Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin hotărârea penală nr. 97 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva sentinţei penale nr. 144/02.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019.
Pentru a decide astfel, procedând la analiza admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată, instanţa a constatat că aceasta vizează sentinţa penală nr. 144/02.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 59 din 18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 59/18.08.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2017 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei şi a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia penală, formulată de petentul A..
S-a reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, care derogă de la procedura obişnuită de judecată, tinzând prin efectele sale să aducă atingere autorităţii de lucru judecat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă", pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din C. proc. pen.
Instanţa a apreciat că din dispoziţiile sus-menţionate, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul judiciar. Din aceleaşi dispoziţii, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
În condiţiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin acelaşi articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În continuare, s-a reţinut că pot fi atacate pe calea revizuirii exclusiv hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul unei cauze penale (după caz, prin condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal). Aşadar, o cerere prin care se solicită revizuirea unei hotărâri, chiar dacă definitivă, însă prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, este inadmisibilă.
Prin urmare, s-a reţinut că cererea de revizuire formulată de revizuentul A., vizând o sentinţă penală prin care s-a respins o cerere de strămutare, este inadmisibilă.
II. Împotriva hotărârii penale nr. 97 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A..
Prin decizia penală nr. 264/A din data de 01 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva hotărârii penale nr. 97 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Instanţa a reţinut că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În continuare s-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat de revizuentul A. împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac.
III. Împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019 a formulat contestaţie petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Compeltul de 5 Judecători la data de25 februarie 2021 sub nr. x/2021, în cauză fiind stabilit termen la data de 05 aprilie 2021.
La termenul din data de 05 aprilie 2021 instanţa a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând contestaţia declarată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecător constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea penală nr. 97 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva sentinţei penale nr. 144/02.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019.
Prin decizia penală nr. 264/A din data de 01 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva hotărârii penale nr. 97 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o reglementează expres, prevederile dispoziţiilor legale antemenţionate fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, contestatorul A. a formulat apelul declarat, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, contestaţie împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins, ca inadmisibil, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac exercitată împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Copeltul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul petent va fi obligatla plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 01 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2021.