Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea nr. 1863 din 9 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea formulată de contestatorul A., motivat de necomplinirea lipsurilor cererii de chemare în judecată în termenul legal.
Împotriva încheierii nr. 1863 din 9 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat cerere de reexaminare.
Prin încheierea nr. 2658 din 19 iunie 2018, pronunţată în dosarul x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.
Contestatorul A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 2658 din 19 iunie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra dreptului părţii.
Prin Decizia nr. 2505 din 14 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate, revizuentul A. a exercitat o cale de atac înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub nr. x/2020.
II. Considerentele Înaltei Curţi
La termenul de astăzi, Completul de 5 judecători a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., excepţie de procedură, pe care instanţa o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele arătate în continuare:
Hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre dată în revizuire, fiind aplicabile prevederile art. 513 alin. (5) si (6) din C. proc. civ.
Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.:
"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Decizia nr. 2505 din 14 mai 2019 este supusă aceloraşi căi de atac ca şi încheierea nr. 2658 din 19 iunie 2018, care este o hotărâre definitivă, conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs.
Potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.:
"Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători".
Or, în cauză, hotărârea atacată cu recurs este pronunţată în revizuire pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel că nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2505 din 14 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2020.