Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.08.2018, reclamantul A. a chemat în judecată în calitate de pârât MINISTERUL SANATATII prin Ministrul Sănătăţii, formulând contestatei împotriva refuzului nejustificat de a rezolva cererea sa de schimbare a specializării medicale nr. 34932/16.07.2018 şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: anularea actului administrativ nr. 34932/16.07.2018; obligarea pârâtului să emită un ordin prin care sa dispună schimbarea specialităţii de rezident a reclamantului din pediatrie în imagistică medicală.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 399 din 5 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, a anulat adresa Ministerului Sănătăţii nr. 34932/16.07.2018, a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantului de schimbare a specializării medicale, a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea căii de atac exercitate pârâtul a reţinut următoarele:
Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În opinia recurentului, medicii rezidenţi care se află în anul 3-6 de pregătire, în funcţie de specialitate, vor putea solicita continuarea pregătirii în specialitatea medicină de familie, în baza prevederilor art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009 privind organizarea şi funcţionarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte materia schimbării de specialitate aleasă în rezidenţiat recurentul a precizat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009.
Or, intimatul-reclamant solicită schimbarea specialităţii de rezident imagistică medicală, disciplină diferită de cea medicină de familie pentru care legea recunoaşte posibilitatea schimbării.
În concluzie, în opinia recurentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009, cererea intimatului-reclamant de a permite schimbarea specialităţii medicale în imagistică medicală excede cadrul legal şi prin urmare este neîntemeiată.
Soluţia instanţei de recurs
Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că din expunerea motivelor invocate rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care permit reformarea unei hotărâri în recurs pentru motive de nelegalitate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.
Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie împotriva refuzului recurentului-pârât Ministerului Sănătăţii de a rezolva cererea sa de schimbare a specializării medicale.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că prin adresa nr. x/16.07.2018, cererea intimatului-reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât Ministerul Sănătăţii a demarat activitatea privind întocmirea procedurilor pentru schimbarea specialităţii din motive justificate, conform prevederilor legale.
Recurentul-pârât a respins cererea intimatului-reclamant de schimbare a specializării medicale din specialitatea pediatrie în specialitatea imagistică medicală, întrucât la nivelul Ministerului Sănătăţii nu există o procedură pentru schimbarea specialităţii medicale din motive justificate, conform prevederilor legale.
Or, instanţa de control judiciar reţine că inexistenţa la nivelul Ministerului Sănătăţii a unei proceduri pentru schimbarea specialităţii medicale din motive justificate nu poate constitui un temei valid pentru respingerea cererii formulate de către intimatul-reclamant, atâta vreme cât procedura de soluţionare a unor astfel de cereri este prevăzută în mod expres de prevederile art. 10 alin. (2), teza a II-a din H.G. nr. 899 din 22 august 2002, iar autorităţii publice recurente îi revine obligaţia de respecta şi de a aplica acest act normativ.
Dispoziţiile art. 10 alin. (2), teza a II-a din H.G. nr. 899 din 22 august 2002 reglementează în mod expres condiţiile în care se poate dispune, în cazuri justificate, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, schimbarea specialităţii în care a fost admis rezidentul, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile minime la specializarea cerută, iar autoritatea publică are obligaţia de a soluţiona cererile de schimbare a specialităţii medicale în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate anterior.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, intimatul-reclamant se încadrează în sfera de aplicare a prevederilor cuprinse în H.G. nr. 899 din 22 august 2002 privind organizarea învăţământului postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar şi farmaceutic uman, având în vedere că acesta are calitatea de medic rezident în specialitatea pediatrie în cadrul Spitalului clinic de urgenţă "Sfântul Ioan " din Bucureşti.
De altfel, recurentul-pârât nici nu a contestat îndeplinirea de către intimatul-reclamant a condiţiilor prevăzute de art. 10 alin. (2) teza a II a din H.G. nr. 899/2002, arătând că a făcut aplicarea unei proceduri interne adoptate la data de 9.10.2018. Or, atâta vreme cât procedura de soluţionare a unor astfel de cereri este prevăzută în mod expres de prevederile art. 10 alin. (2) teza a II-a din H.G. Nr. 899 din 22 august 2002, autorităţii publice recurente îi revine obligaţia de respecta şi de a aplica acest act normativ.
În ceea ce priveşte obligarea directă a recurentului-pârât la schimbarea specialităţii medicale a intimatului-reclamant, medic rezident în specialitatea pediatrie în cadrul Spitalului clinic de urgenţă "Sfântul Ioan " din Bucureşti, instanţa de fond a procedat în mod corect când a admis în parte acţiunea considerând că procedând altfel s-ar imixtiona în activitatea recurentului-pârât, negându-i posibilitatea de a evalua pe fond cererea formulată de intimatul-reclamant.
Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul formulat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 399 din 5 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.