utilizării În folosul operaţiunilor proprii.
La aceste sume au fost calculate accesorii în valoare de 6.022.570 de RON.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 23.383.150 RON dedusă în scop fiscal, s-a considerat de către organul fiscal că este aferentă unor operaţiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei, fiind aferentă unor tranzacţii în valoare de 65.848.487,60 RON, între S.C. B. S.A. şi S.C. A. S.R.L.
S-a reţinut că între cei doi operatori economici există relaţii de afiliere, administratorul şi asociatul unic al S.C. A. S.R.L., C. îndeplinind în perioada verificată şi funcţia de administrator al S.C. B. S.A.
Taxa pe valoare adăugată în sumă de 23.383.150 RON, pentru care S.C. A. S.R.L a exercitat dreptul de deducere, este aferentă bunurilor de natura terenurilor, utilajelor şi echipamentelor, precum şi a unui bun de natura clădirilor (Sală ambalare), care au fost facturate de S.C. B. S.A. în regim normal de taxare.
Inspecţia fiscală a stabilit că, în fapt, acestea reprezintă transfer parţial de active între două persoane impozabile, operaţiune care nu constituie livrare de bunuri conform art. 126, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi, în consecinţă, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, deoarece sunt reprezentate de abator, ferme de creştere a păsărilor, împreună cu utilajele şi echipamentele aferente, care constituie active utilizate de S.C. B. S.A. în ramura activităţii economice de creştere si abatorizare a păsărilor, care din punct de vedere tehnic reprezintă structuri independente, capabile să efectueze activităţi economice separate.
S-a reţinut că între S.C. B. S.A, în calitate de cedent, şi S.C. A. S.R.L., în calitate de primitor, nu s-a realizat o simplă vânzare de bunuri, ci o veritabilă transferare a afacerii de la vânzător la cumpărător, caracterizată prin posibilitatea tehnică şi funcţională a cumpărătorului de a continua în mod independent activitatea economică căreia i-au fost atribuite iniţial elementele tranzacţionate, dar şi prin intenţia acestuia de a continua aceeaşi activitate, fără lichidarea imediată a afacerii cumpărate şi vânzarea stocurilor.
Din compararea datelor de emitere a facturilor cu cele de autentificare a contractelor aferente, s-a constatat că, exceptând factura nr. x/13.09.2012, emisă la aceeaşi dată cu cea a autentificării contractului de vânzare-cumpărare aferent, în celelalte cazuri facturile au date de emitere anterioare celei de autentificare a contractelor. Astfel, în cazul a 5 facturi în valoare totală de 64.312.000 RON, din care TVA în sumă de 8.112.000 RON şi operaţiuni scutite de taxă în valoare de 22.400.000 RON, emise în perioada 17.04.2013 - 22.04.2013, autentificarea notarială a contractelor de vânzare-cumpărare a fost efectuată la data de 29.05.2013.
În mod similar, în cazul a 6 facturi în valoare totală de 35.003.161 RON, din care TVA în sumă de 4.938.771 RON şi operaţiuni scutite de taxă în valoare de 9.486.177 RON, emise în perioada 07.05.2013 - 20.05.2013, autentificarea notarială a contractelor de vânzare-cumpărare a fost efectuată la data de 18.06.2013.
În perioada 18.10.2012 - 14.01.2013 şi 15.05.2013 - 27.06.2013 S.C. B. S.A a făcut obiectul inspecţiei fiscale parţiale privind taxa pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.02.2009 - 31.05.2012, finalizată prin Raportul de inspecţie fiscală x din data de 27.06.2013 şi Decizia de impunere x din 27.06.2013. În timpul inspecţiei fiscale organele de control au iniţiat procedura de instituire a măsurilor asigurătorii, fiind emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.06.2013.
Urmare a constatărilor rezultate din inspecţia fiscală efectuată la S.C. B. S.A, precum şi a faptelor prezentate mai sus, a fost formulată sesizare penală, transmisă către Direcţia Naţională Anticorupţie cu adresa D.G.AM.C. nr. x/08.08.2013.
Între data iniţierii procedurilor pentru instituirea măsurilor asiguratorii la S.C. B. S.A (15.05.2013) şi data încheierii raportului de inspecţie fiscală (27.06.2013) au fost încheiate un număr de 11 contracte de vânzare-cumpărare privind transferul de active de la S.C. B. S.A la S.C. A. S.R.L., suspectate a fi fost realizate în scopul evitării instituirii de măsuri asigurătorii pentru recuperarea obligaţiilor datorate de S.C. B. S.A în urma inspectiei fiscale.
