Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin încheierea din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, cu opinie majoritară, în temeiul art. 68 alin. (2), (5), (7) din C. proc. pen. coroborat cu art. 66 din C. proc. pen., în referire la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de abţinere formulată de doamna judecător B. (membru al completului de judecată C4 Contestaţii 2J) în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.

În temeiul art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile dispuse în cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin cererea formulată la data de 21.05.2020, înregistrată sub nr. x/2019/a1, doamna judecător B., membru al completului de judecată C4 Contestaţii 2J, a declarat că se abţine cu privire la soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.

În motivarea cererii, doamna judecător a arătat că a fost învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 al instanţei anterior menţionate, cu termen de judecată la data de 27.05.2020, având ca obiect contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava. A mai arătat că, începând cu anul 2018 şi până în prezent, a participat la judecarea unor cauze în care numitul A. a avut, de regulă, calitatea de petent, printre acestea numărându-se cele care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2019 şi nr. 811/39/2019 ale Curţii de Apel Suceava. Chiar dacă în dosarul din anul 2018, A. a depus un memoriu în care a susţinut că este coruptă şi i-a adresat tot felul de cuvinte şi expresii obscene şi jignitoare, a considerat că poate fi obiectivă şi a procedat la soluţionarea în continuare a cauzelor acestuia. A precizat, de asemenea, că în dosarul nr. x/2019, A. a formulat împotriva sa o cerere de recuzare (care a fost respinsă), în care a arătat că este coruptă, însoţită de sesizările pe care le-a înaintat autorităţilor competente (C.S.M., Inspecţia Judiciară) şi care o vizează.

Ulterior soluţionării, în luna decembrie 2019, a celor două dosare (nr. x/2019 şi nr. y/2019), în luna ianuarie 2020 a fost învestită cu soluţionarea dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019 La termenul de judecată din 20.01.2020 (stabilit în ambele dosare), A. a avut un comportament recalcitrant, proferând din nou insulte şi calomnii la adresa sa. A precizat că nici în aceste împrejurări nu a formulat cerere de abţinere, soluţionând cele două cauze.

După acest moment, a aflat că A. a început să posteze pe pagina sa de C., încă din luna decembrie 2019, continuând şi în prezent, diverse articole insultătoare şi calomnioase la adresa sa (unul însoţit şi de o filmare din sala de judecată, în care figura sa este încercuită, pentru aducerea la cunoştinţa cititorilor a aspectului că este cea mai coruptă şi analfabetă judecătoare), postând totodată şi pe D. un filmuleţ în care păstrează acelaşi ton "apreciativ" şi care conţine înregistrări realizate (pe ascuns) ale unei şedinţe de judecată.

Rezultatele a două dintre verificările efectuate de Inspecţia Judiciară în ceea ce o priveşte, urmare a plângerii formulate de A., i-au fost comunicate, făcând obiectul rezoluţiilor nr. 247/A din data de 22.01.2020 şi nr. 319/A din data de 28.01.2020.

Într-un atare context, a apreciat că rămânerea sa în componenţa completului învestit cu soluţionarea cauzei arătate în cele ce preced ar crea un serios semn de întrebare unui observator independent cu privire la imparţialitatea pe care un judecător trebuie să o manifeste la judecarea unui dosar şi cu atât mai mult numitului A., care ar aprecia-o ca o oportunitate de a-l sancţiona pentru atitudinea neconformă manifestată (inclusiv public) în mod constant şi continuu în ultimele luni în ceea ce o priveşte.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este întemeiată, prin raportare la aspectele invocate, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de textul de lege anterior arătat.

În acest sens au fost reţinute următoarele argumente:

C. proc. pen. stabileşte expres şi limitativ cazurile în care un judecător este incompatibil să soluţioneze o cauză penală, unul dintre acestea fiind şi cel reglementat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care vizează situaţia în care "există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată". Textul de lege anterior menţionat nu delimitează în concret situaţiile în care o astfel de suspiciune de imparţialitate poate fi apreciată ca existentă, însă aici intervine rolul magistratului chemat să decidă asupra cererii de abţinere/recuzare, prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei deduse judecăţii.

Imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces şi priveşte pe fiecare membru al completului de judecată (C.E.D.O., cauza Piersack c. Belgiei, hotărârea din 01.10.1982, paragraful 30).

În operaţiunea de apreciere a unei eventuale stări de incompatibilitate, se impune a se avea în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care, prin unele hotărâri pronunţate, a analizat problemele legate de imparţialitatea unui judecător şi a unei instanţe de judecată, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conceput un mecanism de analizare a imparţialităţii instanţelor, care cuprinde două analize distincte, pe baza a două criterii individuale, care necesită o abordare separată: criteriul subiectiv şi criteriul obiectiv.

Conform celor expuse în hotărârea Micallef contra Maltei, testul obiectiv va analiza, în cele mai multe cazuri, legăturile dintre judecători şi alte persoane implicate în proces, rolul dual al judecătorului - fost procuror sau avocat, relaţiile judecătorului cu avocaţii părţii adverse, dar analiza nu se va rezuma la acestea.

