Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4232 din 26 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 7 din 6 mai 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei anterior menţionate, a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.
La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 420 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia perimării, pe care instanţa o apreciază a fi întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea şi analiza lucrărilor cauzei şi a criticilor din cererea de recurs.
În raport cu circumstanţele cauzei, sunt incidente următoarele dispoziţii procedurale:
"Art. 416. - (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
Art. 417. - Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
Având în vedere că, prin încheierea din 29 iunie 2020, instanţa a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii, termenul de perimare a început să curgă de la data pronunţării încheierii.
Astfel, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la 29 decembrie 2020.
Se constată că, în termenul de perimare, nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în sensul art. 417 din C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancţiunea perimării de drept a cererii de recurs, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 420 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 4232 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 15 martie 2021.