Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 noiembrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu numărul x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a solicitat:
- anularea în totalitate a Ordinului pentru institutirea carantinei zonale pentru Municipiul Mediaş nr. 4.660.064, emis de Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenta, prin secretar de stat B., în data de 21 noiembrie 2020 şi publicat în Monitorul Oficial nr 1119/21.11.2020,
- suspendarea Ordinului pentru institutirea carantinei zonale pentru Municipiul Mediaş nr. 4.660.064 din 21 noiembrie 2020 a Departamentului pentru Situaţii de Urgenta, până la soluţionarea acţiunii în anulare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 02 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de suspendare,
- a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare,
- a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect anularea Ordinului nr. 4.660.064/21.11.2020.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1318 din 02 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.
Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că, sentinţa recurată încalcă dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., deoarece cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei.
De asemenea, recurenta-reclamantă a susţinut că, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 13 şi art. 61 din C. civ.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 decembrie 2020, intimatul-pârât Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]"
În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de provcedură civilă.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 de RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 de RON."
Raportat la motivele de casare invocate de către recurenta-reclamantă, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în sarcina recurentei A. a fost stabilită obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.
La cererea de recurs a fost anexată dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform ordinului de plată nr. x din data de 07 decembrie 2020 .
Prin citaţia comunicată recurentei-reclamante la data de 07 decembrie 2020, conform dovezii de citare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.
La data de 09 decembrie 2020, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, la care a ataşat şi copia aceluiaşi ordin de plată depus anterior, anexat cererii de recurs.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, desi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia comunicată la data de 07 decembrie 2020.
Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenta-reclamantă, o cerere de acordare a jutorului public judiciar potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat sau insuficient timbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1318 din data de 02 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 decembrie 2020.