Cu adevărat importantă este percepţia despre realizarea actului de justiţie, fiind relevante statuările C.E.D.O. din cauza Micallef contra Maltei:

"Ceea ce este în discuţie reprezintă încrederea pe care un tribunal al unei societăţi democratice trebuie să o inspire publicului. De aceea, un judecător asupra căruia planează o frică legitimă de imparţialitate este necesar a fi retras" (Micallef contra Maltei, paragraful 98).

În aceeaşi ordine de idei, în hotărârea Cubber contra Belgiei, C.E.D.O. enunţate anterior s-au reţinut următoarele:

"În această privinţă, chiar şi aparenţele pot avea o anumită importanţă sau, altfel spus, justiţia nu trebuie doar făcută, ci trebuie a fi văzută că este făcută".

Convergentă este şi hotărârea Hauschildt contra Danemarcei, în care se arată următoarele:

"În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal. Din acest punct de vedere, chiar şi aparenţele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanţele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului. În consecinţă, orice judecător cu privire la care există un motiv legitim care să îndreptăţească temerea că ar putea să nu fie imparţial trebuie să se retragă".

"Rezultă de aici că punctul de vedere al acuzatului este important, dar nu decisiv pentru a hotărî dacă există motive legitime care să justifice temerea lipsei de imparţialitate a unui judecător anume într-o cauză dată (hotărârea în cazul Piersack). Ceea ce este decisiv este dacă această temere poate fi justificată în mod obiectiv".

"Circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte sunt determinante pentru a stabili dacă dubiile respective sunt justificate în mod obiectiv" (paragraf 48).

Prin prisma celor mai sus expuse, raportat la considerentele teoretice arătate, s-a reţinut că situaţia în care se află doamna judecător este de natură a crea unei părţi/persoane vătămate participante la proces o bănuială rezonabilă privitoare la imparţialitatea acesteia, suficient de puternică pentru a se aprecia că este incident cazul de incompatibilitate reglementat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Aşa fiind, s-a constatat că se impune admiterea cererii de abţinere, tocmai pentru a nu exista nici măcar aparenţa unei lipse de imparţialitate în judecarea cauzei, ce s-ar putea imputa doamnei judecător, învestită cu soluţionarea contestaţiei declarate de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava.

II. Împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel A., susţinând, în esenţă, că soluţia dispusă de instanţă, în sensul admiterii declaraţiei de abţinere formulate de unul dintre judecătorii ce fac parte din completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, este netemeinică şi nelegală, fiind de natură a conduce la tergiversarea judecării cauzei.

La termenul din data de 15 octombrie 2020, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate în cauză, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că apelul este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.

Potrivit art. 408 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Aşadar, fiind o cale de atac ordinară, apelul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătoreşti nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri definitive.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., "încheierea prin care se soluţionează abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".

În speţă, A. a declarat apel împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de unul dintre judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzei în care acesta este parte (respectiv dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori). Prin urmare, calea de atac exercitată de A. apare ca fiind inadmisibilă, în condiţiile în care încheierea atacată nu este supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual penală.

III. Împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, contestatorul Dumitrescu Iulia a declarat o cale de atac intitulată "contestaţie în anulare".

Prin decizia penală nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III¹, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al hotărârilor pronunţate, s-a constatat că:

§ prin încheierea din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, cu opinie majoritară, în temeiul art. 68 alin. (2), (5), (7) din C. proc. pen. coroborat cu art. 66 din C. proc. pen., în referire la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de abţinere formulată de doamna judecător B. (membru al completului de judecată C4 Contestaţii 2J) în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020;

§ prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, Înalta Curte a constatat că formularea unei căi de atac de către A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 (prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, încheiere prin care a fost admisă o declaraţie de abţinere) reliefează exercitarea repetată a căilor de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi atacate cu căi de atac, respectiv în condiţii care nu sunt prevăzute de legea procesual penală.

În ceea ce priveşte menţiunea din cerere, în sensul că solicitarea formulată ar fi o contestaţie în anulare, Înalta Curte a reţinut că o astfel de cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, contestaţia în anulare fiind o cale de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată.

S-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei. În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din dispoziţiile art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiţionată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie în anulare.

Instanţa a reţinut că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestaţie în anulare, în art. 426 din C. proc. pen. fiind precizate hotărârile care pot fi atacate cu contestaţie în anulare, în raport de cazurile invocate.

O decizie prin care instanţa de control judiciar a respins o cale ordinară de atac (apel), ca inadmisibilă, exercitată anterior împotriva unei încheieri prin care s-a admis o declaraţie de abţinere (încheiere definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen.) nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanţa se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 05 februarie 2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit termen la data de 05 aprilie 2021 când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.

Examinând contestaţia declarată în cauză de petentul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală definitivă nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 425¹ alin. (1) din C. proc. pen. calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 08 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Compeltul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2021.