Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 23.01.2014, sub numărul x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul General al Guvernului în favoarea S.C. Snagov S.A. (actuala RA-APPS), în limita suprafeţei de 1.480 mp situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1254 din 1 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului, Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", ca neîntemeiată; s-a încuviinţat cererea de majorare a onorariului expertului, pentru suma de 2.100 RON şi a fost obligată reclamanta la plata către expert a sumei de 2.100 RON reprezentând diferenţă onorariu.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1254 din 1 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, reţinând cauza spre rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că, deşi a reţinut că suprafaţa de teren de 1480 mp în litigiu a făcut obiectul procesului-verbal din 31.05.1995, instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamant ca urmare a nelegalei reţineri a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3351/10.11.2004 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2003, fără ca vreuna dintre părţi să o invoce ori instanţa să o pună în discuţie.
În ceea ce priveşte esenţa efectului pozitiv al lucrului judecat a sentinţei nr. 3351/2004, prin care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2002 în care este înscrisă suprafaţa de 1480 mp în litigiu, instanţa reţinând în considerente că la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie acest teren nu se afla la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, ci în patrimoniul RAAPPS, ca urmare a H.G. nr. 445/1995, însă instanţei respective i s-a ascuns, cu intenţie certă, de către reclamanta RA APPS în înţelegerea frauduloasă cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Snagov, că în realitate RA APPS nu a deţinut niciodată auprafaţa de teren de 1480 mp, întrucât anterior comasării prin absorbţie a Snagov S.A., aceasta din urmă a predat Comisiei Locale de Fond Funciar, prin procesul-verbal din 31.05.1995, o serie întreagă de terenuri, printre care şi poziţia nr. x, la care se afla şi terenul de 1700 mp din care face parte terenul de 1480 mp în litigiu.
Astfel, dezlegarea data chestiunii litigioase prin sentinţa nr. 3351/10.11.2004 este total greşită, însă nu din culpa instanţei, ci din cauza prezentării intenţionate de către reclamanta RA APPS, a unei situaţii de drept şi de fapt false, într-o vădită şi de netăgăduit înţelegere frauduloasă cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Snagov din respectiva cauză, şi în prezentul dosar, prin întâmpinarea formulată, RA APPS dând dovadă de aceeaşi rea-credinţă invocând incidenţa procesului-verbal din 31.05.1995.
A mai susţinut recurentul că încă de la data de 31.05/1995, prin Procesul-verbal încheiat de S.C. Snagov S.A. cu Primăria Snagov, posesia suprafeţei de 1.700 mp aferentă Vilei 24 a fost transmisă de aceasta către Primăria Comunei Snagov şi pusă la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar.
La data de 17.07.1995, când, conform art. 2 din H.G. nr. 445/1995, a avut loc comasarea prin absorbţie a S.C. Snagov S.A. cu RA-APPS, în patrimoniul societăţii absorbite S.C. Snagov S.A. nu se mai găsea dreptul de administrare asupra suprafeţei de 1.700 mp aferentă Vilei 24, ce ieşise din patrimoniul acesteia încă din data de 31.05.1995, în baza Procesului-verbal încheiat cu Primăria Snagov. Pe cale de consecinţă, neexistând în patrimoniul societăţii absorbite S.C. Snagov S.A.. dreptul de administrare asupra suprafeţei în cauză nu a putut fi preluat în patrimoniul RA-APPS ca urmare a comasării prin absorbţie.
Consecinţa cea mai importantă a inexistenţei, după data de 31.05.1995, a dreptului de administrare în numele Statului român asupra suprafeţei de 1.700 mp aferentă Vilei 24 şi, în mod evident, a posesiei asupra terenului respectiv o constituie imposibilitatea cuprinderii acestei suprafeţe de 1.700 mp în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, deoarece doar terenurile deţinute cu titlu de administrare în numele Statului de către respectivele societăţi comerciale puteau face obiectul atestării dreptului de proprietate şi, deci, al unui Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
4. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă RA APPS a solicitat respingerea recursului şi menţinerea în tot a sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, în opinia sa, prima instanţă făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.
