Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a dispus următoarele:

În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 386 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G. după cum urmează:

Pentru inculpaţii A., E., B., C., D. şi F. din infracţiunea de complot prev. de art. 167 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. din infracţiunea de subminare a economiei naţionale prevăzută de art. 165 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, cu aplicarea formei continuate prevăzută de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen. şi aplicarea art. 5 din C. pen.

Pentru inculpatul G. din infracţiunea de favorizare la infracţiunea de subminare a economiei naţionale prevăzută de art. 173 alin. (3) din C. pen. cu referire la art. 165 alin. (2) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 din C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. din infracţiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii E., B., C. şi D. prin apărător ales din infracţiunea de subminare a economiei naţionale prevăzută de art. 165 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu de prevăzută de art. 298 din C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor A., E., B., C., D., F. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen., întrucât nu există probe că aceştia au săvârşit această infracţiune.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul E. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul C. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul D. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpata B. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 861 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 din C. pen. a fixat termen de încercare de 7 (şapte) ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 863 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 864 din C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată a fost condamnată inculpata F. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 861 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 din C. pen. a fixat termen de încercare de 6 (şase) ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 863 din C. pen. pe durata termenului de încercare, a dispus inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 864 din C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a dispus si suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, a fost condamnat inculpatul G. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 1443 din C. civ. a admis în parte pretenţiile civile ale părţilor civile Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a obligat inculpaţii, în solidar, la plata acestora după cum urmează:

● 1.297.222.893 RON către Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi

● 3.399.164.319.893 RON către Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 249 din C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpaţilor:

►A., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 3.107.905,49 RON, 780,63 USD şi 123.655,76 EURO după cum urmează:

- apartament situat în Bucureşti, Calea x, cu o valoare de impozitare de 204.155,64 RON.

- casă cu suprafaţă desfăşurată de 556,44 m.p. şi anexa cu suprafaţă desfăşurată de 54 m.p. cu valoare de impunere de 1.745.973 RON, teren curţi construcţii - 6.900 mp., teren arabil 2.200 m.p., vie - 1000 m.p. şi livadă 2.700 mp situate în Slatina, strada x nr. 19, judeţul Olt;

- imobil format din teren în suprafaţă de 1221 m.p. şi o clădire situată pe acest teren, compusă din parter şi etaj, situate în Breaza, strada x nr. 6, judeţul Prahova cu o valoare de aproximativ 70.000 Euro;

- autoturism marca x serie motor x având o valoare de aproximativ 50.000 Euro.

- autoturismul marca x serie motor x, serie şasiu x;

- 49.216,92 RON şi 3.070,68 EURO în conturile de la H. S.A. - Sucursala Slatina;

- 585,08 EURO, 780,63 USD, 1.408.559,92 RON în conturile de la I. S.A.;

►E., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 224.519,4 RON şi 2.955,48 EURO după cum urmează:

- apartament situat în Bucureşti, str. x, cu o valoare de impozitare de 170.586 RON;

- 53.933,4 RON în contul din I. S.A.;

- 2.955,48 EURO în contul din J. S.A.

►C., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 154.218,44 RON, 1000 USD şi 1000,35 EURO după cum urmează:

- apartament situat în Bucureşti, str. x, Sector 6 şi teren în folosinţă de 24,28 m.p. cu o valoare de impozitare de 147.659 RON;

- teren în suprafaţă de 3.600 m.p. în intravilanul localităţii Curtea de Argeş, str. x, fără număr, cu valoare de aproximativ 1000 USD;

- autoturism marca x serie motor x;

- autoturism marca x serie motor x, toate cu o valoare de 1000 Euro;

- 6.562,44 RON în contul din I. S.A.;

- 0.35 EUR în contul din H. S.A.

►D., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 09.05.2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 187.981,56 RON, şi 1,62 EURO după cum urmează:

- apartament situat în Bucureşti, str. x, Sector 3 împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 14,24 m.p., cu o valoare de impunere de 187.981,56 RON;

- apartament situat în Bucureşti, str. x -21, sector 3;

- autoturism marca x serie şasiu x;

- sumele de bani existente în conturile deschise de învinuit, conform adresei nr. x din 01.04.2011, la următoarele bănci: 1,62 EURO în contul de la K. S.A. Bucureşti - Sucursala Libertăţii.

