Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 4 din data de 22 iunie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 10 octombrie 2018, dispuse în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale şi, potrivit art. 278 alin. (1) din C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta Încheierii penale nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunţate în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apei Suceava, în sensul că, la parag. 1 în loc de "Ordonanţa nr. y/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie", cum greşit s-a menţionat, s-a trecut "Ordonanţa nr. x/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie" cum era corect.
Împotriva Încheierii nr. 4 din data de 22 iunie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, A. a formulat cerere de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 23 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva Sentinţei penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii.
Prin Sentinţa penală nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a formulat din nou cerere de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că A. a declarat contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul aceleiaşi curţi de apel, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva Sentinţei penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 10 octombrie 2018 dispuse în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Astfel, s-a constatat că hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu erau supuse vreunei căi de atac nici sentinţele penale nr. 96 din 24 iunie 2020 şi nr. 140 din 25 noiembrie 2019 şi nici Încheierea nr. 4 din 22 ianuarie 2019.
În acest context, instanţa supremă a subliniat faptul că A. a exercitat succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi verificate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.
De asemenea, s-a reţinut faptul că hotărârile care pot fi supuse revizuirii vizează exclusiv hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Prin rezolvarea fondului cauzei înţelegându-se că instanţele au pronunţat soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că, în ceea ce priveşte decizia prin care se soluţionează calea ordinară de atac a contestaţiei, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă.
Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive şi nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiţii nereglementate de C. proc. pen.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2021.
GGC - GV