În esenţă, a arătat că, în mod corect, prima instanţă, valorificând probatoriul administrat în cauză, respectiv a sentinţei nr. 3351/2004 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare, a constatat că această hotărâre este opozabilă şi reclamantului A., în condiţiile art. 435 C. proc. civ., în calitatea sa de successor cu titlu particular al lui B., cu privire la terenul în suprafaţă de 1480 mp, tarlaua x, parcela x, Snagov, Ilfov.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor invocate de pârâtă, reiterând în esenţă aspectele prezentate prin memoriul de recurs.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când pronunţarea deciziei a fost amânată pentru data de 17 februarie 2021.
La data de 4 februarie 2021, intimatul Secretariatul General al Guvernului a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului şi pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pe fond, susţinând că recursul este neîntemeiat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs, argumentele de ordin critic formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.
Totodată, instanţa de recurs constată că excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului şi pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate de intimatul Secretariatul General al Guvernului prin notele scrise depuse la dosar la data de 4 februarie 2021, după reţinerea cauzei în pronunţare şi amânarea prounţării deciziei, nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procedural, în raport de dispoziţiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administartiv şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul General al Guvernului în favoarea S.C. SNAGOV S.A. (actuala RA-APPS), în limita suprafeţei de 1.480 mp situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul invocând, cu titlu de critici, aspectele prezentate în faţa primei instanţe, care au fost analizate de aceasta, considerentele fiind împărtăşite de instanţa de control judiciar.
Astfel, recurentul-reclamant a criticat sentinţa recurată, pentru nelegalitate, în ceea ce priveşte reţinerea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, în opinia sa, fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât acesta nu ar fi formulat apărări cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pe fond, invocând înţelegerea frauduloasă dintre RA APPS si Comisia Locală Snagov cu privire la suprafaţa de teren de 1480 mp ce formeză obiectul prezentei cauze.
În primul rând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile privind faptul că instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., fără să fie invocată de vreuna dintre părţi ori de instanţă din oficiu.
Astfel, se constată că prin întâmpinarea formulată la data de 23.09.2014, pentru termenul din data de 01.10.2014, pârâta RA APPS a invocat, cu titlu de apărare, sentinţa nr. 3551/2004 a Judecătoriei Buftea vizând efectul acestei hotărâri, instanţa punându-i în vedere pârâtei să facă dovada caracterului definitiv al acesteia, tocmai din perspectiva analizării incidenţei dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., hotărâre a cărei incidenţă a fost invocată şi prin întâmpinarea formulată de pârâtul Secretariatul General al Guvernului.
Or, aceste întâmpinări i-au fost comunicate reclamantului, caruia instanţa i-a pus în vedere, alături de pârâta RA APPS, la termenul din 01.10.2014, să depună la dosar sentinţa nr. x/2004, iar, la termenul din 21 mai 2015, instanţa a stabilit în sarcina pârâtei obligaţiei dovedirii caracterului definititiv al sentinţei respective, astfel că nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare ori a dreptului la un proces echitabil în sensul invocat de recurentul-reclamant.
În ceea ce priveşte alegaţiile recurentului pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că, la data de 31.05.1995, S.C. Snagov S.A. (în prezent Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"- Patrimoniul S.C. Snagov S.A. a fost transmis RA APPS în baza Protocolului de predare-primire în anul 1996, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 445/1995) a încheiat cu Primăria Comunei Snagov proces-verbal prin care S.C. Snagov S.A. a lăsat la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar a Comunei Snagov mai multe suprafeţe de teren prin care si suprafaţa de 1700 mp la anexa vilei 24 .
La data de 18.07.1996 pârâtul Secretariatul General al Guvernului a emis în favoarea pârâtei Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" (succesor al S.C. Snagov S.A. certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x pentru suprafaţa de 825,626 m2. .
