Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1059/2019

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015 la data de 30.12.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Centrul Militar Zonal Timiş, a solicitat în temeiul art. 8 raportat la art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, obligarea pârâţilor să-i comunice în copie conformă cu originalul dosarul de cercetare disciplinară care a făcut obiectul cercetării disciplinare a reclamantului, prin care, la finalizarea procedurilor administrative, comandantul Regimentului 94 Elicoptere (Unitatea Militară 01878 Alexeni), unitate în care era încadrat ca maistru militar, a înaintat, ierarhic, ministrului apărării naţionale, propunerea privind trecerea reclamantului în rezervă, împreună cu dosarul conţinând documentele de cercetare a faptelor.

Prin precizarea de acţiune din data de 08.01.2016 reclamantul a solicitat, sub "sancţiunea" plăţii unei sume de 100 RON/zi/întârziere de la data introducerii acţiunii (având ca temei art. 16 din Legea nr. 554/2004), obligarea ministerului pârât de a depune la dosar următoarele documente: ordinul de mutare de la Regimentul 39 aviaţie de vânătoare la Regimentul 94 elicoptere; documentul oficial din care să rezulte că secretarii de partid numiţi în regimentele de aviaţie aveau competenţa să propună trecerea în rezervă a cadrelor militare din M.Ap. N.; ordinul de mutare MC 133/04.10.1985, aşa cum este menţionat în Nota de lichidare întocmită la UM 01878 Alexeni; Ordinul de trecere în rezervă de la Regimentul 59 (propunerea de trecere în rezervă, OZU nr. 239/08.11.1985, dosarul de cercetare disciplinară format cu acea ocazie la Regimentul 59 Elicoptere, aşa cum este precizat în întâmpinarea nr. DLJ 2827/25.05.2015 depusă în dosarul nr. x/2014).

Prin notele de şedinţă din data de 19 ianuarie 2016, reclamantul a solicitat să-i fie "comunicate prin instanţă", şi să fie depuse de pârâţi odată cu întâmpinarea şi următoarele înscrisuri: nota de lichidare în care este menţionat temeiul legal al trecerii în rezervă, dosarul nr. x care conţine 128 file şi care se află în arhiva M.Ap. N. (după cum rezultă din raportul aviaţiei, pag. 2), sentinţa Tribunalului Militar şi rezoluţia Parchetului militar - despre care susţine că nu i-au fost comunicare niciodată, contrar susţinerilor pârâţilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Centrul Militar Zonal Timiş.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civil atacate a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că instanţa trebuia să solicite pârâtelor dosarul personal de cercetare disciplinară care a fost declasificat la data de 04.10.2015, astfel încât instanţa putea să-l administreze ca probă la dosarul cauzei, dosarul nemaiavând regim secret.

De asemenea, a susţinut recurentul că în mod greşit a reţinut instanţa că reclamantul nu justifică un interes legitim în această acţiune promovată.

În concluzie, a susţinut recurentul că nu cunoaşte motivul pentru care a fost trecut în rezervă, întrucât pârâtele au refuzat să-i comunice dosarul care a condus la această soluţiei de trimitere a sa în rezervă, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca fiind întemeiate susţinerile pârâtelor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. întrucât criticile invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale, Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde menţiunile prevăzute de art. 486 C. proc. civ., motivele de recurs se circumscriu criticilor de casare invocate, astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea, excepţia invocată de intimată fiind neîntemeiată.

Analizând criticile invocate în cererea de recurs raportat la probatoriul administrat la dosarul cauzei şi la soluţia sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele argumente:

A. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar trebuie să verifice dacă prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile recurentului se întemeiază, însă, pe faptul că instanţa trebuia să solicite pârâtelor dosarul de cercetare disciplinară a reclamantului, care a stat la baza procedurii de trecere a sa în rezervă.

Înalta Curte nu poate primi aceste critici ale recurentului care vizează motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Obligarea pârâţilor să îi comunice dosarul de cercetare disciplinară care a făcut obiectul cercetării disciplinare a reclamantului a format chiar obiectul cererii de chemare în judecată.

Or, din analiza sentinţei instanţei de fond, rezultă că instanţa de fond, s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii, a lipsei de obiect şi interes a acţiunii reclamantului, invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, respectând dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.

B. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiat.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Se constată că instanţa de fond a prezentat, în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au format opinia sa în raport cu soluţia pronunţată.

În cuprinsul sentinţei recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conţinutul hotărârii, instanţa de fond pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii, a lipsei de obiect şi interes a acţiunii reclamantului.

Împrejurarea că nu a fost admisă cererea reclamantului şi că nu s-a reţinut un interes legitim al acestuia în acţiunea promovată, aşa cum ar fi dorit recurentul, nu atrage nelegalitatea acesteia din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, se reţine că motivarea hotărârii atacate permite instanţei să efectueze controlul judiciar, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate.

C. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nici acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

În mod legal instanţa de fond a apreciat acţiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă în raport cu situaţia invocată, şi, totodată, lipsită de un interes legitim şi actual, fiind respinsă ca atare, ca urmare a admiterii excepţiilor inadmisibilităţii, lipsei de obiect şi interes, invocate de Ministerul Apărării Naţionale .

Nemulţumirea reclamantului a constat, practic, în refuzul intimatelor pârâte de a-i comunica înscrisurile care au stat la baza trecerii sale în rezervă, respectiv a Ordinului de trecere în rezervă Nr. M.C.133 din 04.10.1985, în cadrul unei proceduri de cercetare disciplinară a acestuia, precum şi o serie de înscrisuri conexe pe care le consideră relevante, reclamantul întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 8 raportat la art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 11 Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Legalitatea Ordinului de trecere în rezervă Nr. M.C.133 din 04.10.1985 a fost analizată şi soluţionată definitiv, acţiunea reclamantului fiind respinsă în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 271/19.05.2010 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al acestei instanţe, sentinţă care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1397/09.03.2011 pronunţată de ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri sau faptul de a nu răspunde acestei cereri în termenul legal, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuie să se refere la un drept sau interes legitim"al persoanei vătămate, în sensul dispoziţiilor specifice ale art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, aşa cum sunt definite aceste noţiuni în cuprinsul art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.

Nu poate fi vorba despre un drept legitim al reclamantului, în condiţiile în care dreptul pretins se referă la legalitatea unui act administrativ care a format deja unei acţiuni în contencios administrativ finalizată în mod irevocabil, documentele şi operaţiunile care au stat la baza emiterii acestuia au alcătuit elemente de probaţiune în acea cauză, în consecinţă o nouă acţiune de fond în contencios administrativ a reclamantului este inadmisibilă în raport cu cauza invocată, şi totodată, lipsită de un interes legitim şi actual.

În mod corect acţiunea a fost respinsă ca urmare a admiterii excepţiilor inadmisibilităţii, lipsei de obiect şi interes, invocate de pârât, şi totodată, având în vedere că admiterea acestor excepţii făcea de prisos fondului cauzei, potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., acesta nu a mai fost analizat.

Înalta Curte constată, din perspectiva analizei cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corect a normelor de drept material, nefiind motive care să conducă la admiterea recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărăii Naţionale.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 11 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.