Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 150 din 16 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Sentinţei penale nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuentul A. a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva deciziei penale nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat apel.
Prin Decizia penală nr. 133 din data de 7 septembrie 2020, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 4 iunie 2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionat anterior apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Prin urmare, în condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, instanţa supremă a apreciat că o asemenea procedură este inadmisibilă, în situaţia contrară încălcându-se principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Împotriva Decizia penală nr. 133 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, Dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 martie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 133 din data de 7 septembrie 2020, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluţionat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislaţia procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 7 septembrie 2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 7 septembrie 2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2021.
Procesat de GGC - LM