În acest context, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că, din raportul de expertiză întocmit în cauză coroborat cu înscrisurile ataşate, respectiv anexe la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, rezultă că în cadrul acestui certificat a fost inclusă tarlaua x în care se regăsesc vilele 23A, 24, 25, 67 şi 24A în suprafaţă de 22.326 mp, fiind inclusă şi suprafaţa de 1700 mp la anexa vilei 24, ce a fost menţionată în procesul-verbal din 31.05.1995.
La data de 13.12.2002 a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. x prin care domnul C. a fost pus în posesie cu privire la suprafaţa de teren de 1480 mp2 teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov (filele x vol. I).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/24.09.2003 de BNP D., reclamantul A. a cumpărat suprafaţa de teren de 1480 mp2 teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov de la numitul B., care dobândise terenul de la doamna E., moştenitoarea lui C. (dosar fond).
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.02.2005 de BNP F. reclamantul A. a înstrăinat suprafaţa de 1480 mp2 teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov către G.(filele x vol. I).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză coroborat cu înscrisurile ataşate rezultă că suprafaţa de 1700 mp se află în perimetrul anexei la vila 24 (denumită în planuri şi vila 24A) şi că nu există niciun plan prin care să se stabilească în mod direct unde sunt amplasaţi cei 1700 mp.
În condiţiile în care în privinţa suprafeţei de 1700 mp a existat intenţia de a fi pusă la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 a Com. Snagov în vedere reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate, în mod corect au reţinut experţii că această suprafaţă ar fi trebuit să fie liberă de construcţii.
Pe baza Planului de situaţie realizat în baza H.G. nr. 834/1991 ce a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x nr. 009/18.07.1996 experţii au identificat suprafaţa vilei 24 şi a vilei 24 A. Astfel, vila 24 are o suprafaţa de 4774 mp, iar vila 24 A (identificată şi sub denumirea anexa la vila 24) are o suprafaţă de 4637 mp. Pe baza acestui plan a fost identificată zona liberă de construcţii în care ar putea fi suprafaţa de 1700 mp, reprezentată grafic în anexa 4 la raport .
Din analiza planului de încadrare în zonă şi a schiţei anexate la procesul-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2002 în care sunt indicate vecinătăţile pentru parcela de 1480 mp, experţii au reţinut, în mod corect, că această suprafaţă se suprapune cu terenul de 1700 mp, fiind reprezentată grafic în anexa 5 a raportului de expertiză .
În acest context factual, Înalta Curte reţine că suprafaţă de 1480 mp2 teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov în privinţa căruia a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. x/13.02.2002 a format obiectul procesului-verbal din 31.05.1995 încheiat între S.C. Snagov S.A. (în prezenta Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat") şi Comisia locală de fond funciar a com. Snagov şi al certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul general al Guvernului României în favoarea S.C. H.(în prezenta Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat").
Totodată, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect a analizat instanţa de fond dacă la data emiteri certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/18.07.1996 terenul indicat se mai afla în patrimoniul S.C. Snagov S.A. sau se afla la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar a com. Snagov conform procesului-verbal din 31.05.1995.
Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 330/16.03.2001 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2000 definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 2888/08.10.2002 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de Comisia Locala Snagov pentru aplicarea Legii 18/1991 în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului şi a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" în favoarea pârâtului. Acţiunea a avut ca obiect modificarea Anexei 4 la H.G. nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" - Lista cuprinzând bunurile imobile aflate în administrarea R.A. A.P.P.S care trec din domeniul public în domeniul privat al Statutului - Sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Snagov, în sensul eliminării bunurilor imobile care au făcut obiectul procesului-verbal din 31.05.1995.
