Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 16.07.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea măsurilor prezentate la punctul II.2 si II.3 din decizia nr. 31 din 29.04.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III, în dosarul nr. x/2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2947 din 14 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 2947 din 14 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, rejudecarea acţiunii şi admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului face referire la contradicţia dintre considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate, având în vedere că instanţa, deşi şi-a însuşit concluziile expertizei, a respins acţiunea.
De asemenea, susţine că instanţa de fond a motivat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată prin însuşirea în totalitate a susţinerilor Curţii de Conturi de la paginile 5-7 şi 9-11 din întâmpinarea de la fond, fără a avea în vedere înscrisurile depuse de reclamantă şi concluziile expertizei tehnice contabile.
Totodată, critică faptul că, deşi instanţa a preluat concluziile raportului de expertiză şi al răspunsului la obiecţiuni, care dovedeau greşita abordare a modului de stabilire a numărului de microcipuri prin măsura contestată, soluţia pronunţată nu reflectă considerentele din dispozitiv.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii parţiale a recursului, în ceea ce priveşte cererea privind anularea pct. II.3 al Deciziei nr. III/31/29.04.2015 a Curţii de Conturi, iar pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. dr. A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea măsurilor prezentate la punctul II.2 si II.3 din decizia nr. 31 din 29.04.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III, în dosarul nr. x/2015.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 8 octombrie 2020, au fost invocate din oficiu şi motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva motivării hotărârii recurate cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., acestea nefiind invocate în mod expres de către recurenta-reclamantă, deşi aspectele învederate prin cererea de recurs se subsumau şi acestor motive de nelegalitate, instanţa de recurs apreciind că acest aspect primează faţă de celelalte critici invocate în faţa instanţei de recurs.
Examinând hotărârea recurată din perspectiva acestor motive de casare, Înalta Curte constată că, în speţă, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a unor paragrafe din întâmpinarea depusă de către pârâta Curtea de Conturi în faţa instanţei de fond, concluziile raportului de expertiză, răspunsul expertului la obiecţiuni şi obiecţiunile la raportul de expertiză.
Exemplificând aceste aspect, se constată că; primul paragraf din motivarea instanţei de fond a fost preluat din întâmpinarea pârâtei, de la fila x din vol. III al dosarului de fond, ultimul paragraf; paragrafele 3-9 de la pagina 10 a hotărârii recurate au fost preluate de la fila x a vol. III, respectiv din aceeaşi întâmpinare; paragrafele 10-11 de la pagina 10 a hotărârii recurate au fost preluate de la fila x a întâmpinării Curţii de Conturi; ultimul paragraf al paginii 10 şi primele patru paragrafe din pagina 11 a sentinţei reprezintă o redare fidelă a unor paragrafe de la fila x din întâmpinarea pârâtei; paragrafele 5 şi 6 ale paginii 11 din hotărâre sunt preluate de la fila x; paragrafele 7 şi 8 de la pagina 11 din hotărâre sunt preluate din răspunsul expertului la obiecţiuni; ultimul paragral de pe pagina 11 a hotărârii este redat din obiecţiunile la raportul de expertiză; paragraful 3 din pagina 12 a hotărârii este redat din întâmpinarea de la fila x din vol. III al dosarului de fond.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în considerentele sentinţei recurate nu se regăsesc argumente proprii care să susţină soluţia pronunţată.
Cu alte cuvinte, hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la soluţia pronunţată şi care să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:
"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.
Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.
Or, preluarea aproape integrală în considerentele hotărârii recurate a argumentelor din întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, raportul de expertiză, obiecţiunile la raport şi răspunsul expertului la aceste obiecţiuni, fără prezentarea considerentelor logice şi juridice ce au fundamentat soluţia din dispozitivul hotărârii, nu poate fi considerată că răspunde cerinţei privind motivarea soluţiilor pronunţate de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile în care aceasta nu poate răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu împotriva sentinţei civile nr. 2947 din 14 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu împotriva sentinţei civile nr. 2947 din 14 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2020.