Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 la data de 26.10.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei anularea ordinului nr. 3358/C din 27.08.2018, comunicat la data de 03.09.2018 şi obligarea intimatului la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizaţiei cuvenite pentru funcţia de vicepreşedinte tribunal, începând cu data de 15.07.2018, respectiv a indemnizaţiei de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apel, vechime în funcţie între 10-15 ani, gradaţia 4, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secţiunea a 2 a din Legea nr. 153/2017.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1213 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a anulat Ordinul nr. 3358/C/27.08.2018, a obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizaţiei cuvenite pentru funcţia de vicepreşedinte tribunal, începând cu data de 15.07.2018, respectiv a indemnizaţiei de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apel, vechime în funcţie între 10 şi 15 ani, gradaţia 4, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secţiunea a 2-a din Legea nr. 153/2017.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 1213 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că la stabilirea indemnizaţiei reclamantei s-a avut în vedere salarizarea pe o funcţie similară, neputând fi admisă o indemnizaţie maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apei, cum fără temei a dispus instanţa de fond.
În ce priveşte legislaţia aplicabilă, s-a arătat că instanţa de fond deşi a reţinut prevederile art. 38 alin. (3) şi alin. (6), totuşi le-a apreciat în contra voinţei clare a legiuitorului, constatând nefondat că nu exista nicio prevedere legată care să amâne la plată indemnizaţia cuvenită reclamante, în condiţiile în care nu este vorba de vreo amânare la plată, ci de aplicarea corectă a legii la situaţia concretă a reclamantei.
Astfel, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017 prevede:
(3) începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariate:
a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzuta la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
Totodată, la alin. (6) al aceluiaşi articol s-a statuat că "(6) în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariate reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
În conformitate cu textele legale mai sus-citate, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 din lege, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, iar în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii - cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
La stabilirea structurii drepturilor salariale cuvenite reclamantei în luna decembrie 2017 au fost avute în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din justiţie, act normativ a cărui aplicare a fost prelungită indirect prin intermediul legilor succesive anuale de salarizare.
Astfel, salarizarea preşedintelui, vicepreşedintelui şi preşedintei de secţie din cadrul tribunalului, s-a făcut conform lit. A). pct. 20. 21, 22 din Anexa 1 la ordonanţă, care prevedea coeficienţii de 17,000, 16,500, 16,000, mai mari decât pentru funcţia de judecător la aceste instanţe, anume 15,000 la tribunal, prevăzut la pct. 24 din aceeaşi anexa.
Ca atare, începând cu 19.07.2018, data numirii în funcţie a reclamantei, respectiv în funcţia de vicepreşedinte a Tribunalului Buzău, prin ordinul atacat, au fost stabilite drepturile salariale conform prevederilor legale arătate mai sus, realizându-se salarizarea pentru funcţia similară de vicepreşedinte de tribunal cu grad profesional de curte de apel, cu o vechime în funcţie între-10-15 ani şi gradaţia 4.
Totodată, trebuie observat că procentele de majorare prevăzute la art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 se acordă la indemnizaţiile de încadrare prevăzute în Anexa V la lege. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizaţiilor de încadrare a fost majorat cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite potrivit Legii cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, s-au acordat cele stabilite pentru anul 2022.
Conform prevederilor legale arătate, începând cu 1 ianuarie 2018, atât pentru funcţia de judecător cu grad de curte de apel cu gradaţia 4 şi vechime în funcţie cuprinsă în tranşa de vechime de 10-15 ani, cât şi pentru funcţia de vicepreşedinte de tribunal cu gradaţia 4 şi vechime în funcţie cuprinsă în tranşa 10-15 ani, s-a acordat o majorare cu 25% a cuantumului brut al indemnizaţiei de încadrare, precum şi a cuantumului brut al sporurilor, faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017, judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată cu procentele de majorare prevăzute în cuprinsul acestui articol (8% în cazul funcţiei de vicepreşedinte de tribunal).
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, judecătorii şi procurorii numiţi în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia lunară de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile.
Astfel, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, s-a comparat indemnizaţia corespunzătoare unui judecător cu grad profesional de curte de apel cu gradaţia 4, vechime în funcţie 10-15 ani(18.321 RON), cu indemnizaţia corespunzătoare unui vicepreşedinte de tribunal cu gradaţia 4, vechime în funcţie 10-15 ani (17.783 RON) şi s-a acordat cea mai favorabilă, respectiv indemnizaţia corespunzătoare gradului profesional.
Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond se arată că, dacă s-ar respecta soluţia instanţei de fond, s-ar ajunge ca reclamanta să aibă o indemnizaţie egală cu cea a unui judecător cu funcţie de vicepreşedinte din cadrul curţii de apel, fără a îndeplini acea funcţie şi nu cu cea similară unui vicepreşedinte de tribunal, cum este în realitate, ceea ce este împotriva spiritului şi literei Legii nr. 153/2017.
