Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.05.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării nr. x/29.01.2015 şi a adresei nr. x/10.03.2015, obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din F.N.U.A.S.S. şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor proprii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3366 din 3 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
S-a anulat în parte adresa nr. x/10.03.2015 şi notificarea nr. x/29.01.2015, respectiv în ceea ce priveşte, pentru trimestrul IV/2014, valoarea aferentă consumului de medicamente identificate prin codurile CIM W58525005 (16.667,87 RON) şi W56330001 (10.109,75 RON).
S-a respins în rest acţiunea ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au formulat recurs principal pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. şi recurs incident reclamanta A. S.R.L. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.
3.1. Recurenta pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a arătat în recursul declarat că sentinţa recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material pentru următoarele aspecte:
- în mod greşit prima instanţă a reţinut caracterul eronat al datelor cuprinse în notificarea C.N.A.S contestată de către reclamantă, având în vedere că a fost respectat întocmai sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată;
- modalitatea de centralizare a datelor prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, susţinută de înscrisurile depuse de C.N.A.S, neanalizate de judecător, contrazic susţinerile primei instanţe cu privire la corectitudinea consumului de medicamente, precum şi cu privire la posibilitatea verificării corectitudinii acestui consum;
- C.N.A.S. a comunicat reclamantei consumul de medicamente aferent trimestrului IV 2014 cu respectarea prevederilor legale în materie, reprezentate de O.U.G. nr. 77/2011, Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare (în forma aflată în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat), H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S nr. 619/360/2014 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Contractului-cadru care reglementează, condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente;
- organizarea şi administrarea Platformei informatice din asigurările de sănătate, este efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 270 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006, verificată pentru constituţionalitate de către instanţa constituţională prin decizia nr. 204 din 31 martie 2015;
- referitor la codul CIM W58525005 s-a arătat că acesta a fost declarat de reclamantă, acesta a fost utilizat şi raportat in trimestrul IV 2014, pe intreg lanţul de ditribuţie există diverse practici comerciale de aplicare a discountului, practici ce pot conduce la un preţ cu amânuntul sub cel maxim stabilit de Ministerul Sănătăţii;
- referitor la codul CIM W56331001, s-a arătat că acesta nu a fost inclus un consumul aferent trimestrului IV 2014, astfel cum s-a comunicat prin adresa nr. x/10.03.2015 prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei, consumul comunicat corespunzând in fapt medicamentului cu cod CIM W56330001, fiind vorba despre două medicamente diferite;
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat şi casarea sentinţei atacate.
3.2. Prin recursul incident declarat, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul considerentelor, solicitând anularea notificării şi ca urmare a faptului că actul administrativ este nemotivat, iar valoarea consumului determinată de C.N.A.S, prin notificare, este nelegală.
