Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 august 2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1353/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industria alimentară, în privinţa atestării dreptului de proprietate al B. S.A., secţia Marghita, ca fiind netemeinic şi nelegal.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar, reclamanta a solicitat introducerea în cauză alături de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a pârâtei C. S.R.L.
De asemenea, şi-a precizat acţiunea şi în ceea ce priveşte obiectul acesteia, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în prezenta cauză să se dispună admiterea acţiunii formulate şi precizate, respectiv constatarea nulităţii parţiale a Certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat în favoarea lui B. S.A.; constatarea nulităţii parţiale a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 17.03.2011 încheiat între S.C. D. S.R.L. prin lichidator cabinet individual de insolvenţă E. şi S.C. C. S.R.L., în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat; anularea încheierilor de carte funciară nr. x privind întabularea lotizării imobilelor dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare indicat mai sus, respectiv anularea încheierii de carte funciară nr. x/22.10.1998 prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate a societăţii S.C. B. S.A. Oradea în cartea funciară cu nr. x Marghita, provenită din conversia CF vechi nr. x în baza certificatului de atestare seria x nr. x şi în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat şi pe cale de consecinţă radierea înscrierii din cartea funciară şi repunerea în situaţia anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/15.12.2005 prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate a societăţii S.C. D. S.R.L. în cartea funciară cu nr. x Marghita, provenită din conversia CF vechi x, în baza sentinţei comerciale nr. 457/COM/04.10.2005 pronunţată de către Tribunalul Bihor în dosarul cu nr. x/2005 şi a Convenţiei cu legalizare de semnătură nr. 8004/12.12.2005 emisă de către notarul public F., în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat şi pe cale de consecinţă radierea înscrierii din cartea funciară şi repunerea în situaţia anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/18.03.2011 prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate a societăţii S.C. "C." S.R.L. Marghita în cartea funciară cu nr. x Marghita, provenită din conversia CF vechi x, în baza Actului notarial nr. 1776 încheiat la data de 17.03.2011 de către BNP G. în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat şi pe cale de consecinţă radierea înscrierii din cartea funciară şi repunerea în situaţia anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/14.12.2011 prin care s-a admis solicitarea de lotizare a imobilului indicat mai sus formulată de către societatea S.C. "C." S.R.L. Marghita, constituindu-se în imobilul cu nr. cadastral x care se înscrie în cartea funciară nr. x Marghita sub B.4 din cartea funciară x (provenită din cartea funciară de pe hârtie 6030) UAT Marghita în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat şi pe cale de consecinţă radierea înscrierii din cartea funciară şi repunerea în situaţia anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/14.12.2011 prin care s-a admis solicitarea de lotizare a imobilului indicat mai sus formulată de către societatea S.C. "C." S.R.L. Marghita, constituindu-se în imobilul cu nr. cadastral x care se înscrie în cartea funciară nr. x Marghita sub B.5 din cartea funciară x (provenită din cartea funciară de pe hârtie 6030) UAT Marghita în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulităţii certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat şi pe cale de consecinţă radierea înscrierii din cartea funciară şi repunerea în situaţia anterioară.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea primului capăt de cerere al acţiunii precizate şi modificate ca tardiv formulat, iar pe fond, ca neîntemeiat, iar în ce priveşte celelalte două capete de cerere, respingerea acestora ca fiind introduse faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din data de 19.02.2019, instanţa, având în vedere că pe rolul Judecătoriei Marghita este înregistrat dosarul nr. x/2017, care are ca obiect petitele introduse prin precizarea de acţiune, în baza dispoziţiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a dispus disjungerea precizării de acţiune de acţiunea iniţială formulată.
