Şedinţa publică din data de 24 martie 2021
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucurşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară:
1. Anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) lit. j) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi valorile mobiliare;
2. Anularea Deciziei ASF nr. A/419/22.05.2014 de soluţionare a plângerii prealabile formulată împotriva dispoziţiilor art. 2 alin. (3) lit. j) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi valorile mobiliare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantelor în promovarea cererii de chemare în judecată.
Reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. au formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ., cerere completatoare a cererii de chemare în judecată în sesnul completării prin care au înţeles să completeze cauza juridică a acţiunii în anulare formulate, în sensul că actul administrativ contestat încalcă principiile care decurg din normele comunitare în materie.
Totodată, la termenul din data de 30.03.2015, reclamantele au formulat un motiv de nelegalitate de ordine publică în susţinerea acţiunii în anulare, având în vedere nedepunerea de către intimată-pârâtă a tuturor actelor care au stat la baza emiterii Regulamentului nr. 1/2006, astfel cum impun dispoziţiile legale.
2. Soluţia instanţei de fond
2.1. Prin sentinţa nr. 1238 din 4 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamatele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A, în contraditoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.
2.2. Împotriva sentinţei nr. 1238 din 4 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantele au formulat cerere de lămurire/completare a dispozitivului, solicitând:
(i) Lămurirea împrejurării dacă prin sentinţa nr. 1238/04.05.2015 instanţa s-a pronunţat asupra cererii completatoare formulate de reclamante şi asupra motivului de ordine publică invocat la termenul din data de 30.03.2015.
(ii) Completarea sentinţei pronunţate, în sensul soluţionării cererii completatoare formulate şi a motivului de ordine publică invocat la termenul din data de 30.03.2015.
Prin sentinţa nr. 2369 din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea completatoare formulată de reclamantele A. S.A. şi S.C. B. S.A., ca neîntemeiată.
2.3. La data de 13.07.2015, reclamantele A. S.A. şi B. S.A. au formulat cerere de îndreptare a eroare materială a sentinţei nr. 1238/04.05.2015.
Prin încheierea din camera de consiliu din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1238/4.05.2015 şi cererea de îndreptare eroare materială a aceleiaşi sentinţe, formulate de reclamante, ca neîntemeiate.
3. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1238 din 4 mai 2015, sentinţei nr. 2369 din 28 septembrie 2015 şi încheierii din 28 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A..
3.1. Recursul formulat împotriva sentinţei nr. 1238 din 4 mai 2015 este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
3.2. Recursul formulat împotriva sentinţei nr. 2369 din 28 septembrie 2015 este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
3.3. Recursul formulat împotriva încheierii din 28 septembrie 2015 este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.
II. Analiza cererilor de recurs
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
Recursul reclamantelor motivat în extenso are a fi analizat din perspectiva prevederilor Cauzei C-339/19, din 16.09.2020, pronunţată în legătură cu o întrebare preliminară adresată la cererea reclamanţilor.
Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea articolelor 63-65 TFUE coroborate cu articolul 2 alin. (2) din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (JO 2004, L 142, p. 12, Ediţie specială, 17/vol. 2, p. 44), precum şi cu articolul 87 din Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială şi informaţiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO 2001, L 184, p. 1, Ediţie specială, 06/voI. 4, p. 43).
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între S.C. A. S.A. (denumită în continuare "A.") şi B. S.A. (denumită în continuare "B."), pe de o parte, şi Autoritatea de Supraveghere Financiară (România) (denumită în continuare "ASF"), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de anulare a articolului 2 alin. (3) lit. j) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 bis din 6 aprilie 2004, denumit în continuare "Regulamentul nr. 1/2006") şi a deciziilor administrative adoptate de ASF în privinţa acestor societăţi.
Întrebarea preliminară a fost:
Prevederile articolului 63 şi următoarele TFUE coroborate cu dispoziţiile articolului 2 alin. (2) din Directiva 2004/25 şi cu dispoziţiile articolului 87 din Directiva 2001/34 trebuie interpretate în sensul că se opun cadrului legislativ naţional [în cazul de faţă, dispoziţiile articolului 2 alin. (3) lit. j) din Regulamentul [...] nr. 1/2006] prin care este instituită o prezumţie legală de concertare a deţinerilor în cadrul unor societăţi ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi [...] care sunt asimilate unor fonduri de investiţii alternative (denumite «societăţi de investiţii financiare- SIF») cu privire Ia:
- persoane care au derulat sau care derulează operaţiuni economice împreună, cu sau fără legătură cu piaţa de capital, şi
- persoane care în derularea unor operaţiuni economice utilizează resurse financiare având aceeaşi sursă sau care provin de la entităţi diferite care sunt persoane implicate?"
CJUE a decis că: Articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naţionale care prevede plafonarea la 5 % a participaţiei la capitalul unei societăţi de investiţii financiare dacă această măsură nu este justificată de un motiv imperativ de interes general, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere.
La termenul de astăzi, părţile au avut opinii diferite asupra aspectului dacă "măsura (plafonării participaţiei la capital) este justificată de un motiv imperativ de interes general".
Revenind la Sentinţa atacată aceasta a reţinut;
"Art. 2 alin. (3) din Regulament în aplicarea art. 1 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, a avut în vedere şi corelarea reglementărilor naţionale cu cele europene, Directiva 2004/25 şi Directiva 2001/34 au fost analizate în hotărârea CJUE.
S-a mai reţinut că redactarea art. 2 alin. (3) din Regulament este conform Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, argument neesenţial în raport de critici.
În realitate în fond nu s-a realizat o analiză factuală a aspectelor expuse, cu referire în principal la Directivele mai sus menţionate.
Cum Decizia CJUE pronunţată în speţă, a făcut acest lucru, este necesară o analiză pe fond a cererii, şi cu atât mai mult, a aspectului "justificări în mod imperativ a măsurii plafonării".
În acest context este de remarcat şi evoluţia legislaţiei interne.
Cum acest lucru nu poate fi făcut pentru prima dată de către instanţa de recurs fără a prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie, urmează a se casa cu trimitere cauza spre rejudecare.
2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
Cum în raport de actele şi lucrările dosarului apar incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de reclamantele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1238 din 4 mai 2015, sentinţei nr. 2369 din 28 septembrie 2015 şi încheierii din 28 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa nr. 1238 din 4 mai 2015 şi în tot sentinţa nr. 2369 din 28 septembrie 2015 şi încheierea din 28 septembrie 2015.
Trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă.
Menţine soluţia dată excepţiei lipsei de interes prin sentinţa nr. 1238 din 4 mai 2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2021.