Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15.01.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat şi suspendarea executării Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018 până la soluţionarea cererii principale, privind anularea acestuia, care face obiectul primului capăt al cererii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 57 din 6 martie 2019 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare promovată în materia contencios administrativ şi fiscal de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Preşedinte şi a suspendat executarea Ordinului A.N.A.F. nr. 3236/2018 până la soluţionarea definitivă a cauzei.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de suspendare a executării, în principal respingerea acesteia ca lipsită de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea primei solicitări s-a arătat că O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 a fost modificat prin O.P.A.N.A.F. nr. 508/2019, fiind abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.
În subsidiar, recurenta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciind că sentinţa recurată este rezultatul unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu erau îndeplinite, în mod cumulativ, ambele condiţii impuse pentru suspendarea executării actului administrativ - existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a apreciat că recursul este inadmisibil prin prisma soluţiilor pe care le poate pronunţa Î.C.C.J. şi faţă de solicitarea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect. S-a arătat, totodată, că recursul este nefondat, prima instanţă reţinând, în mod corect, îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării ordinului atacat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, dar având în vedere şi evenimentul legislativ reprezentat de modificarea Ordinului nr. 3236/27.12.2018, Înalta Curte reţine următoarele:
La data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1115/28.12.2018, Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.
Modificarea operată prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018 şi care a determinat prezentul demers al intimatei-reclamante, persoană juridică autorizată să comercializeze angro, în calitate de intermediar (distribuitor şi vânzător), produse energetice fără depozitare, impunea operatorilor economici, care comercializează angro sau en détail produse energetice, o nouă procedură, inclusiv, în ce priveşte stabilirea termenelor pentru depunerea cererilor de înregistrare şi documentele aferente.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018, operatorii economici care deţin atestate de comercializare, emise în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu modificările şi completările ulterioare, pot să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, o nouă cerere de înregistrare şi documentele aferente, potrivit prezentului ordin, iar la expirarea acestui termen atestatele de comercializare emise în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 îşi pierd valabilitatea.
La data de 4 martie 2019, a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 171/04. III.2019, Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 508 din 28 februarie 2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie criticată de reclamantă în prezenta cauză.
Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor O.P.A.NA.F. nr. 3236/2018, a cărui suspendare a executării s-a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, pune problema subzistenţei interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri/acţiune sau cale de atac.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, fiind necesar ca acesta să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
În condiţiile în care autoritatea emitentă, printr-un act ulterior, de aceeaşi forţă juridică, a abrogat dispoziţiile privind obligativitatea deţinerii spaţiilor de depozitare, în sensul dorit de reclamantă prin cererea formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică un interes în promovarea căii de atac a recursului, modificarea intervenind anterior declarării acesteia.
Soluţionarea pe fond a căii de atac şi eventuala reformare a sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca lipsită de interes, ca lipsită de obiect ori ca neîntemeiată, în raport de criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta-pârâtă, de vreme ce ea însăşi, în calitate de autoritate emitentă, a dispus abrogarea normei administrative contestate.
Pentru considerentele expuse şi temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 57 din 6 martie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2020.