Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4065 din 18 septembrie 2019, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 892 din 14 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală, în cauză nefiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate.
Astfel, a apreciat că susţinerile recurentul, în sensul că prima instanţă trebuia să aplice prevederile Legii nr. 317/2004, ca lege specială, şi să înlăture dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ca lege generală, nu echivalează cu încălcarea sferei de atribuţii a altei autorităţi pentru a putea fi reţinută încălcarea sferei de competenţe a autorităţii judecătoreşti, iar hotărârea atacată satisface cerinţele art. 425 din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, şi este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.
2. Contestaţia în anulare exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 pct. 2, 3 şi 4 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut, în esenţă, că cererea sa este practice nesoluţionată, având în vedere că nici instanţa de fond şi nici instanţa de recurs nu s-au pronunţat asupra temeiului de drept invocat, respectiv dacă soluţiile pârâtei au fost date cu respectarea prevederilor Legii nr. 317/2004 - art. 47.
A arătat că, deşi în decizia atacată, cât şi în sentinţa primei instanţe se precizează clar obiectul acţiunii, detaliile privind nerespectarea acestei legi existând în cererile formulate, nu s-a arătat în ce mod a respectat pârâta aceste prevederi speciale, orice trimitere la alte acte normative fiind străine cauzei.
În concluzie, a solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
3. Apărarea intimatei
Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmsibilă şi, în subsidiar, ca nefondată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede:
(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" .
În cauză, contestatorul a invocat în mod generic art. 503 pct. 2, 3 şi 4 din C. proc. civ., arătând că, în opinia acestuia, cererea sa nu este soluţionată, în condiţiile în care nu s-a arătat în ce mod a respectat pârâta prevederile Legii nr. 317/2004, deşi este clar obiectul acţiunii.
Susţinerea contestatorului, potrivit căreia instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra temeiului de drept invocat, ca de altfel nici prima instanţă, nu poate fi primită, prin acest demers judiciar nu se poate deschide calea unui recurs la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul invocat.
Astfel, legiutorul a statuat că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fî valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict şi limitativ de dispoziţiile legale sus-menţionate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Fiind o fiind o cale de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, aşa cum s-a arătat, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere şi soluţionate de prima instanţă, respectiv instanţa de recurs. Din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, invocate în mod formal, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi B. c România), ceea ce nu este cazul în speţă.
În concluzie, se constată că, în cauză, contestatorul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, textul legal fiind de strictă interpretare şi aplicare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmsibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4065 din 18 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021.