A susţinut recurenta reclamantă că:
- instanţa de fond în mod greşit a soluţionat problema elementului de nelegalitate privind nemotivarea notificării, nepronunţându-se asupra unora dintre argumente;
- in lipsa oricăror referinţe la documentele financiar-contabile, deţinătorul de APP nu are posibilitatea de a verifica data eliberării medicamentelor;
- CNSAS este obligată să verifice îndeplinirea condiţiilor pentru plata contribuţiei, respectiv existenţa valabilă a autorizaţiei de punere pe piaţă, existenţa medicamentului în CANAMED, existenţa lui pe listele de compensare şi suportarea acestuia din FNUAS sau din bugetul MS;
- în raport de nemotivarea aplicării multiplelor dispoziţii normative în materia contribuţiei clawback, recurenta reclamantă nu este în putere să verifice raţionamentul C.N.A.S la emiterea notificării, acesta în sine constituind un motiv pentru anularea actului administrativ, motiv respins în mod greşit de către instanţa de fond;
- aprecierile instanţei în ceea ce priveşte stabilirea bazei de calcul a contribuţiei clawback sunt eronate, fiind întemeiate pe o aplicare greşită a normelor de drept material ce reglementează stabilirea contribuţiei clawback, în special a art. 3 si art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011;
- în mod greşit a determinat C.N.A.S baza de calcul a contribuţiei ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor ce include şi adaosurile comerciale ale altor entităţi de pe lanţul de distribuţie a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti, hotărâri rămase definitive la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- a susţinut recurenta că, atât preţul de referinţă, cât si preţul de decontare, se stabilesc prin raportare la preţul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar preţul de producător (de regulă deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă sau reprezentant al acestuia), ci şi adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie, precum şi taxa pe valoarea adăugată;
- s-a arătat că interpretarea adoptată de C.N.A.S prin aplicarea procentului "p" la valoarea adaosurilor comerciale percepute pe lanţul de distribuţie şi care reprezintă venituri ale altor entităţi şi taxarea deţinătorului de APP cu privire la aceste venituri ce nu sunt ale sale reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiile justei aşezări a sarcinilor fiscale, un contribuabil putând fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii;
- se încalcă şi principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul al contribuţiei trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalţi participanţi din lanţul de distribuţie şi de comercializare a medicamentelor, în condiţiile în care deţinătorii de APP nu au posibilitatea de a deconta un anume adaos comercial cu distribuitorii sau cu farmaciile (Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009);
- modalitatea de calcul şi modul de stabilire a adaosurilor comerciale conduc la concluzia nesocotirii condiţiei proporţionalităţii contribuţiei,
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea considerentelor sentinţei atacate, în sensul anulării notificării ca nemotivată şi pentru motivul nelegalei stabiliri a valorii consumului determinat de C.N.A.S.
4. Apărările formulate în cauză
Recurenta - reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă C.N.A.S. ca nefondat.
In esenţă, cu privire la erorile constatate de prima instanţă, s-a arătat că, in calitate de reprezentant al deţinătorului de APP şi de importator al medicamentului W58525005 a importat un număr de 25.389 de unităţi, iar CNSAS a raportat un număr de 54688 de unităţi.
De asemenea, se arată că notificarea cuprinde un medicament care nu a fost importat de reclamantă, nefiind pus pe piaţă.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22.10.2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18.06.2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este fondat urmând să îl admită şi, totodată, să respingă recursul incident, ca nefondat pentru motivele expuse în continuare;
Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere privind anularea adresi nr. x/29.01.2015, prin care aceasta din urmă a comunicat, în vederea calculării contribuţiei clawback, valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul IV al anului 2014, precum şi faptul că valoarea procentului "p" pentru acest trimestru este de 25,23%.
La data de 06.02.2015, împotriva acestor date comunicate de către C.N.A.S., în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, reclamanta a formulat contestaţie, ce a fost soluţionată de către C.N.A.S. prin adresa nr. x/10.03.2015.
Nemulţumită de răspunsul primit la contestaţie, reclamanta a formulat prezenta acţiune, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 şi ale art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Sintetizând criticile de nelegalitate invocate de către reclamantă în susţinerea acţiunii, reluate in motivele recursului incident vizând considerentele sentinţei atacate se constată că acestea au vizat:
- aspecte ce ţin de nemotivarea notificării de către pârâtă;
- greşita includere a TVA în procentul "p", din cuprinsul notificării nerezultând aplicarea de către C.N.A.S a dispoziţiilor legale, respectiv atribuirea valorii fixate indicelui BAt, precum şi excluderea taxei pe valoare adăugată din valorile indicilor BAt şi CTt;
- absenţa menţiunilor referitoare la consumul total trimestrial de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul M.S. cu consecinţa imposibilităţii verificării realităţii şi corectitudinii valorii rezultate din calcul;
- încălcarea dispoziţiilor art. 63 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ("TFUE") privind interzicerea oricăror restricţii privind circulaţia capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe, cât şi pe ale art. 34 TFUE privind interzicerea, între statele membre, a restricţiilor cantitative la import;
- determinarea nelegală de către C.N.A.S a valorii consumului de medicamente, fiind comunicată valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, prin includerea adaosurile distribuitorilor şi farmaciilor, fiind încălcat principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi al predictibilităţii;
- includerea în notificare a unor medicamente ce nu au fost importate şi nu au putut fi puse pe piaţă în perioada de referinţă - trimestrul IV 2014.
