Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2812/A din 15 septembrie 2020, emisă în dosarul nr. 20-3024 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru procurori, precum şi împotriva rezoluţiei nr. C20-1367 din 2 noiembrie 2020, emisă de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, solicitând desfiinţarea acestora.
2. Apărările intimatei
Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei cereri, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi republicată.
3. Soluţia Înaltei Curţi
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte judecarea pe fond a prezentei contestaţii, excepţie invocată de intimata Inspecţia Judiciară, Înalta Curte reţine următoarele:
Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
În cauza de faţă, reclamantul A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ rezoluţia de clasare nr. 2812/A/15.09.2020, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de acesta, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârşirii vreunei abateri dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, şi rezoluţia nr. C20-1367/02.11.2020, prin care inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a respins plângerea formulată de petent împotriva măsurii de clasare dispuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1)-(4) din Legea nr. 317/2004,
"(1) Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.
(2) În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.
(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor.
(…)"
De asemenea, potrivit art. 451 alin. (1)-(3) din acelaşi act normativ,
"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.
(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:
a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;
b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.
(…)"
Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt contestate rezoluţia de clasare, emisă de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, şi rezoluţia inspectorului-şef prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, formulată în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, iar în ceea ce priveşte contestaţia formulată de persoana care a formulat sesizarea, art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 stabileşte în mod expres competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod şi coroborat cu art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârâta Inspecţia Judiciară.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.