Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin decizia nr. 367/A din 04 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei nr. 689 din data de 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că apelantul revizuent A. a declarat o cale de atac neprevăzută de lege împotriva deciziei penale nr. 689 din data de 15 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul revizuent A., întrucât decizia atacată este definitivă, iar împotriva acesteia legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
Astfel, pentru argumentele expuse în cuprinsul deciziei nr. 367/A din 04 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2019, apelul formulat în cauză de apelantul revizuent A. a fost respins ca inadmisibil.
II. Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin decizia penală nr. 22/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 367/A din 04 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a arătat că dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., reglementează cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare.
S-a mai arătat şi că potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei, în această etapă procesuală instanţa examinând dacă contestaţia în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În speţă, s-a reţinut că obiectul contestaţiei în anulare îl constituie decizia nr. 367/A din 04 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei nr. 689 din data de 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei pronunţate de către prima instanţă ce a avut ca obiect o cerere de revizuire respinsă de asemenea ca inadmisibilă.
Aşadar, conform legii, hotărârile supuse contestaţiei în anulare sunt hotărârile penale definitive prin care se soluţionează acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, aşadar, prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Or, în cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 367/A din 04 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă calea de atac formulată de către revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive.
Prin această decizie nu a fost soluţionat fondul cauzei, astfel că, decizia atacată de contestatorul A. prin calea extraordinară de atac exercitată nu poate fi supusă contestaţiei în anulare, în condiţiile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.
Prin urmare, s-a constatat că petentul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, pe cale de consecinţă, cererea de contestaţie în anulare de faţă nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrage aşadar inadmisibilitatea acesteia.
III. Împotriva deciziei penale nr. 22/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a formulat cale de atac intitulată "contestaţie" petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 februarie 2021 sub nr. x/2921, în cauza fiind stabilit termen la data de 05 aprilie 2021.
La termenul din data de 05 aprilie 2021 instanţa a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunţată în contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac neprevăzută de lege.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente în speţa dedusă judecăţii, constată că în speţă, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 22/A din data de 22 ianuarie 2021 prin care Înalta Curte, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 367/A din 04 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 22/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 22/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2021.