►B., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 2.401.445,08 RON, şi 8.173,82 EURO după cum urmează:

- imobilul situat în Bucureşti, str. x, Sector 4 împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 585 m.p. cu o valoare de impozitare de 2.358.597,68 RON;

- autoturism marca x serie motor x;

- 8.173,82 EURO în contul deschis la L. S.A.;

- 133,77 RON în contul deschis la LIBRA BANK S.A. Bucureşti.

- 42.713,63 RON în conturile de la M. -Sucursala Bucureşti.

►F., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 05.05.2011, privind apartamentul situat în Bucureşti, Bd. x, sector 1 cu o valoare de aproximativ 60.000 Euro.

►G., prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 121.688,71 RON, şi 36.000 EURO după cum urmează:

- imobil situat în Calea x, Sector 1 Bucureşti cu o valoare de impunere de 121.645,93 RON;

- autoturism marca x serie şasiu x cu o valoare de aproximativ 15.000 Euro;

- terenul în suprafaţă de 1150 m.p. situat în intravilanul comunei N., judeţul Giurgiu, imobil locuinţă în suprafaţă desfăşurată de 41 m.p. cu o valoare impozabilă de 5032 RON, situat în comuna N., judeţul Giurgiu şi teren în suprafaţă de 900 m.p. situat în intravilanul arabil al comunei N., judeţul Giurgiu, toate cu o valoare de aproximativ 21.000 Euro;

- 42,78 RON în contul de la O. S.A.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţii A., E., C., D., B., F. şi G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 538 229 715 RON, din care onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 150 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei penale nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2011, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii G., D., A., B., C., E. şi F..

Prin motivele de apel, inculpatul A., în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:

- nemotivarea hotărârii de către instanţa de fond, apreciind că pasaje întregi au fost copiate din rechizitoriu şi din raportul de expertiză;

- soluţionarea cauzei cu lipsă de procedură faţă de persoana vătămată, respectiv S.C. Hidroelectrica S.A., singura care ar fi avut această calitate;

- greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, apreciind că nu există probe din care să rezulte că ar fi săvârşit această infracţiune;

- greşita soluţionare a laturii civile, în cauză neexistând un prejudiciu.

Prin motivele de apel, inculpatul E., în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:

- soluţionarea cauzei cu lipsă de procedură faţă de persoana vătămată;

- dezincriminarea infracţiunilor de complot şi subminarea economiei naţionale;

- fapta pentru care a fost condamnat nu există;

- fapta săvârşită nu este infracţiune, existând o cauză justificativă;

- lipsa probelor în susţinerea acuzaţiei;

- greşita soluţionare a laturii civile

Prin motivele de apel, inculpatul D., în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:

- nelegalitatea sentinţei atacate, apreciind că, potrivit Noului C. pen., infracţiunile de complot şi subminarea economiei naţionale au fost dezincriminate.

- nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunilor nou reţinute.

- greşita obligare la plata către părţile civile a unei sume de bani reprezentând prejudiciu, pe de o parte pentru că nu se poate reţine o culpă din partea acestuia în activitatea decizională desfăşurată în cadrul S.C. Hidroelectrica S.A., iar pe de altă parte în patrimoniul societăţii nu s-a produs niciun prejudiciu.

Prin motivele de apel, inculpata B., în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:

- greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu;

- greşita soluţionare a laturii civile;

- greşita individualizare a pedepsei aplicate.

Prin motivele de apel, inculpata F., în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:

- greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu;

- lipsa unuia dintre elementele constitutive al infracţiunii de abuz în serviciu;

- greşita încadrare juridică, apreciind că faptele reţinute în sarcina sa reprezintă elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu;

- greşita individualizare a pedepsei.

Prin motivele de apel, inculpatul C., în esenţă, a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, precum şi greşita soluţionare a laturii civile.

Prin decizia nr. 66 din data de 29 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii G., D., A., B., C., E. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2011.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaţilor A., E. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 7 ani închisoare, cu menţinerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată.

S-au interzis inculpaţilor A., E. şi C., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare aplicate prin hotărârea apelată.

