Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 24.09.2015, înregistrată cu nr. x/2015, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 508 din 14.09.2015 de desfacere a contractului individual de muncă nr. x din 15.02.1991 şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei contestate, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă; obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat de la momentul desfacerii contractului individual de muncă şi până la plata efectivă, precum şi obligarea de a vira sumele aferente contribuţiilor sociale; obligarea intimatei a plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 147 din 2 februarie 2016, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "contestaţie decizie de concediere", formulată de contestatorul A. în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava la data de 10.02.2016, sub nr. x/2015*.
Prin sentinţa nr. 440 din 17 martie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între secţia I Civilă a Tribunalului Suceava şi secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava a suspendat din oficiu judecata cauzei, înaintând dosarul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.
Prin sentinţa nr. 12 din 11 aprilie 2016, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal - a admis sesizarea Tribunalului Suceava privind conflictul negativ de competenţă constatat a fi ivit între secţia I Civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Tribunalului Suceava, în cauza având ca obiect "anulare act administrativ" (anularea Deciziei nr. 508/14.09.2015, emisă de R.N.P. - Direcţia Silvică Suceava), formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu R.N.P. ROMSILVA - Direcţia Silvică Suceava şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 şi art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, persoanele cu atribuţii de pază a vegetaţiei forestiere fac parte din categoria profesională a personalului silvic.
Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire RNP ROMSILVA prin Direcţia Silvică Suceava, prin care a solicitat stabilirea competenţei funcţionale de judecare a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2010 în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 151 din data de 08 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de RNP ROMSILVA prin Direcţia Silvică Suceava împotriva sentinţei nr. 12 din 11 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul A..
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 151 din data de 08 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că regulatorul de competenţă între secţiile aceleiaşi instanţe, fiind soluţionat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., poate face obiectul unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că hotărârea nr. 12 din 11.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava încalcă puterea de lucru judecat a tuturor hotărârilor definitive potrivnice date ca prime hotărâri de către aceeaşi instanţă.
În speţă, analiza nici nu trebuie să privească competenţa de soluţionare a secţiilor Tribunalului Suceava raportat la litigiu A. contra angajator D.S. Suceava, ci personalul silvic contra angajator structuri silvice.
Astfel cum a arătat şi în cererea de revizuire, textul art. 58 alin. (1) nu distinge cu privire la natura obligaţiilor dintre angajator structură silvică şi angajat personal silvic, indiferent dacă raportul de muncă este în desfăşurare sau a încetat, astfel încât aplicabilă este tot Legea nr. 188/1999, iar competenţa materială nu putea să cănducă decât către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava şi nu către secţia civilă.
În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, recurenta a susţinut că autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente(obiect, părţi, cauza) nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumit aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit.
4. Întâmpinarea formulată
Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material.
Demersul judiciar al recurentului a vizat retractarea regulatorului de competenţă dat prin sentinţa nr. 12/11.04.2016 ca fiind contrar regulatorului de competenţă pronunţat prin sentinţa nr. 100/14.03.2012 de acelaşi magistrat, pe o situaţie procesuală similară, fapt ce echivalează, în opinia recurentei, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 100/14.03.2012.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a soluţionat revizuirea în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii şi faptelor pe care se întemeiază aceasta.
Motivul de revizuire invocat de revizuentă în susţinerea cererii sale vizează dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, condiţia ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.
Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior menţionat o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, litigiul în care a fost pronunţată sentinţa nr. 12/11.04.2016 de către Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, are ca obiect contestaţia formulată de A. împotriva deciziei nr. 508 din 14.09.2015 de desfacere a contractului individual de muncă nr. x din 15.02.1991.
Litigiul în care a fost pronunţată sentinţa nr. 100/14.03.2011 de către Curtea de Apel Suceava, priveşte acţiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, având ca obiect anularea deciziei nr. 671/19.10.2011 prin care pârâta a dispus delegarea sa pe o perioadă de 60 de zile la Ocolul Silvic Stulpicani, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Privite comparativ, cele două sentinţe sunt pronunţate în cauze diferite, având obiecte şi părţi diferite.
Faţă de împrejurarea că excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la efectul pozitiv al hotărârii prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturilor dintre angajator - structură silvică şi angajat - personal silvic.
Aşa fiind, se constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava este temeinică şi legală, deoarece în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcţia Silvică Suceava, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcţia Silvică Suceava împotriva sentinţei nr. 151 din 08 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.