Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 9 octombrie 2003, la Tribunalul Constanța, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Constanța, reclamanta T.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12480 din 8 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii arată că s-a considerat greșit, că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că există neconcordanță între numele părinților reclamantei și al acesteia, dar că aceasta s-a datorat faptului că certificatul de naștere i s-a întocmit prin reconstituire, la Consiliul Local Istria, la 9 decembrie 1953, prin necunoașterea exactă a limbii române.
Mai arată că a depus două declarații de notorietate, din care rezultă că este fiica numiților T.C. și T.J., că aceștia sunt una și aceeași persoană cu C.T. și J.T. și că împreună cu mama și frații săi, au fost strămutați în România, din Bulgaria.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 19 din 22 ianuarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2003, având calitatea de strămutată, urmare a schimbului de populație.
Instanța reține că reclamanta s-a născut la 21 iunie 1929, în localitatea Leascova-Bulgaria, fiind fiica numiților T.(T.) C. și T.J. și că în anul 1940 a făcut obiectul schimbului de populație, ca urmare a Tratatului româno-bulgar.
Reține și că părinții acesteia sunt aromâni, cunoscuți sub numele de T., nume trecut și în registrul de nașteri.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că există neconcordanțe în ce privește numele reclamantei și al persoanelor invocate ca fiind părinții săi, și anume, în Situația de avere și Declarațiunea întocmită la 10 septembrie 1940, apare numele de J.C.T., iar în actele de stare civilă ale reclamantei, la numele de familie este înscris T.
Arată că în cazul în care observa mențiuni care nu corespund realității, reclamanta trebuia să ceară modificarea actului de naștere, la instanța judecătorească, ceea ce nu a făcut, ci a căutat să dovedească înscrierile eronate, cu declarații autentificate ale unor martori. Menționează și că sunt neconcordanțe între declarațiile martorilor și actul de colonizare din 1931, privind numele mamei reclamantei, ca și vârsta reclamantei și că în Situația de avere întocmită la 7 decembrie 1940, este înscrisă data de 15 iunie 1942, ceea ce duce la concluzia că reclamanta și familia sa au venit din Bulgaria, în România, în anul 1942, fiind o strămutare facultativă.
Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor menționa în continuare.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Prin art. 61 din ordonanță s-a stabilit că „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.
Din hotărârea contestată rezultă că cererea intimatei s-a respins, cu motivarea că nu a fost strămutată.
Din certificatul de naștere depus în copie la dosar, rezultă că T.E., născută la 21 iunie 1929, în localitatea Leascova, din Bulgaria, este fiica numiților T.C. și T.J. și că certificatul este eliberat la 9 decembrie 1953, de Sfatul popular al raionului Istria.
Din fișa nr. 9 din 20 iunie 1931, reiese că T.C. avea ca soție pe M. și 3 copii, între care E. era în vârstă de 3 ani și că avea domiciliul în comuna Teche, satul Vânători, județul Caliacra, toți fiind macedoneni.
În Declarațiunea de avere din 10 septembrie 1940 se menționează numele de J.C.T. - văduvă, cu domiciliul în Teche-Vânători, declarația fiind întocmită în localitatea Teche.
N.C., în declarația de notorietate dată la 3 decembrie 2003, susține că T.C. este una și aceeași persoană cu C.T. și că T.M. este una și aceeași persoană cu T.J.
Martorii N.N. și T.G., audiați la instanța de fond, au declarat că T. era echivalentul lui Tă., că mama intimatei-reclamante se numea J., avea 4 copii, dintre care intimata era cea mai mică și că a venit în România, din Bulgaria, împreună cu intimata și familia acesteia, în urma schimbului de populație.
În Situația de avere se menționează titularul averii, ca fiind J.C.T., cu 5 membri ai familiei, în comuna Teche, satul Vânători, județul Caliacra, unde apare și consemnarea „15/6/942 Cogealac”.
Din cele arătate mai sus nu se poate trage o concluzie clară privitoare în special la data când intimata, mama și frații săi au plecat din județul Caliacra și s-au stabilit în România și dacă plecarea s-a datorat schimbului de populație intervenit în urma Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria, ori a intervenit mult mai târziu și la inițiativa mamei intimatei.
Se impune, astfel, completarea probatoriului în acest sens, dar și lămurirea neconcordanțelor ce apar între înscrisurile depuse la dosar, privind numele părinților intimatei, așa cum se menționează și în motivarea recursului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința va fi casată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 19/CA din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.