S-a interzis inculpatului D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 861 - art. 864 din C. pen. anterior cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor B. şi F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., dispunându-se ca pedepsele principale de câte 4 ani închisoare să fie executate în regim de detenţie, cu menţinerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată.

S-a înlăturat, pentru ambele inculpate, aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior şi a menţinut interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul G. din infracţiunea de favorizare la infracţiunea de subminarea economiei naţionale prevăzute de art. 173 alin. (3) din C. pen. anterior cu referire la art. 165 alin. (2) din C. pen. anterior, în infracţiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 269 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G. , la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., conform art. 66 alin. (2) din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

S-a interzis inculpatului G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 998, art. 999 şi art. 1003 din C. civ. (1864), s-a admis, în parte, acţiunea civilă şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., E., C., D., B. şi F. la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 129.722.289,30 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

- 339.916.431,98 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, aplicate prin Ordonanţele nr. 151/P/2005 din data de 21.02.2011 şi respectiv din data de 05.05.2011, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., asupra bunurilor şi sumelor de bani aparţinând inculpatului G..

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor A., E., C., D., B., F. la plata sumelor de câte 624.000 RON (RON) şi a inculpatului G. la plata sumei de 25.000 RON (RON), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea cauzei în primă instanţă, din care onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 150 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţi.

S-a dispus ca onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi G., D., A., B., C., E. şi F., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 130 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei penale nr. 66 din 29 februarie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2014, condamnaţii A., E., D., C., B. şi F. au exercitat calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Totodată, recurenţii condamnaţi au formulat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 70/2016.

Prin încheierea penală nr. 135/RC din data de 4 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul condamnat E. şi s-a trimis cauza Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. b) din O.U.G. nr. 70/2016.

Totodată, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul condamnat A. şi s-a trimis cauza Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 70/2016.

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., s-au respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de condamnaţii A., E., D., C., B. şi F. împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 29 februarie 2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenţii condamnaţi au fost obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia nr. 220 din data de 9 aprilie 2019 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din data de 29 mai 2019, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurenţii E. şi A. şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea C. proc. pen. şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pronunţate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 12 iulie 2016 şi pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., este neconstituţională.

Împotriva încheierii penale nr. 135/RC din data de 4 iulie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, condamnaţii C., E., A., B., D. şi F. au formulat cerere de revizuire.

Prin decizia penală nr. 16 din data de 10 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de revizuire formulată de condamnaţii C., E., A., B., D. şi F., a fost anulată încheierea penală nr. 135/RC din data de 4 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2017, iar cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., E., A., B., D. şi F. au fost trimise spre repartizare aleatorie în vederea verificării condiţiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 29 iunie 2020 pronunţată de Completul RC Penal 2 - 2020 în dosarul nr. x/2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., B., F., E., D. şi A., împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 29 februarie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2014 şi trimiterea cauzei la Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2020 pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul P., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererile de recurs în casaţie, inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în sensul că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală, neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, în contextul pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 405/2016, publicate în Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016.

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date doar cu privire la aplicarea legii. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului şi, spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Raportat la modul de legiferare a cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se precizează că acesta conferă instanţei posibilitatea de a examina, în cadrul recursului în casaţie, criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, precum şi a celor referitoare la lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii.

Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi de la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că recurenţii inculpaţi C., B., F., E., D. şi A., prin cererile de recurs în casaţie, au invocat motive subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare are în vedere acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.

Astfel, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Drept urmare, verificarea tipicităţii faptei în calea extraordinară a recursului în casaţie implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondenţă deplină între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârea recurată şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

De asemenea, în analiza acestei corespondenţe, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va avea în vedere şi Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8.07.2016, decizie prin care s-a statuat că sintagma "îndeplinirea defectuoasă a unui act" este constituţională în măsura în care se înţelege că îndeplinirea actului se face prin încălcarea unei dispoziţii cuprinsă în legislaţia primară, respectiv într-o lege sau ordonanţă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, prin decizia anterior menţionată, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Curtea Constituţională a apreciat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din C. pen. încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie - deoarece sintagma din cuprinsul acestora "îndeplineşte în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul, în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestora. Or, persoana care are calitatea de funcţionar, în sensul legii penale, trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, mai ales în cazul neîndeplinirii unui act, ştiut fiind că în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese, care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată. În concluzie, s-a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă).

Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

Prin decizia Curţii Constituţionale anterior menţionată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind astfel restrânsă.

Recurenţii inculpaţi au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că faptele imputate nu întrunesc condiţiile de ordin obiectiv prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât rechizitoriul a avut în vedere încălcarea de către aceştia a unor prevederi din legislaţia secundară, din fişa postului şi, respectiv din contractele de management, acte normative care nu se încadrează în conceptul de legislaţie primară, astfel cum a fost definit de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016.

În speţă, deşi la momentul evaluării condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu nu era necesară o analiză detaliată a legislaţiei primare încălcate, cerinţă devenită obligatorie odată cu publicarea Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale în Monitorul oficial, atât în actul de sesizare, cât şi în hotărârile pronunţate în cauză, au fost evidenţiate dispoziţiile legislaţiei primare încălcate de inculpaţi.

Astfel, rechizitoriul nr. x/2005 a fost întocmit la data de 27 septembrie 2011, iar în sarcina inculpaţilor, cu privire la faptele circumscrise infracţiunii de abuz în serviciu, iniţial circumscrise infracţiunii de subminarea economiei naţionale, s-au reţinut următoarele:

1. Învinuitului A., în perioada 01.01.2002 - 01.11.2003, cât a fost director general al S.C. Hidroelectrica S.A.:

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie 2003, activarea clauzei de forţă majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piaţa reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A. şi implicit pentru economia naţională;

- a dispus, în perioada 2002 - 2003 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la preţuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licenţiaţi şi consumatorilor eligibili la preţuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform contractului de management încheiat, prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate obiectivele şi criteriile de performanţă asumate, pentru facturarea întregii cantităţi de energie electrică produsă de societate în instalaţiile proprii, cu consecinţa neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantităţi de energie;

- nu a dispus măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili şi furnizorilor licenţiaţi la preţurile stipulate în contractele încheiate şi nu la preţuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociaţiei a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Naţională a României.

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecinţă împiedicarea funcţionării normale a societăţii, cu rol determinant în menţinerea funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, fapt de natură să submineze economia naţională şi, totodată, producerea unei pagube importantă economiei naţionale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

2. Învinuita B., în perioada 01.01.2002 - 01.12.2003, cât a deţinut calitatea de director economic:

- nu a luat toate măsurile necesare, conform fişei de post semnată, prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate strategiile şi politicile stabilite de Consiliul de Administraţie în domeniul său de activitate precum şi să asigure managementul direcţiei economice, pentru facturarea întregii cantităţi de energie electrică produsă de societate în instalaţiile proprii, cu consecinţa neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantităţi de energie;

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecinţă împiedicarea funcţionării normale a societăţii, cu rol determinant în menţinerea funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional, fapt de natură să submineze economia naţională şi, totodată, producerea unei pagube importante economiei naţionale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

3. Învinuitului C., în perioada 16.05.2002 - 04.08.2006, în calitate de director comercial şi respectiv director adjunct al Direcţiei Marketing, Privatizare şi Afaceri Internaţionale:

- a dispus, în perioada 2002 - 2005 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la preţuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licenţiaţi şi consumatorilor eligibili la preţuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform fişei de post semnată, prin care se obliga să aducă la îndeplinire strategiile şi politicile stabilite de Consiliul de Administraţie în domeniul său de activitate precum şi asigurarea managementului compartimentelor subordonate, pentru facturarea întregii cantităţi de energie electrică produsă de societate în instalaţiile proprii, cu consecinţa neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantităţi de energie;

- nu a dispune măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili şi furnizorilor licenţiaţi la preţurile stipulate în contractele încheiate şi nu la preţuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociaţiei a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Naţională a României;

- în perioada de prohibiţie determinată de aplicabilitatea prevederilor Ordinului Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 7/2003, respectiv 24.03.2003 - 08.09.2004 a semnat contractele noi cu S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L. şi cu S.C. U. S.A. în care s-au mărit cantităţile de energie şi durata derulării acestor contracte, contrar prevederilor legale, fapt ce a accentuat starea de pericol a Sistemului Energetic Naţional;