S-a apreciat de către organul fiscal că, în realitate, transferul acestor active a fost efectuat numai formal, ele fiind exploatate în continuare de către vânzătorul S.C. B. S.A, pentru desfăşurarea propriei activităţi. Această situaţie a rezultat din contractele de închiriere prezentate în timpul controlului de S.C. A. S.R.L., enumerate în cuprinsul sesizării penale.
În fapt, s-a reţinut că activele transferate au fost utilizate în mod continuu în toată perioada verificată pentru aceeaşi activitate economică pentru care au fost edificate (creşterea şi abatorizarea păsărilor). Având în vedere relaţiile de afiliere/subordonare între aceste firme/persoane fizice implicate, s-a apreciat că activitatea economică ce a presupus utilizarea acestor active s-a desfăşurat sub controlul şi coordonarea aceloraşi persoane, în cadrul grupului de firme A..
În consecinţă, tranzacţiile privind transferul parţial de active între S.C. B. S.A., în calitate de cedent şi S.C. A. S.R.L. în calitate de primitor a avut drept scop fiscal majorarea nejustificată a taxei deduse cu suma de 23.383.150 RON, cu consecinţa evidenţierii în perioada verificată de sumă negativă de TVA, solicitată la rambursare de S.C. A. S.R.L. prin deconturile lunilor iunie şi iulie 2013.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 36.872 RON, colectată pentru operaţiuni reprezentând livrări intracomunitare în sumă de 153.635 RON, s-a reţinut că S.C. A. S.R.L. nu a justificat scutirea de TVA, deoarece nu a depus documente legal întocmite din care să rezulte că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, respectiv că bunurile au ajuns în alt stat membru, condiţie reglementată de art. 10 alin. (1) lit. b) din O.M.F.P. nr. 2222/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a reţinut că S.C. A. S.R.L. nu a prezentat contract/comanda din care să rezulte obiectul şi modul de derulare a relaţiilor comerciale cu firma E..
Din verificarea efectuată s-a constatat că documentele de transport prezentate la control (CMR) nu au fost completate cu toate elementele prevăzute de rubricile formularelor în cauză. Astfel, rubrica 22 "Ştampila şi semnătura expeditorului" nu a fost completată cu aceste elemente, deşi la rubrica 1 "Expeditor" a fost înscris A. S.R.L.
În ceea ce priveşte transportatorul, la rubricile 7 "Transportator succesiv" şi 23 "Semnătura şi ştampila transportatorului" a fost aplicată ştampila transportatorului G., cod TVA x, dar CMR-urile prezentate nu conţin date privind numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport utilizate şi numele şoferilor.
Totodată, documentele de transport nu conţin elemente care să confirme livrarea mărfii prin indicarea locului, a datei şi a orei de sosire a vehiculului la locul livrării, precum şi ora plecării acestuia după descărcare. Astfel, în toate cazurile s-a constatat că scrisorile de transport CMR nu au completate la rubrica 24 "Recepţia bunurilor" informaţiile privind indicarea locului şi a orei de sosire a vehiculului la locul livrării. În spaţiul rezervat pentru aceste informaţii se regăseşte numai ştampila firmei E., însoţită de o semnătură indescifrabilă.
În mod similar, la rubricile nr. 3 "Preluarea bunurilor" şi nr. 4 "Livrarea bunurilor" din CMR-uri a fost înscris generic "F." şi respectiv "Budapest Hungary", fără să fie completate şi celelalte elemente conţinute de rubricile respective.
Mai mult, au fost identificate neconcordanţe între locul încărcării înscris pe documentele de transport şi condiţia de livrare înscrisă în facturile emise către beneficiar. Astfel, în timp ce în CMR-uri a fost înscris drept loc de încărcare "F.", atât în proforma invoice nr. 003/22.09.2011, cât şi în invoice A. x/23.09.2011 a fost înscrisă drept condiţie de livrare "H.".
Urmare celor prezentate, inspecţia fiscală a stabilit că locul livrării produselor este în România, astfel că pentru aceste livrări S.C. A. S.R.L. datorează TVA în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. a) şi lit. c) şi art. 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, la control a fost stabilită suplimentar taxă pe valoarea adăugată colectată În sumă de 36.872 RON (153.635 RON x 24%).