Prin sentinţa nr. 330/16.03.2001, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că prin procesul-verbal din 31.05.1995 suprafeţele de teren menţionate urmau a fi lăsate la dispoziţia Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 comunei Snagov. Acest document nu reprezintă un document de predare-primire între părţi, ci consfinţeşte numai o înţelegere ce uram să fie pusă în aplicare. Prin intervenierea H.G. 445/22.06.1995, ulterior protocolului în discuţie, nu s-a mai putut da eficienţă protocolului încheiat la 31.05.1995, imobilele evidenţiate în anexa 4 a H.G. nr. 856/2000, intrând în administrarea RA APPS în baza Protocolului de predare-primire încheiat între S.C. Snagov S.A. şi RA APPS în data de 25.03.1996.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3351/10.11.2004 a Judecătoriei Buftea pronunţată în dosarul nr. x/2003 definitivă şi irevocabilă prin neapelare a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" în contradictoriu cu E. şi Comisia Locala Snagov pentru Aplicarea Legii 18/1991, a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie a autorului pârâtei E., numitul C. emis la data de 13.02.2002 sub nr. 106111 de pârâta Comisia Locală Snagov pentru aplicarea Legii 18/1991 cu privire la terenul în suprafaţă de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.02.2002 de către BNP D. încheiat între E. şi B. .
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care statuează că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.", reglementând efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, privită ca efect al hotărârii judecătoreşti definitive, conform căreia chestiunile dezlegate în cadrul unei hotărâri judecătoreşti definitive nu mai pot fi puse în discuţie într-un litigiu ulterior.
În aceste condiţii se constată că sentinţa civilă nr. 3351/10.11.2004 definitivă prin neapelare este opozabilă şi reclamantului A. în condiţiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ., în calitatea sa de succesor cu titlu particular al numitului B. cu privire la terenul în suprafaţă de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x
Prin sentinţa civilă nr. 3351/10.11.2004 s-a stabilit că prin procesul-verbal emis la data de 13.12.2020 sub nr. x de către pârâta Comisia Locală Snagov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost pus în posesie numitul C., autorul pârâtei E.(certificat de moştenitor suplimentar nr. 182/13.12.2002) cu privire la suprafaţa de teren intravilan arabil de 1480 mp situat în tarlaua x, parcela x….terenul la care face referire procesul-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2012 se afla cuprins în suprafaţa de teren de 825.626 mp pentru care a fost emis S.C. Snagov S.A. certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x 18 nr. 0009/18.07.1996 de către Secretariatul General al Guvernului. Ori, prin H.G. nr. 445/1995 s-a aprobat comasarea, prin absorbţie, a S.C. Snagov S.A. cu reclamanta R.A. "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, reclamanta dobândind drepturile persoanelor juridice comasate şi fiindu-i transmis patrimoniul acestora, astfel ca potrivit Anexei 3 la H.G. nr. 533/2002 acest teren figurează în administrarea reclamantei…..Cum la data emiterii procesului-verbal procesului-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2002, în condiţiile legii 18/1991, suprafaţa de 1480 mp situată în com. Snagov, sat Snagov, tarlaua x, parcela x nu se afla la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, se constată că nu putea face în mod valabil obiectul punerii în posesie a autorului pârâtei E..
Rezultă, aşadar, că prin procesul-verbal din 31.05.1995 terenul în suprafaţă de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x nu a fost pus de S.C. Snagov S.A. la dispoziţia Comisiei Locale de fond funciar a Comunei Snagov şi a intrat în administrarea RA APPS în baza Protocolului de predare-primire încheiat între S.C. Snagov S.A. şi RA APPS în data de 25.03.1996, înţelegerea frauduloasă dintre RA APPS şi Comisia Locală de Fond Funciar Snagov invocată de recurent fiind lipsită de suport.
În aceste condiţii, în mod judicios, a apreciat prima instanţă că nu se impune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul General al Guvernului României în favoarea S.C. Snagov S.A. (în prezenta Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat") în limita suprafeţei de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x.
În concluzie, Înalta Curte reţine că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute, motivele de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1254 din 1 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.