În dosarul format după disjungere nr. 101/35/2019, prin sentinţa nr. 25/19 februarie 2019, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii precizate având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare şi anularea încheierilor de carte funciară, formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Marghita.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 77/CA/2019-P.I. din 16 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R., invocată prin întâmpinare. Au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L. şi lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâtă prin întâmpinare. A fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii şi a fost respinsă ca tardivă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ. A fost obligată reclamanta să achite pârâtei S.C. C. S.R.L. cheltuieli de judecată în valoare de 1860 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 77/CA/2019-P.I. din 16 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinând că instanţa de fond a reţinut faptul că ar fi luat la cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat la 22.10.1998 - data înscrierii în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al S.C. B. S.A. Oradea în baza Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în temeiul H.G nr. 480/1994, în Cartea Funciară nr. x provenită din CF vechi nr. x Marghita, statuând, în mod greşit, că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a devenit opozabil erga omnes ca efect al înscrierii în cartea funciară, iar de la data înscrierii a început să curgă termenul prevăzut de lege pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ cu acţiunea în anulare.
Recurenta-reclamantă a mai susţinut că a luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat la data de 16.01.2018, dată la care a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, în cadrul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Marghita, astfel că, instanţa de fond a apreciat în mod greşit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
A susţinut că, pentru recurenta-reclamantă, terţ faţă de actul atacat, termenul de la care curge dreptul de a introduce acţiunea este data înscrierii în Cartea Funciară, efectul înscrierii în cartea funciară fiind opozabilitatea faţă de terţi.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Obiectul cauzei de faţă este reprezentat de contestarea/anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea S.C. B. S.A. şi a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii acestui certificat.
Prin sentinţa recurată a fost respinsă ca tardivă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ.
Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa instanţei de fond, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale privitoare la data la care a luat la cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat.
Înalta Curte apreciază că este întemeiată această critică formulată de recurenta-reclamantă.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, se pot formula în termen de 6 luni, care se calculează, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluţionarea cererii.
Pentru motive temeinice, textul menţionat prevede, în cadrul alin. (2), posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ şi după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, când a respins acţiunea ca tardivă.
Cum în speţa de faţă reclamanta este terţ în raport cu actul administrativ contestat, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la momentul luării la cunoştinţă de actul administrativ vătămător.
Este eronat a se aprecia că terţul-reclamant a luat cunoştinţă de conţinutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi a realizat existenţa unei vătămări a drepturilor ori intereselor legitime, la momentul înscrierii actului în cartea funciară, acest moment nereprezentând o prezumţie absolută în calcularea termenului de introducere a acţiunii.
Această înscriere nu are semnificaţia juridică a luării la cunoştinţă de actul administrativ, ci dă naştere unei prezumţii, în sensul că persoanele interesate ar putea, cu diligenţe rezonabile, să ia cunoştinţă de conţinutul actului juridic în baza căruia s-a efectuat operaţiunea de publicitate imobiliară.
Prin urmare, data la care terţul a luat cunoştinţă, în mod efectiv, de existenţa şi conţinutul actului administrativ trebuie să rezulte fără echivoc din împrejurările de fapt stabilite prin probatoriile administrate în cauză.
În concret, în speţa de faţă nu se poate reţine că reclamanta a luat cunoştinţă de actul administrativ atacat la data înscrierii în cartea funciară, adică la data de 22.10.1998.
În plus, în şedinţa din 21 noiembrie 2018 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost adoptată soluţia de unificare a practicii instanţei în sensul că: Termenele prevăzute de art. 7 alin. (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în acţiunile formulate de terţi în constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor curge de la "data luării la cunoştinţă", moment care însă se apreciază de la caz la caz.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că prima instanţă a soluţionat procesul, interpretând şi aplicând în mod eronat normele de drept relevante în speţă, instanţa de control judiciar apreciază că recursul formulat de recurenta-reclamantă este fondat, urmând să-l admită, să caseze sentinţa de fond şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa fondului va proceda la o analiză amănunţită a tuturor aspectelor invocate de părţi şi va administra probatoriul solicitat, prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi ţinând cont de dezlegările din prezenta decizie de casare, urmând a fi verificate toate argumentele părţilor, în limitele învestirii instanţei competente.
Având în vedere că prima instanţă a dat o dezlegare greşită cauzei interpretând şi aplicând în mod eronat normele de drept aplicabile speţei, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie şi a dreptului la apărare, instanţa de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a verifica, în concret, data la care reclamanta-reclamantă a luat cunoştinţă de actul atacat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 77/CA/2019 - P.I din 16 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.