Situaţia suspusă analizei în recurs constă în aplicarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, împrejurarea dacă operaţiunile care au condus la deducerea TVA în suma de 23.383.150 RON, respectiv în sumă de 36.872 RON, conduc la indiciile săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează sa fie data în procedura administrativă, sau sunt operaţiuni care puteau şi pot fi analizate de organele fiscale prin interpretarea legii în materie, împrejurare care nu impune suspendarea soluţionării contestaţiei, în sensul art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, "organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează sa fie data în procedura administrativă".
Înalta Curte constată că, referitor la suma de 23.383.150 RON dedusă în scop fiscal, organul fiscal apreciind că această sumă este aferentă unor operaţiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei, nefiind vorba despre vreo operaţiune fictivă, organul de soluţionare a contestaţiei trebuia să se limiteze la interpretarea şi aplicarea legii, procedând la analizarea pe fond a operaţiunilor ce fac obiectul deducerii acestei sume şi nu la suspendarea soluţionării contestaţiei pentru sesizarea organelor de urmărire penală.
Inspecţia fiscală a reţinut că operaţiunile de achiziţionare de imobilizări corporale-utilaje şi echipamente pentru producţia agricolă, precum şi a bunurilor de natura terenurilor, clădirilor (Sală ambalare), care au fost facturate de S.C. B. S.A. în regim normal de taxare, reprezintă transfer parţial de active între două persoane impozabile, operaţiune care nu constituie livrare de bunuri conform art. 126, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi, în consecinţă, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Astfel, organul fiscal trebuia să stabilească, conform situaţiei de fapt rezultate din înscrisurile deja administrate (contracte de vânzare-cumpărare, contracte de închiriere etc.) dacă a existat un transfer de active sau o livrare de bunuri.
Întocmai cum a reţinut instanţa de fond, Înalta Curte constată că aspectul privind scopul ilicit al scoaterii bunurilor din patrimoniul S.C. B. S.A pentru a se sustrage măsurilor asigurătorii instituite prin Decizia nr. 70685/06.06.2013, în măsura în care ar avea o consecinţă de natură penală, nu influenţează modalitatea de încadrare a operaţiunii din punct de vedere fiscal.
Cu privire la taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 36.872 RON, pentru operaţiuni reprezentând livrări intracomunitare, obiectul contestaţiei administrative a constat în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 132 alin. (1) lit. a) şi lit. c) şi art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv ale art. 10 alin. (1) lit. b) din O.M.F.P. nr. 2222/2006, în sensul de a stabili, conform documentelor justificative, dacă locul livrării produselor este considerat, în România sau nu, din punct de vedere fiscal.
Prin urmare, situaţia reţinută nefiind contestată, se impunea analizarea încadrării fiscale şi a interpretării normelor fiscale pentru operaţiunile care au determinat taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 36.872 RON, iar acest aspect nu conduce la suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei ca urmare a sesizării organelor penale.
Câtă vreme organele fiscale au reţinut că operaţiunile economice, care au generat deducerea TVA în scop fiscal a sumei de 36.872 RON şi a sumei de 23.383.150 RON, nu sunt operaţiuni fictive şi nu s-a pus problema realităţii operaţiunilor menţionate, care ar fi putut justifica necesitatea soluţionării, cu prioritate, a cauzei penale, aspectele contestate pot fi analizate pe fond prin prisma normelor de drept fiscal în materie, decizia nr. 78/25.03.2015 emisă de organele fiscale având un caracter excesiv, netemeinic şi nelegal, astfel cum a constatat în mod corect instanţa de fond.
În concluzie, Înalta Curte constată că, în măsura în care situaţia de fapt reţinută cu privire la operaţiunile pentru care s-au stabilit obligaţiile fiscale principale în valoare de 23.383.150 RON şi, respectiv, 36.872 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestora, nu este contestată, în discuţie fiind doar încadrarea fiscală a operaţiunilor, nu sunt indicii ale săvârşirii unor infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează sa fie dată în procedura administrativă, acest aspect constituie un motiv de nelegalitate a deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei şi de a concluziona că nu există o justificare pentru a considera că se impune suspendarea soluţionării contestaţiei potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003,
Pentru acest considerente, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ.,Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1472 din 29 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.