4. Învinuitului D., în perioada 2002 - 2005, în calitatea de şef Serviciu Marketing - Furnizare:

- nu a luat toate măsurile necesare, conform fişei de post, prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate sarcinile derivate din "Licenţa pentru producerea de energie electrică", pentru facturarea întregii cantităţi de energie electrică produsă de societate în instalaţiile proprii, cu consecinţa neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantităţi de energie;

5. Învinuitului E., în perioada 10.04.2001 - 31.12.2005, iniţial în calitate de director general adjunct, ulterior în calitate de director general:

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie2003, activarea clauzei de forţă majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piaţa reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A. şi implicit pentru economia naţională;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform contractului de management semnat prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate obiectivele şi criteriile de performanţă asumate, pentru facturarea întregii cantităţi de energie electrică produsă de societate în instalaţiile proprii, cu consecinţa neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantităţi de energie;

6. Învinuita F. care, în perioada 01.12.2003 - decembrie 2005, în calitate de director economic:

- a dispus, în perioada septembrie 2003 - 2005 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la preţuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licenţiaţi şi consumatorilor eligibili la preţuri mai mici;

Această situaţie de fapt a fost însuşită atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel, intrând sub autoritatea lucrului judecat.

Deşi incriminarea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor (iniţial subminarea economiei naţionale, ulterior abuz în serviciu, ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen. şi a schimbării încadrării juridice) nu era condiţionată de încălcarea unor dispoziţii prevăzute în legislaţia primară, în cuprinsul Rechizitoriului nr. x şi a celor două hotărâri pronunţate în cauză au fost precizate prevederile din legislaţia primară (legi şi ordonanţe) ce au fost încălcate de către inculpaţi.

Astfel, prin rechizitoriu s-a arătat că, prin acţiunile întreprinse şi prin nerespectarea obligaţiilor ce decurgeau din fişa postului şi/sau din contractul de management, inculpaţii au încălcat mai multe dispoziţii cuprinse în legislaţia primară, în cuprinsul actului de sesizare fiind menţionate o parte dintre acestea, respectiv:

- art. 136 din Constituţia României (la fila x, din rechizitoriu), prin care, în alin. (1) - (4), este prevăzută modalitatea de ocrotire a proprietăţii publice:

"(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică."

- art. 1 din Legea nr. 51/1991, privind siguranţa naţională a României (la fila x din rechizitoriu), prin care este definită sintagma de siguranţă naţională a României:

"starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie".

- Legea nr. 15/1990 (la filele x din rechizitoriu), prin care au fost reorganizate unităţile economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale;

- Hotărârea de Guvern nr. 266/1993, dată în aplicarea Legii nr. 15/1990, privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regiile autonome de interes naţional, prin care s-a prevăzut că producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică sunt ramuri strategice ale economiei naţionale.

- Protocolul 1 al C.E.D.O. (la filele x din rechizitoriu), prin care se apără proprietatea, iar în paragraful 2 se recunoaşte dreptul statului de a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, iar domeniul energetic, în sensul protocolului, reprezintă un bun susceptibil de a fi protejat.

- Directiva Uniunii Europene nr. 92/1996 (la fila x din rechizitoriu), prin care s-a stabilit, pentru ţările membre şi pentru cele în curs de aderare, obligativitatea creării mecanismelor de piaţă concurenţială pentru activităţile de producere şi furnizare a energiei electrice.

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63/28 decembrie 1998 privind energia electrică şi termică, prin care a fost definit şi cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor din sectorul energiei electrice şi termice.