În concluzie, având în vedere că, începând cu 1 ianuarie 2018, prin OMJ nr. 3358/C/2018 drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale în materie mai sus-învederate, indemnizaţiile şi sporurile fiind cele acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunea ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, ca tardiv introdus, constatarea nulităţii recursului pentru lipsa motivării, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea ordinului nr. 3358/C din 27.08.2018, comunicat la data de 03.09.2018 şi obligarea intimatului la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizaţiei cuvenite pentru funcţia de vicepreşedinte tribunal, începând cu data de 15.07.2018, respectiv a indemnizaţiei de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apel, vechime în funcţie între 10-15 ani, gradaţia 4, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secţiunea a 2 a din Legea nr. 153/2017.
Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, reţinând în esenţă că, în mod nelegal nu au fost avute în vedere, la stabilirea drepturilor salariale, prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secţiunea a 2-a din Legea nr. 153/2017, care prevăd că:
"(1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează: … b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe: … vicepreşedinte 8%".
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe nu este legală, nefiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât arată că judecătorul primei instanţe a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secţiunea a 2-a, coroborate cu cele prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit cărora:
"(3) începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariate: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzuta la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi articol prin care s-a statuat că "(6) în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariate reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".
În acest context, în conformitate cu textele legale mai sus-citate, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 din lege, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, iar în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii - cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
La stabilirea structurii drepturilor salariale cuvenite intimatei-reclamante în luna decembrie 2017 au fost avute în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din justiţie, act normativ a cărui aplicare a fost prelungită indirect prin intermediul legilor succesive anuale de salarizare.
Aşadar, începând cu 15.07.2018, data numirii în funcţie a intimatei-reclamante, respectiv în funcţia de vicepreşedinte a Tribunalului Buzău, prin ordinul nr. 3358/C/27.08.2018, au fost stabilite drepturile salariale conform prevederilor legale arătate mai sus, realizându-se salarizarea pentru funcţia similară de vicepreşedinte de tribunal cu grad profesional de curte de apel, cu o vechime în funcţie între 10-15 ani şi gradaţia 4.
Aşa cum în mod corect a învederat recurentul-pârât, procentele de majorare prevăzute la art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 se acordă la indemnizaţiile de încadrare prevăzute în Anexa V la lege. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizaţiilor de încadrare a fost majorat cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite potrivit Legii cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, s-au acordat cele stabilite pentru anul 2022.
Conform prevederilor legale arătate, începând cu 1 ianuarie 2018, atât pentru funcţia de judecător cu grad de curte de apel cu gradaţia 4 şi vechime în funcţie cuprinsă în tranşa de vechime de 10-15 ani, cât şi pentru funcţia de vicepreşedinte de tribunal cu gradaţia 4 şi vechime în funcţie cuprinsă în tranşa 10-15 ani, s-a acordat o majorare cu 25% a cuantumului brut al indemnizaţiei de încadrare, precum şi a cuantumului brut al sporurilor, faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.
Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017, judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată cu procentele de majorare prevăzute în cuprinsul acestui articol (8% în cazul funcţiei de vicepreşedinte de tribunal).
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, judecătorii şi procurorii numiţi în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia lunară de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile.
Însă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, recurentul-pârât a procedat cu compararea indemnizaţiei corespunzătoare unui judecător cu grad profesional de curte de apel cu gradaţia 4, vechime în funcţie 10-15 ani (18.321 RON), cu indemnizaţia corespunzătoare unui vicepreşedinte de tribunal cu gradaţia 4, vechime în funcţie 10-15 ani (17.783 RON) şi s-a acordat cea mai favorabilă, respectiv indemnizaţia corespunzătoare gradului profesional.
Aşa fiind, drepturile salariale ale intimatei-reclamante au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale în materie, indemnizaţiile şi sporurile fiind cele acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, conform OMJ nr. 3358/C/2018, emis de recurentul-pârât.
Având în vedere că drepturile salariale nu ating încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, în mod corect a reţinut recurentul-pârât că intimatei-reclamante i se aplică pe deplin dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4) privind aplicarea etapizată a legii, iar aceasta va putea beneficia de sporurile menţionate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), va ajunge la indemnizaţia stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să i se aplice integral dispoziţiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizaţiei de încadrare, cât şi al sporurilor.
Contrar susţinerilor intimatei-reclamante, acesteia nu i se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii nr. 153/2017, întrucât, pe de o parte, în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) şi (4) indemnizaţiile de încadrare sunt inferioare celor stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizaţia acesteia se stabileşte potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4), iar pe de altă parte, prin aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii nr. 153/2017, potrivit cărora "(1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează: b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe: în procent de 10% pentru preşedinte, procuror general, prim procuror; în procent de 8% pentru vicepreşedinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct; în procent de 5% pentru preşedinte secţie, procuror şef secţie; în procent de 3% pentru procuror şef serviciu şi 2 % pentru procuror şef birou, s-ar ajunge la o depăşire a cuantumului maxim prevăzut de lege.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt întemeiate şi vor fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1213 din 28 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.