Instanţa fondului a dispus anularea actului administrativ reţinând întemeiate doar criticile privind erorile care afectează notificarea privind includerea unor medicamente ce nu puteau fi puse pe piaţă în perioada de referinţă, întrucât, fie nu au fost importate, fie consumul a depăşit cantitatea importată, respingând celelalte motive ale acţiunii.
1. Un prim motiv de nelegalitate a notificării, reiterat prin recursul incident, se referă la nemotivarea acesteia în fapt, împrejurare care nu ar permite reclamantei verificarea informaţiilor pe baza cărora se calculează şi se declară contribuţia prevăzută de art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cu încălcarea principiului transparenţei fiscale, conform căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege modul de constituire a bazei de impunere.
Actul normativ care reglementează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii (contribuţia clawback) este O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare. Prin art. 3 şi art. 5 din ordonanţă sunt specificate: modalitatea de calcul a contribuţiei, datele care se comunică contribuabililor de către C.N.A.S în vederea stabilirii, calculului şi declarării contribuţiei şi modalitatea de comunicare a acestor date.
Potrivit acestor prevederi, C.N.A.S transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuţiei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informaţii efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei.
Cu alte cuvinte, potrivit dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuţia şi stabileşte procedura de calcul şi declarare a acesteia, obligaţia C.N.A.S este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicaţii cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.
De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată repetat cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din ordonanţă, astfel cum a fost modificată şi completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate.
Curtea Constituţională a statuat, atât prin decizia nr. 144/2015, cât şi prin decizia nr. 789/2015, că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor.
De altfel, atâta timp cât marja de apreciere a autorităţii în ce priveşte conţinutul notificării este inexistentă, nefiind vorba despre o veritabilă decizie administrativă, ci, mai degrabă, despre o operaţiune material-tehnică, nu sunt aplicabile exigenţele în materie de motivare specifice actului administrativ, fiind suficient doar ca notificarea să aibă conţinutul prescris de lege, aspect care nu este contestat.
2. Al doilea motiv de nelegalitate, invocat de reclamantă respins de instanţa de fond, a fost acela că autoritatea pârâtă nu a avut în vedere consumul de medicamente, aşa cum impun expres dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, ci valoarea acestui consum.
Este de remarcat, în primul rând, că distincţia între cele două sintagme pe care a pretins-o reclamanta are ca scop excluderea din baza impozabilă a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor (precum şi a TVA), aceasta pretinzând că procentul "p" din formula de calcul a contribuţiei prevăzută de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 ar trebui să se aplice nu la valoarea de compensare (adică la valoarea consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări), ci la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie (adică prin scăderea din valoarea de compensare anterior menţionată a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor).
Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 întrucât noţiunile de consum de medicamente, valoarea consumului de medicamente şi, respectiv, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie din cuprinsul dispoziţiilor citate, au aceeaşi semnificaţie şi reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Actul normativ operează cu o unitate de măsură identică atât în cazul stabilirii procentului "p", cât şi în cazul stabilirii bazei de impozitare, anume cu valoarea consumului trimestrial de medicamente (total şi, respectiv, individual).
Susţinerile intimatei-reclamante care urmăresc înlăturarea din baza de impunere a valorii adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor contravin soluţiei legale de stabilire a bazei de impunere, care, de altfel, a făcut şi obiectul controlului de constituţionalitate.
Înalta Curte constată că printr-o serie de decizii, Curtea Constituţională a exercitat controlul de constituţionalitate asupra prevederilor din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la constituirea bazei impozabile pentru aplicarea taxei clawback. Printre acestea se numără deciziile nr. 789/2015, nr. 802/2015, nr. 484/2014 şi nr. 665/2014.
Curtea Constituţională a constatat că soluţia legală conform căreia valoarea consumului de medicamente se raportează la preţul cu amănuntul al medicamentelor (incluzând o cotă a adaosului de distribuţie şi o cotă a adaosului de farmacie care sunt plafonate prin ordin al ministrului Sănătăţii) nu încalcă nici un principiu constituţional. Sunt relevante în acest sens paragrafele 38-40 ale deciziei nr. 789/2015, prin care s-a statuat:
"38. Referitor la critica privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).
39. De asemenea, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei, cu şi fără contribuţie personală, la medicamentele acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil, pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context, şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.
40. Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."
Aşa fiind, instanţa de control judiciar reţine că, din acest punct de vedere, hotărârea primei instanţe este temeinic motivată şi în concordantă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, motivele invocate de reclamantă neputând fi valorificate drept motiv de nelegalitate a notificării atacate în cauză, ci doar, eventual, în susţinerea unei excepţii de neconstituţionalitate, fiind contrazis chiar mecanismul legal de calcul al taxei instituit de legiuitor.
Criticile susţinute prin recursul incident referitoare la împrejurarea că nu există o aşezare corectă a contribuţiei asupra bazei de impunere, raportată la venituri, ceea ce ar păgubi producătorii de medicamente generice ieftine, sunt neavenite în speţă, nefăcând, de asemenea, obiectul verificării notificării atacate pentru motive de nelegalitate.
3. Reclamanta a mai susţinut că efectele notificării încalcă libera circulaţie a capitalurilor şi a mărfurilor, garantate de art. 64 (referirea corectă vizând art. 63) şi art. 34 TFUE.
Or, în speţă nu poate fi vorba despre restrângerea liberei circulaţii a capitalurilor, nefiind în discuţie investiţiile străine în industria farmaceutică din România ori investiţiile româneşti în domeniu în alte state membre ori terţe, ci cel mult atractivitatea pieţei româneşti de desfacere a produselor farmaceutice.
Prin urmare, art. 63 TFUE nu este incident, iar în ceea ce priveşte art. 34 TFUE, jurisprudenţa CJUE este constantă în sensul că domeniul de aplicare al cestui articol nu include impozitele interne.
4. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 14 CEDO şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, Inalta Curte constată că reclamanta nu contestă efectiv notificarea ci chiar obligaţia legală de plată a contribuţiei clawback instituită prin O.U.G. nr. 77/2011, astfel de susţineri implicând obligatoriu un control de constituţionalitate, atribuţie ce nu intră în competenţa instanţelor de judecată, ci a Curţii Constituţionale, în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţie.
5. Instanţa fondului, a apreciat însă întemeiate criticile reclamantei în ceea ce priveşte faptul că notificarea este afectată de numeroase erori privind includerea unor medicamente ce nu puteau fi puse pe piaţă în perioada de referinţă, aspect care face obiectul recursului principal declarat.
Astfel, s-a reţinut că pârâta nu a dovedit că, dacă s-ar fi folosit alte elemente în formula de calcul, s-ar fi ajuns la concluzia că valoarea consumului comunicat pentru trimestrul IV al anului 2014 s-ar fi încadrat în cele 25.389 unităţi importate de reclamantă la nivelul anului 2013 cu privire la medicamentul având codul CIM W58525005, precum şi că medicamentul având codul CIM W56330001, cu privire la care recurenta - pârâtă a susţinut că s-a corectat notificarea, nu se regăseşte in listele depuse la dosar.
Analizând reţinerile primei instanţe, prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Inalta Curte constată nelegalitatea sentinţei atacate, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Pe de o parte, dat fiind mecanismul de calcul al contribuţiei, se constată că datele de vânzări ale reclamantei şi datele de consum pentru trimestrul de referinţă nu pot fi comparate întrucât, dacă primele vizează livrările de medicamente în lanţul de distribuţie, datele de consum raportate privesc medicamentele eliberate efectiv pacienţilor de către furnizorii de servicii medicale în lunile de referinţă, suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii, existând un decalaj în timp între vânzări şi consum.
Pe de altă parte, este de reţinut că, la soluţionarea contestaţiei administrative, C.N.S.A.S. a analizat punctual criticile reclamantei referitoare la includerea greşită în valoarea consumului a anumitor medicamente. Cu toate acestea, prin cererea introductivă, reclamanta a reluat criticile sale fără să se raporteze la răspunsul din contestaţia administrativă.
Pentru medicamentul având codul CIM W58525005-Desloratadina Alvogen 0,5 mg/ml, instanţa a reţinut susţinerile reclamantei cu privire la un consum presupus de 54.688 unităţi, care ar depăşi cu mult cantitatea importată şi pusă pe piaţă de societate, deşi pârâta a indicat că acest consum corespunde datelor din platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.
Or, prima instanţă, în absenţa probei contrare, a validat exclusiv susţinerile reclamantei din notificarea menţionată, înlăturând explicaţiile pârâtei.
Se reţine că, încă din contestaţia administrativă pârâta C.N.A.S şi-a recunoscut culpa în ceea ce priveşte medicamentul care corespunde codului CIM W56331001, acesta nemaifiind inclus in valoarea de consum aferentă T4_2014.
Însă, în cadrul aceleiaşi contestaţii, pârâta a arătat că valoarea comunicată de 10109,75 RON, corespunde in fapt codului CIM W56330001 şi, contrar susţinerilor instanţei de fond, Înalta Curte constată că acesta se regăseşte pe lista Anexă Trimestrul IV 2014 (depusă în copie in faţa instanţei de recurs la filele x), deţinător B. şi reprezentant DAPP - A. S.R.L..
Ambele medicamentele cuprinse în contestaţie au fost declarate de reclamantă, iar potrivit art. 738 alin. (8) din Legea nr. 95/2006, medicamentele pentru care nu se solicită reînnoirea APP în termenul legal, sunt menţinute în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităţilor distribuite în reţeaua farmaceutică, într-un termen de un an.
În condiţiile în care pârâta a prezentat codurile CIM, canalul de eliberare, casa de asigurări de sănătate care a înregistrat consumul, în perioada de referinţă, prin canalele menţionate la art. 5 alin. (4) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 77/2011, toate acestea coroborate şi cu explicaţiile oferite în cuprinsul soluţiei la contestaţia administrativă, în mod netemeinic instanţa de fond a validat doar susţinerile reclamantei, considerând că erorile invocate nu fac dovada acestui consum.
De altfel, reclamanta nu a combătut explicaţiile C.N.A.S, ci a reluat prin cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinarea depusă în recurs, criticile din contestaţia administrativă privind codul CIM care a fost corectat, fără a face nicio referire la codul indicat de pârâtă, astfel încât, în privinţa medicamentelor cu codurile CIM mai sus menţionate Înalta Curte, reţine, contrar aprecierilor primei instanţe, că puteau fi în mod legal puse pe piaţă în perioada de referinţă, conform centralizatorului depus la dosar, şi că sarcina suportării contribuţiei revine reclamantei, în calitate de reprezentant al DAPP, fiind irelevant că între timp a expirat valabilitatea autorizaţiei.
În raport de cele arătate, constată Înalta Curte, că notificarea nr. x/29.01.2015 nu este afectată de vicii de nelegalitate.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va casa hotărârea atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, recursul incident formulat de reclamantă urmând a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi împotriva sentinţei civile nr. 3366 din 3 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge in totalitate acţiunea.
Respinge recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.