- Legea energiei electrice nr. 318/2003 (la filele x din rechizitoriu), prin care s-a creat cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în condiţii de securitate şi la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie şi cu respectarea normelor de protejare a mediului, având printre obiectivele principale:

- asigurarea dezvoltării durabile a economiei naţionale;

- crearea şi asigurarea funcţionării pieţelor concurenţiale de energie electrică precum şi asigurarea accesului nediscriminatoriu şi reglementat al tuturor participanţilor la piaţa de energie electrică şi la reţelele electrice de interes public;

- transparenţa tarifelor, preţurilor şi taxelor la energie electrică, în cadrul unei politici de tarifare, urmărind creşterea eficienţei energetice pe ciclul de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice;

- asigurarea măsurilor de securitate împotriva actelor de terorism şi sabotaj;

- definirea sistemului electroenergetic şi a Sistemului Electroenergetic Naţional (SEN;

- stabilirea pieţei reglementate de energie electrică şi de servicii asociate, precum şi modalitatea de funcţionare, respectiv prin contracte comerciale, cu preţuri reglementate pentru care autoritatea competentă stabileşte cantităţile contractate în tranzacţiile angro dintre producători şi furnizori;

- stabilirea pieţei concurenţiale de energie electrică şi modalitatea de funcţionare, respectiv pe bază de contracte bilaterale negociate ale producătorilor de energie electrică cu furnizorii, cu consumatorii eligibili; contracte de import şi export; contracte ale furnizorilor, alţii decât cei care vând la tarife reglementate consumatorilor captivi; tranzacţii pe piaţa spot, la preţul marginal de sistem.

- Ordonanţa de Urgenţă nr. 79/2001 (la filele x din rechizitoriu), prin care erau prevăzute condiţiile şi obligaţiile pentru contractele de performanţă (management).

- Legea contabilităţii nr. 82/1991 (la filele x din rechizitoriu), privind evidenţierea separată în contabilitate a activităţilor ce fac obiectul licenţelor acordate şi modalitatea de facturare a energiei electrice vândute.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au încălcat mai multe dispoziţii cuprinse în legislaţia primară, menţionând o parte dintre acestea, respectiv:

- Legea energiei electrice nr. 318/2003 (la filele x şi 176), în mod special fiind evidenţiate dispoziţiile art. 17 din lege prin care sunt reglementate obligaţiile titularilor de licenţă, modalitatea de facturare a energiei electrice vândute şi modalitatea de păstrare a evidenţelor contabile.

- Legea contabilităţii nr. 82/1991 (la filele x şi 175), fiind indicate dispoziţiile privind evidenţierea separată în contabilitate a activităţilor ce fac obiectul licenţelor acordate şi modalitatea de facturare a energiei electrice vândute.

Prin decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016, instanţa de apel a apreciat că inculpaţii au încălcat mai multe dispoziţii din legislaţia primară, menţionând printre acestea Legea energiei electrice nr. 318/2003 (la filele x, şi 268). Prin această decizie s-a arătat că, în mod special, au fost încălcate dispoziţiile art. 17 din lege prin care sunt reglementate obligaţiile titularilor de licenţă, modalitatea de facturare a energiei electrice vândute şi modalitatea de păstrare a evidenţelor contabile, dar şi dispoziţiile referitoare la asigurarea rezervelor minime de apă, precum şi interdicţia de a vinde în pierdere şi de a subvenţiona anumite categorii de clienţi prin tarife utilizate pentru alţi clienţi.

Totodată, prin decizia mai sus menţionată, s-a reţinut că inculpaţii, prin modalitatea de facturare a energiei electrice vândute şi neevidenţierea separată în contabilitate a activităţilor ce au făcut obiectul licenţelor acordate, au încălcat şi dispoziţiile cuprinse în Legea contabilităţii nr. 82/1991 (la filele x şi 268), respectiv dispoziţiile care reglementau.

Pe lângă dispoziţiile din legislaţia primară reţinute în mod expres în rechizitoriu şi în cele două hotărârile pronunţate în cauză (în fond şi în apel), Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, deşi nu au fost indicate în mod direct, din expunerea considerentelor celor două hotărâri rezultă cu claritate că inculpaţii au încălcat şi alte dispoziţii din legislaţia primară, respectiv art. 8 şi 39 din Codul muncii, art. 4 din O.U.G. nr. 79/2001, art. 1539 din C. civ., art. 72, 144 şi 147 din Legea nr. 31/1990.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră neîntemeiate criticile formulate de recurenţii condamnaţii C., B., F., E., D. şi A., faptele pentru care aceştia au fost condamnaţi întrunind condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8.07.2016, motiv pentru care, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de aceştia împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 29 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii condamnaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii condamnaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de condamnaţii C., B., F., E., D. şi A., împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 29 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenţii condamnaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii condamnaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iulie 2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj