Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin sentinţa penală nr. 414 din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzute de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea 78/2000 (pct. 1 Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen.. (pct. 1 Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile public sau în oricare alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 Rechizitoriu).

În baza art. 20 din C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 19.000 euro în echivalentul în RON la data executării.

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (2000 RON urmărire penală, 2000 RON Cameră preliminară şi fond).

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 217 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei emis la 23 iulie 2019 în dosarul nr. x/2019, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate şi delapidare, fapte prevăzute de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 328 alin. (3), art. 63 alin. (1) raportat la art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi continuarea cercetărilor cu privire la suspectul C. pentru săvârşirea infracţiunii de neurmărire conform legii a respectării destinaţiei subvenţiilor, prevăzută şi pedepsită de art. 10 lit. b) teza a -II- a din Legea nr. 78/2000, precum şi cu privire la săvârşire a infracţiunii de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate, faptă prevăzută de art. 10 lit. c), teza I din Lega nr. 78/2000; cu privire la săvârşirea infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate faptă prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000 în ceea ce priveşte aspectele sesizate prin procesul-verbal de sesizare din oficiu în dosarul nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru care nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale; cu privire la săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. şi spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, existând date şi suspiciuni cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni de către martorul D., precum şi cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 din C. pen., presupus săvârşită de A. şi care a făcut obiectul sesizării din oficiu în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În actul de sesizare s-a arătat că la data de 06.11.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 292 din C. proc. pen. s-a sesizat din oficiu, prin proces-verbal cu privire la săvârşirea de către A., deputat în Parlamentul României a infracţiunilor de delapidare şi fals în declaraţii, fapte prevăzute de art. 295 din C. pen. şi art. 326 din C. pen., înregistrându-se dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi Criminalistică.

Sesizarea a avut la bază o serie de articole apărute în presa în cursul lunii octombrie 2018, reţinându-se că, potrivit acestor articole, A. a direcţionat o parte din banii pe care îi gestionează în calitate de Trezorier al B., în interesul său personal, respectiv pentru achiziţionarea unor autoturisme de lux, autoturisme ce sunt folosite de deputat şi de soţia acestuia E..

De asemenea, s-a mai reţinut că, în perioada 2017-2018, din sumele de bani gestionate de A., în calitate de Trezorier al B., au fost virate sume importante de bani în conturile unor societăţi deţinute de E., soţia lui A., F., fosta soţie a lui A., precum şi în contul altor două societăţi comerciale deţinute de apropiaţi ai acestuia, în baza unor contracte de publicitate sau de prestări servicii.

Totodată, organul de urmărire penală a reţinut că, potrivit materialului de presă apărut în 04.11.2018, a rezultat că, suma de 380.000 de euro, bani proveniţi din subvenţiile acordate de stat, a fost virată în contul lui G., proprietar al imobilului situat în Bulevardul x, imobil folosit de A..

Dosarul a fost înregistrat iniţial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin ordonanţa nr. 495/P/2018, a dispus declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, întrucât s-a apreciat că în cauză sunt indicii cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2019.

I. Sub aspectul situaţiei de fapt, prin rechizitoriu s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

I.1. Contextul săvârşirii faptelor

Inculpatul A., deputat în Parlamentul României, în perioada 2016-2019 a îndeplinit funcţia de Trezorier al B., a exercitat, în această calitate, atribuţii de gestionare şi administrare a bunurilor şi sumelor de bani provenite din fonduri publice sau private.

Potrivit art. 159 din Statutul B. "Trezorierul B. organizează şi controlează activitatea financiară curentă a partidului răspunde direct faţă de Preşedintele partidului şi are următoarele atribuţii:

1. Propune Biroului Permanent Naţional norme privind încasarea cotizaţiei, acceptarea şi primirea donaţiilor, în conformitate cu prevederile legale;

2. Conduce şi controlează utilizarea resurselor financiare rezultate din cotizaţii, donaţii, alocaţii bugetare, dobânzi şi altele permise de lege;"

Potrivit hotărârii Biroului Permanent Naţional nr. 135 din 25 aprilie 2016, inculpatul a fost împuternicit pentru:

"- administrarea contabilă a fondurilor şi patrimoniului partidului, organizarea şi controlul activităţii financiare curente";

- "luarea cu celeritate a măsurilor necesare pentru a pune în practică strategia şi obiectivele politice şi electorale stabilite în întâlnirile formale sau informale. În acest sens, poate negocia şi semna pentru şi în numele B. contracte de servicii, de consultanţă politică sau electorală, promovare prin mass-media, propagandă politică, măsurători sociologice, servicii de promovare şi organizare a activităţii în online şi social media, servicii de transport intern sau extern, servicii de cazare, închiriere, leasing, catering, protocol, turism, vânzare-cumpărare de mijloace fixe sau mobile, servicii de pază sau escortă, precum şi alte contracte ce vor asigura mijloacele şi infrastructura necesară."

Astfel, inculpatul era împuternicit de formaţiunea politică să îndeplinească atribuţii de gestionare a bunurilor mobile şi imobile, precum şi a fondurilor provenite din surse publice (subvenţii) sau private (donaţii, cotizaţii etc.).

Deşi potrivit adresei nr. x/06.06.2011 a B., inculpatul "A. nu avea obligaţia să solicite aprobarea prealabilă a Biroului Permanent Naţional, fiind mandatat cu bună-credinţă să angajeze partidul în contractarea de servicii sau bunuri, fiind totodată persoana aptă să reprezinte interesele patrimoniale sau nepatrimoniale ale partidului", potrivit Statutului B., în calitate de trezorier al acestei formaţiuni politice, era obligat să prezinte periodic informări Biroului Permanent Naţional cu privire la activităţile de utilizare a resurselor financiare rezultate din cotizaţii, donaţii, alocaţii bugetare, Biroul Permanent Naţional fiind cel care coordona activitatea curentă a partidului la toate nivelurile şi administra patrimoniul partidului, aşa cum rezultă din art. 146 şi 149 din Statutul B..

În calitate de trezorier al formaţiunii politice, inculpatul A. avea obligaţia să gestioneze veniturile care proveneau din subvenţii de la bugetul de stat, conform destinaţiilor prevăzute de art. 25 din Legea 334/2006, republicată.

I.2. Situaţia de fapt privind săvârşirea infracţiunii de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea 78/2000 şi infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. constând în însuşirea sumei de 380.000 Euro din subvenţiile acordate formaţiunii politice, totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În perioada ianuarie 2017 - noiembrie 2018 a fost virată către B., cu titlu de subvenţie de la bugetul de stat, prin Autoritatea Electorală Permanentă, suma totală de 101.168.310,77 RON, din care în anul 2017, a fost virată suma de 14.449.371,31 RON, iar în perioada ianuarie - noiembrie 2018 a fost virată suma de 84.718.939,46 RON.

Din analiza plăţilor efectuate de A.E.P. către B. a rezultat faptul că toate aceste plăţi(subvenţii) au fost efectuate din contul A.E.P. deschis la trezorerie IBAN nr. x în contul B. deschis la H. (I.), IBAN nr. R044. PIRB.4236.7661.7300.2000.

Conform datelor transmise de H. (I.) a rezultat faptul că persoana cu drept de semnătură în bancă în relaţia B. cu H. (I.), a fost A..

În calitate de trezorier al B., inculpatul A. gestiona toate aceste sume de bani.

La începutul anului 2018, inculpatul a intenţionat să achiziţioneze un imobil pe care să îl achite în parte cu bani proveniţi din subvenţiile acordate de stat formaţiunii politice, al cărui trezorier era.

În realizarea acestei intenţii, în cursul lunii februarie 2018, inculpatul A., împreună cu soţia sa, E., au negociat şi convenit cu martorul G. să achiziţioneze un imobil situat în localitatea Voluntari având o valoare de circulaţie de peste 500.000 euro, pe care să-l achite cu sume de bani aparţinând B., pe care le gestiona în calitate de trezorier, şi în parte, cu fonduri proprii.

În data de 15.02.2018, între E., pe de o parte, şi G., pe de altă parte, a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x din 15.02.2018 prin care G. se obliga să vândă imobilul situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru suma de 180.000 euro din care a fost plătită suma de 698.790 RON, 269.000 RON din contul numitului A. şi 301.821 RON din contul numitei E..

În baza aceleiaşi înţelegeri, la aceeaşi dată (15.02.2018) între G., în calitate de proprietar, şi B., reprezentat de A., s-a încheiat contractul de închiriere a aceluiaşi imobil situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.03.2018 până la 01.03.2028, valoarea totală a chiriei fiind de 380.000 euro ce urma să fie achitată după cum urmează: suma de 38.000 euro în termen de 5 zile, iar restul sumei în tranşe de cel puţin 19.000 euro pe lună timp de 18 luni. Cu toate acestea, întreaga contravaloare a contractului a fost achitată în avans până la data de 11 iunie 2018.

Deşi contractul a fost încheiat şi semnat la data de 15 februarie 2018, după cum rezultă din menţiunea expresă inserată în conţinutul acestuia, dată a încheierii este menţionată data de 01 martie 2018. Contractul de închiriere a fost înregistrat la Administraţia Financiară la data de 13 martie 2018, chiria fiind achitată în totalitate într-un interval de timp de 5 luni din sume de bani provenite din subvenţia acordată B. în baza Legii nr. 334/2006.

Înţelegerea intervenită, pe de-o parte, între G. proprietarul imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov şi inculpatul A. şi soţia acestuia, pe de altă parte, potrivit căreia imobilul urma să fie plătit cu suma de 380.000 EURO provenită din subvenţiile acordate B. şi suma de 180.000 EURO provenită din fonduri proprii, a rezultat din declaraţiile martorului G. .

Relevantă pentru existenţa înţelegerii în acest sens a fost apreciată şi clauza menţionată în contractul de închiriere potrivit căreia chiria urma să fie încasată de către proprietarul imobilului G. chiar şi în situaţia înstrăinării imobilului.

După încheierea contractului de închiriere şi a promisiunii de vânzare - cumpărare, inculpatul A. a locuit în mod efectiv în imobilul situat în oraşul Voluntari, str. x, imobilul nefiind folosit de către D. sau alţi membrii B. pentru desfăşurarea unor activităţi online, aşa cum se susţine în declaraţia martorului D. şi adresele înaintate de formaţiunea politică B..

Din probele administrate, respectiv declaraţiile martorului G., procesul-verbal de constatare din 11.06.2019 întocmit de specialişti din cadrul Serviciului Tehnic, a rezultat că suma de 1.770.344 RON plătită cu titlu de chirie către G. a fost dată, în realitate, pentru achiziţionare imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, de către inculpatul A. şi soţia sa, E..

Din analiza plăţilor efectuate de către B. prin contul în care a fost încasată subvenţia R044. PIRB.4236.7661.7300.2000 a rezultat faptul că în perioada 15 februarie 2018 - 11 iunie 2018, din acest cont, au fost efectuate plăţi în contul RO38. RZBR.0000.0600.1838.8387. deţinut de G. la J., în sumă totală de 1.770.344,00 RON.

Suma de 380.000 EURO ar fi putut fi utilizată potrivit art. 25 alin. (1) lit. m) pentru achitarea unor "cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor, dar nu a fost folosită în acest scop, fiind utilizată pentru achitarea în parte a contravalorii unui imobil pe care inculpatul intenţiona să îl achiziţioneze.

Din probatoriul administrat (procesul-verbal de constatare din 11 iunie 2019 întocmit de specialişti din cadrul Serviciului Tehnic - filele x) a rezultat că imobilul a fost folosit în mod exclusiv de către inculpatul A. care a locuit efectiv în acest imobil, nefiind folosit ca sediu de formaţiunea politică sau pentru desfăşurarea unor activităţi de propagandă online sau ca imobil de protocol.

Imobilul pe care inculpatul intenţiona să îl achiziţioneze şi să îl plătească în parte cu sumele provenite din subvenţii acordate de stat B. nu a fost folosit pentru desfăşurarea de activităţi de protocol, aşa cum se menţiona în contractul de închiriere din data de 01 martie 2018 sau pentru activităţi de propagandă online ale formaţiunii politice, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului D. .

Ulterior, la data de 31 august 2018, aşa cum rezultă din declaraţia martorului G., B., după ce achitase suma de 380.000 EURO, a solicitat rezilierea contractului de închiriere şi restituirea sumei de bani plătite cu titlu de chirie, aspect ce rezultă şi din conţinutul convenţiei de reziliere .

I.3. Situaţia de fapt privind săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. constând în însuşirea unui autoturism în valoare de 324.799,99 RON.

Pe parcursul urmăririi penale a rezultat faptul că în data de 10 iulie 2017, B. a achiziţionat, cu factura nr. x din 10 iulie 2017, un autoturism marca x, culoare gri de la S.C. K. S.R.L. ce a fost vândut ulterior, în data de 13 iulie 2017, martorei E., soţia inculpatului A..

Vânzarea a fost efectuată la acelaşi preţ cu cel cu care autoturismul a fost achiziţionat de la S.C. K. S.R.L., respectiv 324.800 RON, fiind achitat de către aceasta în perioada 31 august 2017 - 23 octombrie 2018.

S-a reţinut că referitor la documentele ce au stat la baza derulării relaţiilor comerciale dintre B. şi K. S.R.L., a fost identificat contractul de vânzare autovehicul rulat nr. x/07 iulie 2017, încheiat între K. S.R.L. şi B., în calitate de cumpărător, prin care vânzătorul se obligă să vândă, iar cumpărătorul să cumpere un autovehicul rulat, cu următoarele elemente de identificare:

Autoturismul a fost cumpărat cu factura nr. ASP x. din 10 iulie 2017, în valoare de 324.799,99 RON, suma fiind virată la aceeaşi dată din contul B. x. deschis la H. Agenţia Moşilor Olari, cont în care nu erau virate sume de bani provenite din subvenţii alocate de la bugetul de stat.

Vehiculul a fost remis martorei E. la data de 13 iulie 2017, încheindu-se factura seria x - VGC nr. x, fără ca aceasta să plătească contravaloarea acestuia. Plata vehiculului a fost efectuată ulterior, în perioada 31 august 2017 - 23 octombrie 2018, în mai multe tranşe, după ce membrii din conducerea B. s-au sesizat cu privire la scoaterea autovehiculului din patrimoniul B. (declaraţie L. - filele x).

Săvârşirea infracţiunii de delapidare de către inculpatul A. constând în remiterea către soţia sa, E., a unui autoturism în valoare de 324.800 RON, fără achitarea contravalorii acestuia, a rezultat din probele administrate, respectiv constatarea tehnico-ştiinţifică în specialitatea financiar-contabilă efectuată de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, înscrisurile ridicate şi existente la dosarul cauzei privind achiziţionarea autoturismului de către B., înstrăinarea acestuia către E. şi modalitatea în care s-a efectuat plata acestuia.

Cu privire la calitatea de subiect activ al acestor infracţiuni, s-a reţinut că inculpatul A. fiind deputat în Parlamentul României - Camera Deputaţilor, exercita o funcţie publică potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul A. a deţinut funcţia de trezorier al formaţiunii politice B. în perioada 2016-2019, în această calitate, potrivit art. 159 punctul 2 din Statutul B., conducea şi controla "utilizarea resurselor financiare rezultate din cotizaţii, donaţii, alocaţii bugetare, dobânzi şi altele permise de lege".

Potrivit art. 159 alin. (1) din Statutul B. "trezorierul B. organizează şi controlează activitatea financiară curentă a partidului şi răspunde direct faţă de preşedintele partidului".

În conformitate cu hotărârea Biroului Permanent Naţional nr. 135 din 25 aprilie 2016, inculpatul a fost împuternicit pentru administrarea contabilă a fondurilor şi patrimoniul partidului, organizarea şi controlul activităţii financiare curente a acestuia.

Aşa cum rezultă din aspectele menţionate mai sus, inculpatului îi revenea răspunderea cu privire la modul de utilizare a subvenţiilor alocate formaţiunii politice, având calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul este subiect activ al infracţiunii de delapidare, întrucât, în calitate de trezorier al formaţiunii politice avea atribuţii principale primirea, păstrarea, eliberarea sumelor de bani, precum şi a bunurilor aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea formaţiunii politice.

S-a apreciat că inculpatul are calitatea de funcţionar privat în conformitate cu art. 308, alin. (1) şi (2) din C. pen., întrucât exercita permanent, atribuţii specifice de gestionare a bunurilor şi fondurilor unei persoane juridice, respectiv B..

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000, s-a reţinut că inculpatul a acţionat în calitate de reprezentant al formaţiunii politice B., având calificarea implicită care rezultă din specificul elementului material al infracţiunii, exercitând o funcţie publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, probatoriul administrat a evidenţiat că inculpatul a utilizat suma de 380.000 EURO cu o altă destinaţie decât destinaţiile prevăzute art. 25 alin. (1) din Legea nr. 334/2006.

Totodată, din procesul-verbal de constatare din 11 iunie 2019 întocmit de specialişti din cadrul Serviciului Tehnic a rezultat că imobilul a fost folosit în mod exclusiv de către inculpatul A. care a locuit efectiv în acest imobil, nefiind folosit ca sediu de formaţiunea politică sau pentru desfăşurarea unor activităţi de propagandă online sau ca imobil de protocol.

Faptele de delapidare se consumă la momentul plăţii sumei de 380.000 EURO, sub forma unei chirii în baza unui contract încheiat între martorul G., pe de o parte, şi B., reprezentat de inculpatul A., pe de altă parte, contract care, în realitate, a fost încheiat în scopul achitării în parte a contravalorii imobilului ce urma să fie achiziţionat de către inculpatul A..

Se realizează, astfel, urmarea imediată a infracţiunilor de delapidare prin scoaterea definitivă a sumelor de bani din sfera patrimonială a persoanei juridice, B..

Aşa fiind, s-a apreciat că în cauză s-a efectuat sustragerea sumei de bani din patrimoniul formaţiunii politice prin virarea acesteia către martorul G., potrivit înţelegerii intervenite între el şi inculpatul A..

În cauză, s-a realizat elementul material al infracţiunii de delapidare în modalitatea sustragerii unui bun mobil din patrimoniul persoanei vătămate, bun pe care inculpatul îl gestiona, urmată de însuşirea acestuia de către inculpat şi soţia sa.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a susţinut că în ceea ce priveşte infracţiunea de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, este realizată cu intenţie directă, inculpatul urmărind dobândirea pentru sine a unor bunuri sau alte foloase necuvenite.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind realizată şi latura subiectivă a infracţiunii de delapidare, inculpatul acţionând cu intenţie directă în scopul satisfacerii unui interes personal.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019/a1 la 25 iulie 2019 şi repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie C 20 C. pen.

Prin încheierea nr. 315 din şedinţa de Cameră de Consiliu din 13 septembrie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), (2) şi (2)¹ şi art. 12¹ din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, modificată şi completată prin Legea nr. 235/2015, precum şi a dispoziţiilor art. 152 din C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 26, art. 28, art. 30 şi art. 53 din Constituţia României, cu dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, formulată de inculpatul A., prin apărători.

Prin aceeaşi încheiere s-au respins cererile şi excepţiile invocate de persoana vătămată B. şi de inculpatul A., iar în baza art. 346 alin. (2) cu referire la art. 345 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate şi delapidare, fapte prevăzute de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi pretinsa infracţiune de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Pentru a pronunţa hotărârea sus menţionată, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus menţionate, formulată de inculpatul A. prin apărători aleşi, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale referitoare la existenţa unei legături între excepţia ridicată şi soluţionarea cauzei, în raport, cu motivele concrete invocate.

Referitor la cererile şi excepţiile invocate de persoana vătămată B., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie le-a examinat, prin prisma dispoziţiilor art. 342 şi următoarele din C. proc. pen. referitoare la cameră preliminară, numai în ceea ce priveşte legalitatea, şi a constatat criticile ca fiind nefondate.

a) Prima excepţie a vizat nulitatea actelor prin care s-a autorizat obţinerea probelor şi respectiv cererea de excludere a probelor obţinute în mod nelegal, potrivit art. 282 din C. proc. pen. raportat la art. 146¹ din C. proc. pen., art. 8 din C. proc. pen. cu referire concretă la încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 3 din 12 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 prin care s-a dispus metoda specială de cercetare a obţinerii datelor din tranzacţiile financiare efectuate (rulajul de cont, cereri de deschidere de cont, persoane cu drept de semnătură în cont, cereri de debitare/creditare a contului, întreaga documentaţie aferentă contului bancar) în perioada 01.01.2017-31.12.2018 pentru o perioadă de 30 de zile, din data de 12.02.2019 până la data de 13.03.2019, ale B., G., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P..

Prin încheierea nr. 3 din şedinţa de cameră de consiliu de la 12 februarie 2019 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019 (aflată în vol. 2, dosar de urmărire penală) a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei în dosarul nr. x/2019 şi s-a dispus emiterea unui mandat având ca obiect obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate de B., S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., G., S.C. N. S.R.L., S.C. P. S.R.L. pentru o perioadă de 30 de zile, din data de 12.02.2019 până la 13.03.2019, după cum urmează:

Judecătorul de cameră preliminară, analizând încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub aspectul legalităţii şi a componentei intrinseci a loialităţii acesteia, prin prisma condiţiilor de dispunere prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. e) şi art. 146 ¹ alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat că au fost respectate condiţiile de legalitate prevăzute de normele mai sus menţionate, în sensul că procedeul probatoriu al metodei de cercetare menţionată a fost dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, această instanţă, fiind competentă să judece cauza, faţă de competenţa după calitatea persoanei, respectiv la acel moment pretinsul făptuitor A., având calitatea de deputat în Parlamentul României, ce deţinea şi funcţia de Trezorier al B., în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., propunerea procurorului vizând tranzacţiile financiare ale pretinsului făptuitor mai sus menţionat şi ale persoanelor bănuite că realizează asemenea operaţiuni cu pretinsul făptuitor, respectiv B., de P., G., S.C. M. S.R.L., de S.C. M. S.R.L. prin intermediul contului de către S.C. O. S.R.L., de S.C. N. S.R.L., tranzacţii efectuate în perioada 01 ianuarie 2017-31 decembrie 2018, această perioadă rezultând din procesul-verbal de sesizare din oficiu, care a avut la bază o serie de articole din presă, pe o perioadă de 30 zile din data de 12.02.2019-13.03.2019.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că au fost respectate sub aspectul legalităţii şi condiţiile prevăzute de art. 146¹ alin. (1) din C. proc. pen., în cauză fiind dispusă prin ordonanţa din 8 februarie 2019 de către Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, (organ investit prin ordonanţa de declinare a competenţei din 31 ianuarie 2019, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică) începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi a făcut un propriu examen analitic a cauzei, constatând că probatoriul administrat până la momentul autorizării procedeului probator a relevat suficient date care condus la suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală ce formează obiectul cercetărilor în cauză, relevante în acest sens, fiind înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv contractele încheiate, facturi fiscale, extrase de cont.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a motivat necesitatea, justificarea măsurii şi proporţionalitatea acesteia, imposibilitatea obţinerii lor în alt mod decât cel al comunicării de către unităţile bancare, raportându-se şi la claritatea dispoziţiilor art. 138 şi art. 146 ¹ din C. proc. pen., aşa cum a rezultat din conţinutul încheierii, în filele x verso-35 dosarul de urmărire penală, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii de legalitate conţinute în alin. (1) al art. 146 ¹ din C. proc. pen.

De asemenea, atât în referatul întocmit de procurorul de caz cu privire la solicitarea autorizării măsurii speciale de cercetare mai sus arătate, cât şi în încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi există menţiuni exprese cu privire la măsurile dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, respectiv printr-o ordonanţă dispusă s-a întocmit un proces-verbal în cuprinsul căruia au fost menţionate conturile bancare deţinute de B. la diferite unităţi bancare din România, fiind identificate un număr de 14 unităţi bancare la care partidul deţine conturi bancare, parte dintre acestea fiind închise, au fost identificate şi conturile bancare deţinute de S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. N. S.R.L..

S-a mai menţionat că a fost interogată baza de date ANAF şi persoanele care reprezintă aceste societăţi, documente predate către S.C. P. S.R.L. care atestau relaţiile comerciale derulate de această societate comercială cu B., în perioada 2017-2018, respectiv contractele încheiate, facturi fiscale, extrase de cont, contractul de închiriere a imobilului situat la adresa indicată, valoarea totală a contractului fiind de 380.000 de euro, facturile de achiziţie a unui număr de patru autoturism marca x în cursul anului 2017 de la K.; referitor la S.C. O. S.R.L., aceasta a depus un număr de şapte facturi, având ca obiect achiziţionarea de către B. în cursul anului 2017 a unor pachete de sărbători; procesul-verbal încheiat la data de 11.01.2019 în dosarul parchetului menţionat, a fost verificată documentaţia pusă la dispoziţia de S.C. P. S.R.L. şi K. fiind identificate două conturi bancare prin intermediul cărora B. a efectuat plăţi; a fost analizată şi documentaţia înaintată de Autoritatea Electorală Permanentă din care a rezultat că în anul 2018 sumele de bani provenite de la bugetul de stat au fost virate în contul B.; a fost indicat contul S.C. P. S.R.L. şi în care B. a efectuat plăţile; contractul de închiriere încheiat între B. şi G. din care a rezultat contul bancar în care urma să fie făcută plata aferentă chiriei; procesul-verbal încheiat la 27.11.2018 în care s-au menţionat şi cele două conturi bancare ale B. la I., precum şi conturile celorlalte societăţi menţionate, toate aceste înscrisuri, au fost valorificate din punct de vedere al datelor şi informaţiilor necesare în susţinerea solicitării procedeului probatoriu privind măsura de cercetare menţionată, în filele x din încheierea precizată.

Astfel, legalitatea şi loialitatea înscrisurilor care au fundamentat solicitarea procurorului şi respectiv dispunerea, autorizarea măsurii de cercetare specială de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, au susţinut pe deplin şi legalitatea încheierii dispuse de către acesta.

Punerea în executare a mandatului emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi cu privire la obţinerea la tranzacţiile financiare s-a concretizat prin adresele efectuate de către procurorul de caz, către unităţile bancare indicate Q., R., J., S., I., aflate în filele x;15;69;123;125 dosar de urmărire penală, iar în acelaşi volum se regăsesc şi informaţiile solicitate.

Judecătorul de cameră preliminară nu a putut avea în vedere susţinerile persoanei vătămate, prin apărător, în sensul că faţă de calitatea de persoană vătămată, judecătorul de drepturi şi libertăţi ar fi dispus o măsură nelegală, deoarece persoana vătămată nu se regăseşte în enumerarea evidenţiată în art. 146¹ alin. (1) din C. proc. pen., având în vedere măsurile dispuse de procuror şi calităţile existente la momentul dispunerii procedeului probatoriu arătat.

Astfel, prin ordonanţa dată de procurori la 08.02.2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât ele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prev. de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 1 aprilie 2019 dată de procurori în aceeaşi cauză s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., aflată în vol. 1, dosarul de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 1 aprilie 2019 dată de procurori în aceeaşi cauză s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prev. de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000(teza I) şi delapidare prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Procurorul de caz a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu la data de 18 aprilie 2019, aflat în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 18 aprilie 2019, procurorul, în aceeaşi cauză a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. faptă presupus săvârşită de suspectul A., în calitate de gestionar al bunurilor formaţiunilor politice B., a dispus scoaterea din patrimoniul formaţiunii politice a unui bun mobil, fără încasarea contravalorii acestuia la momentul înstrăinării şi extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de neurmărire conform legii a respectării destinaţiei subvenţiilor, faptă prev. şi ped. de art. 10 lit. b) teza a-II-a din Legea nr. 78/2000, presupus săvârşită de conducerea Autorităţii Electorale Permanente, aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 22 aprilie 2019, procurorul, în aceeaşi cauză a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspectul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de gestionar al bunurilor formaţiunilor politice B. a dispus scoaterea din patrimoniul formaţiunii politice a unui bun mobil, fără încasarea contravalorii acestuia la momentul înstrăinării, aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 19 iunie 2019, procurorul, în aceeaşi cauză a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare şi utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate, fapte prev. de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., aflată în vol. 1, dosar de urmărire penală.

Din analiza realizată de judecătorul de cameră preliminară a rezultat că încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 3 a fost dată la 12 februarie 2019, aflată în vol. 2, dosar de urmărire penală, prin care s-a dispus procedeul probatoriu al măsurii de cercetare privind obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare, fiind anterioară ordonanţei de continuare a urmăririi penale a suspectului A. dată de procuror la 1 aprilie 2019, în condiţiile mai sus arătate şi care conduce la cadrul complet, atât in rem, cât şi in personam al urmăririi penale, calităţile procesuale ale persoanelor, devenind acelea de suspect şi persoană vătămată, ca subiecţi procesuali principali.

Aşadar, la momentul dispunerii măsurii de cercetare arătate, în condiţiile art. 146¹ alin. (1) din C. proc. pen., numitul A. avea calitatea de făptuitor, iar B., pe aceea de persoană care este bănuită că realizează asemenea operaţiuni cu făptuitorul şi cu îndeplinirea condiţiilor de la alin. (1) lit. a) - c) şi nicidecum de persoană vătămată, întrucât nu era dispusă măsura continuării urmăririi penale faţă de făptuitorul A. care a avut loc la data menţionată, aşa încât măsura a fost dispusă legal, cu îndeplinirea condiţiei persoanelor faţă de care se poate dispune.

În raport cu amplele considerente de analiză a legalităţii şi loialităţii dispunerii măsurii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, a autorizării, precum şi administrării procedeului probatoriu menţionat au fost infirmate şi criticile persoanei vătămate, prin apărător cu privire la nelegalitatea măsurii, prin neîndeplinirea condiţiilor de necesitate, de proporţionalitate şi subsidiaritate, întrucât judecătorul de drepturi şi libertăţi a făcut un examen riguros cu raportare la actele şi lucrările dosarului, a măsurilor dispuse de procuror, precum şi valorificarea documentelor, datelor, înscrisurilor de la alte instituţii la care s-a făcut referire, argumentând în contextul concret al cauzei, prin raportare la condiţiile legale, clare şi predictibile ale dispoziţiilor art. 138 şi art. 146¹ din C. proc. pen., condiţiile prevăzute de lege în contextul cauzei.

În consecinţă încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dispunerea măsurii de cercetare menţionate, a mandatului emis, cât şi datele financiare obţinute de către procuror îndeplinesc condiţiile de legalitate şi loialitate, ca atare excepţia invocată de nulitate relativă şi excluderea probelor obţinute nu se susţine.

b) În ceea ce priveşte a doua excepţie invocată de către persoana vătămată B. cu privire la nulitatea probelor administrate cu încălcarea dreptului la apărare (art. 282 rap. la art. 81 din C. proc. pen., art. 8 din acelaşi cod), Judecătorul de cameră preliminară a constatat că potrivit art. 81 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., dreptul persoanei de a fi informată cu privire la drepturile sale nu are reglementat niciun termen în care organul judiciar să aducă la cunoştinţă dreptul arătat, iar în ceea ce priveşte dreptul persoanei vătămate de a fi informată într-un termen rezonabil cu privire la stadiul urmăririi penale, este condiţionat de o cerere expresă din partea acesteia de indicare a adresei pe teritoriul României, o adresă de poştă electronică sau mesagerie electronică la care aceste informaţii să îi fie comunicate, dreptul prevăzut la lit. d) a alin. (1) al art. 81 din C. proc. pen., ceea ce nu se regăseşte în situaţia contextuală de faţă, întrucât la dosarul cauzei persoana vătămată nu a formulat o cerere expresă cu privire la stadiul urmăririi penale, aşa încât persoanei vătămate nu i s-a produs nicio vătămare a drepturilor sale.

Din succesiunea măsurilor şi răspunsurilor dispuse şi primite la dosar, a rezultat că persoana vătămată B. a cunoscut că faţă de suspectul A. se fac cercetări, încă din data de 16 aprilie 2019, întrucât în conţinutul adresei de la acea dată (adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei în dosarul nr. x/2019 emisă de procurori la data de 16 aprilie 2019 către B. se arată că se efectuează cercetări faţă de suspectul A., solicitându-se de urgenţă mai multe documente indicate - vol. 22, dosar de urmărire penală), se face menţiunea expresă cu privire la calitatea de suspect, atunci când i-au fost cerute documentele menţionate, măsura de continuare a urmăririi penale in personam fiind dispusă la 01.04.2019, ceea ce ar fi putut conduce persoana vătămată, la formularea unei cereri în condiţiile art. 81 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., însă aceasta nu a făcut un asemenea demers.

Mai mult, prin răspunsul dat prin adresa nr. 80/SG/din data de 06.06.2019, în care faţă de menţiunile făcute consideră că nu a suferit nicio pagubă, îşi exprimă de o manieră indirectă calitatea de persoană vătămată, întrucât nu face expres menţiunea asupra calităţii procesuale, însă a manifestat esenţa acesteia, anterior aducerii la cunoştinţă de către organul de urmărire penală, prin adresele de la 09 iulie şi 12 iulie 2019 prin care procurorul aduce la cunoştinţă nu numai faptul că a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, dar şi posibilitatea de a se constitui parte civilă sau să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că dreptul persoanei vătămate B. de a fi informată, în condiţiile art. 81 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost respectat de către procuror, în condiţiile inexistenţei unui termen legal, cu privire la dreptul menţionat, aşa încât excepţia invocată nu se susţine, nefiind produsă nicio vătămare persoanei vătămate B., fiind informată cu privire la drepturile procesuale de a participa, fie în calitate de persoană vătămată, fie de parte civilă şi nici nu se impune nicio anulare a tuturor probelor administrate.

De asemenea, s-a apreciat că nu se susţine nici critica cu privire la existenţa unei vătămări referitoare la amânarea informării B. cu referire la procedeul probatoriu menţionat, întrucât măsura de cercetare a obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare în condiţiile art. 146¹ alin. (1) din C. proc. pen. a fost dispusă prin încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, fiind începută urmărirea penală in rem condiţie legală necesară pentru dispunerea acesteia, la data de 08 februarie 2019, calitatea B. la acel moment fiind de persoană care este bănuită că realizează asemenea operaţiuni cu făptuitorul şi nicidecum de persoană vătămată, iar restricţionarea informării B. cu privire la această măsură a fost dispusă în mod legal de către procurori prin ordonanţa din 15 martie 2019, întemeiată în fapt şi în drept, potrivit art. 146 ¹ raportat la art. 145 alin. (4) lit. a), alin. (5) din C. proc. pen., până la finalizarea cauzei.

Procurorul de caz a încunoştinţat B. prin adresa de la 10 iulie 2019, în condiţiile art. 146¹ alin. (8) şi (9) din C. proc. pen. că s-a dispus, prin încheierea nr. 3 din 12 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul x/2019, metoda specială de cercetare a obţinerii datelor din tranzacţiile financiare efectuate în perioada 01.01.2017-31.12.2018 pentru o perioadă de 30 zile, din data de 12.02.2019 până la 13.03.2019, având dreptul de a lua cunoştinţă de activităţile efectuate în baza mandatului emis de instanţa de judecată, aşa încât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate.

De altfel, B. a cunoscut măsura de cercetare dispusă în cauză de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, anterior informării legale cu privire la existenţa unei asemenea procedeu dispus, informare ce a avut loc la data de 10 iulie 2019, prin adresa procurorilor, în condiţiile în care a existat în mod legal dispusă amânarea informării B., cu privire la această măsură până la finalizarea cauzei, prin ordonanţa din 15 martie 2019, împrejurarea efectivă a cunoaşterii dispunerii acestei măsuri, rezultând din menţiunea expresă cu privire la cunoaşterea existenţei mandatul de supraveghere obţinut de procuror privind tranzacţiile financiare, din adresa B. nr. 48/SG/22.04.2019, aşa încât nu se poate susţine existenţa vreunei vătămări procesuale cu privire la măsura dispusă şi la dreptul la informare asupra ei.

Faţă de cele mai sus menţionate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că toate excepţiile invocate de persoana vătămată B. nu se susţin, în raport cu măsurile dispuse şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie le-a examinat, prin prisma dispoziţiilor art. 342 şi următoarele din C. proc. pen. referitoare la camera preliminară, numai în ceea ce priveşte legalitatea şi a constatat că acestea urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:

a) Referitor la excepţia necompetenţei organului de urmărire penală respectiv a Direcţiei Naţionale Anticorupţie care a efectuat urmărirea penală în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aşa cum i s-a adus la cunoştinţă prin procesul-verbal de comunicare a calităţii de suspect, în raport şi cu art. 1 din Legea nr. 78/2000, cu motivarea că inculpatul A. este trezorierul B., nedeţinând o funcţie de conducere, nu a pricinuit nicio pagubă partidului, nefiind incidente prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, având calitatea de "funcţionar privat" şi nicidecum cea de deputat în Parlamentul României, faţă şi de decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, competenţa de urmărire aparţinând secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa încât instanţa a fost nelegal sesizată, probele nelegal administrate, iar actele de urmărire penală, au fost dispuse şi efectuate cu încălcarea legii, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, prin Ordonanţa din 31 ianuarie 2019 dată de procurorul şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul nr. x/2018, în baza art. 58 din C. proc. pen. şi art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, dosarul cauzei, împreună cu un exemplar al ordonanţei fiind trimise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie .

Prin Ordonanţa din 8 februarie 2019 dată de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei în dosarul penal nr. x/2019, în baza dispoziţiilor art. 305 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., verificând sesizarea şi constatând că nu există niciunul dintre cazurile care să împiedice punerea în mişcare a acţiunii penale, prev. de art. 16 alin. (1) din C. proc. pen. au dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prev. de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (teza I) (vol. 1, dosar de urmărire penală).

Ulterior au fost dispuse măsurile procesuale, administrate probe, fiind emis de procurori la data de 23 iulie 2019 rechizitoriul în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, verificat în condiţiile legii de către procurorul şef secţie, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate şi delapidare, fapte prevăzute de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În conţinutul actului de sesizare la pct. III.1.1. şi respectiv pct. III.2.1. referitor la calitatea de subiect activ al infracţiunilor de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi delapidare prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. sunt expuse considerentele în raport cu calitatea de deputat al inculpatului, funcţia de trezorier al formaţiunii politice B., inculpatul acţionând în calitate de reprezentant al formaţiunii politice, exercitând o funcţie publică, prin dispoziţiile Statutului partidului art. 159 alin. (1) şi pct. 2, hotărârea Biroului Permanent Naţional nr. 135 din 25 aprilie 2016, inculpatul fiind împuternicit pentru administrarea contabilă a fondurilor şi patrimoniul partidului, organizarea şi controlul activităţii financiare curente a acestuia. De asemenea, sunt arătate argumente referitor la infracţiunile de delapidare menţionate, cu referire la calitatea de trezorier a inculpatului, ceea ce atrage calitatea de funcţionar privat prevăzute de art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., întrucât exercita permanent, atribuţii specifice de gestionare a bunurilor şi a fondurilor unei persoane juridice, respectiv B..

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că urmărirea penală în cauză a fost efectuată de către organul de parchet specializat, competent şi anume Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, întrucât inculpatul A. a fost cercetat şi trimis în judecată şi pentru o pretinsă săvârşire a unei infracţiuni ce se regăseşte în conţinutul Legii nr. 78/2000 şi anume aceea de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000, având şi calitatea de deputat, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, fiind legal temeiul invocat de procuror art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările ulterioare.

Totodată, parchetul specializat este competent şi pentru pretinsele infracţiuni de delapidare arătate, prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., având în vedere că pe parcursul urmăririi penale, prin măsurile procesuale dispuse şi arătate, procurorul a extins urmărirea penală in rem pentru cele două infracţiuni de delapidare, în condiţiile art. 311 alin. (1) din C. proc. pen., iar apoi a dispus continuarea in personam a urmăririi penale pentru infracţiunile de delapidare şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi pentru acestea, în baza probelor administrate, întrucât în cauză la data de 8 februarie 2019 a fost începută urmărirea penală in rem şi ulterior la 1 aprilie 2019 a fost continuată urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000, fiind incidente dispoziţiile art. 63 alin. (1) cu referire la art. 43 din C. proc. pen., rap. la art. 38 alin. (1), (2) din C. pen., existând concurs formal şi real de infracţiuni, aşa cum a fost trimis în judecată inculpatul, operând o prorogare de competenţă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.

Mai mult, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, ce s-a sesizat iniţial din oficiu şi dispusese prin ordonanţa din 8 noiembrie 2018, în temeiul art. 305 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. începerea urmăririi penale in rem în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunilor de delapidare prev. de art. 295 din C. pen., de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane prev. de art. 301 din C. pen. şi de fals în declaraţii prev. de art. 326 din C. pen., constatând că în cauză există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, dacă fapta a fost săvârşită în scopul obţinerii pentru sine au pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi-a verificat competenţa şi a declinat cauza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În raport, cu excepţia invocată şi cererea de excludere a probelor administrate ca urmare a efectuării urmăririi penale de un organ necompetente formulate de inculpat, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sub aspectul legalei sesizări, din perspectiva competenţei materiale şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, în raport şi cu pct. 42-44; 49-54;57-60 ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţie a fost organ de urmărire penală competent specializat, în condiţiile mai sus prezentate de a efectua urmărirea penală, aşa încât şi probele administrate sunt legale, faţa de legalitatea competenţei organului judiciar din faza de urmărire penale.

b) Referitor la excepţia nelegalităţii obţinerii şi prelucrării datelor de trafic, a datelor de identificare a echipamentului, a datelor de localizare pentru numerele de telefon mobil indicate pentru perioada 15.02.2018-15.05.2019 formulată de inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară a considerat că aceasta nu se susţine, în contextul cauzei.

Astfel, excepţia mai sus invocată a fost analizată, în raport cu criticile expuse faţă de procedeul probator ca metodă de cercetare obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în temeiul art. 152 raportat la art. 138 alin. (1) lit. j) din C. proc. pen. prin încheierea nr. 12 din 16 mai 2019 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin prisma standardului de constituţionalitate stabilit cu privire la legalitatea administrării probelor în procedura de cameră preliminară, aşa cum se arată în Decizia Curţii Constituţionale nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 116 din 6 februarie 2018, pct. 24-27; 30 din decizie respectiv legalitatea măsurii dispuse, incluzând şi componenta intrinsecă a loialităţii acesteia, prin prisma controlului cu privire la condiţiile de dispunere, respectiv autorizare, de obţinere şi de administrare a probei, faţă de condiţiile şi temeiurile legale care au stat la baza acesteia.

Prin încheierea nr. 12 din şedinţa de cameră de consiliu de la 16 mai 2019 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea formulată la data de 16 mai 2019 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 152 din C. proc. pen. raportat la art. 138 alin. (1) lit. j) din C. proc. pen. s-a autorizat obţinerea datelor de trafic (listingurile telefonice) a datelor de identificare a echipamentului (cod IMEI) precum şi a datelor de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pentru terminalul mobil cu numărul indicat aparţinând martorului D. pentru perioada 15.02.2018-15.05.2019 şi terminalul mobil cu numărul de apel precizat aparţinând suspectului A. pentru perioada 15.02.2018-15.05.2019, încheiere aflată în vol. 2, dosar de urmărire penală.

Din perspectiva legalităţii şi loialităţii autorizării procedeului probatoriu menţionat, acesta a fost dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei căreia îi revine judecarea cauzei în primă instanţă.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a examinat cererea în raport cu măsurile procesuale dispuse de procuror faţă de suspectul A. la acel moment pentru infracţiunile pentru care era cercetat, respectiv de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I) faptă prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 (teza I) şi delapidare prev. de art. 295 alin. (1) rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., de continuare a urmăririi penale, de extinderea a urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunile de delapidare, la împrejurări factuale privind pe suspect dar şi pe suspectul C..

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile legale prev. de art. 139 alin. (2) din C. proc. pen., referitoare la existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunilor, respectiv infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 10 lit. b) şi respectiv art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, apreciind că există temeiuri justificate că obţinerea datelor de trafic (listinguri telefonice), a datelor de identificare a echipamentului (cod IMEI), precum şi a datelor de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, constituie probe, imposibilitatea obţinerii în alt mod, măsura fiind proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, acestea vizează informaţii cu privire la săvârşirea infracţiunilor cercetate, necesitatea acestora pentru stabilirea situaţiei de fapt şi identificarea tuturor participanţilor.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că sub aspectul legalităţii şi loialităţii dispunerii măsurii arătate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi aceasta întruneşte condiţiile legale, inclusiv sub aspectul duratei menţionate, care se circumscrie unei perioade legale, necesară şi proporţională cu scopul urmărit, în raport, cu măsurile procesuale dispuse de procuror, aşa cum rezultă, atât din referatul cu solicitarea formulată de procuror, cât şi din încheierea dată.

În ceea ce priveşte punerea în executare a procedeului probatoriu autorizat de judecătorul de drepturi şi libertăţi, a rezultat că, prin ordonanţa din 20 mai 2019, procurorul de caz, în baza art. 10 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus delegarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic pentru solicitarea datelor de trafic (listinguri telefonice), a datelor de identificare a echipamentului (cod IMEI), precum şi a datelor de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pentru terminalele mobile indicate, aparţinând martorului D. şi respectiv suspectului A..

Totodată, prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus ca un exemplar al acesteia, împreună cu copia încheierii nr. 12 din 16 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, să se înainteze Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin adresa nr. 234/II-1din 22 mai 2019 adresată secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a arătat că transmit alăturat un CD conţinând listingurile celor două posturi menţionate, din solicitarea adresată, din reţelele operatorilor T. şi U., pentru perioada 15.02.2018-15.05.2019.

Prin ordonanţa din 30 mai 2019, procurorul de caz, în temeiul art. 286 din C. proc. pen., precum şi art. 10 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus delegarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic pentru analiza datelor de localizarea puse la dispoziţie de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pentru stabilirea: 1. Adresei unde a locuit suspectul A., care a folosit terminalul telefonic cu numărul de apel indicat, în perioada 01.02.2018-30.11.2018. 2. Dacă martorul D., care a utilizat terminalul telefonic cu numărul de apel menţionată a folosit imobilul precizat, în perioada 15.02.2018-18.11.2018 şi ulterior acestei date până la data de 15.05.2019.

Prin adresa din 3 iunie 2019 secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a trimis Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, un exemplar al ordonanţei din 30.05.2019 prin care s-a dispus delegarea ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic pentru analiza datelor de localizare puse la dispoziţie de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi a înaintat şi un CD conţinând listingurile celor două posturi telefonice pentru perioada 15.02.2018-15.05.2019.

Prin adresa din 26 iunie 2019 secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie către Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a solicitat să i se comunice coordonatele geografice ale imobilului indicat şi să procedeze la stabilirea coordonatelor geografice la care se aflau terminalele telefonice pentru care s-a autorizat obţinerea datelor de trafic şi localizare, pentru perioadele solicitate.

Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin adresa nr. x din 11 iunie 2019 către secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a înaintat un proces-verbal de prelucrare a listingurilor telefonice, obţinute în baza încheierii nr. x din 16.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosar x/2019 şi a restituit suportul digital tip CD inscripţionat "SECŢIA I, 21/P/2019, 234/II-1/2019 - Listing 2 posturi 15.02.2018 - 15.05.2019 22.05.2019" care conţine listingul a două posturi telefonice.

Procesul-verbal întocmit la 11 iunie 2019 de către comisar V., ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic, în data mai sus arătată, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din Bucureşti, în temeiul art. 198 şi 199 din C. proc. pen., în baza Ordonanţei de delegare nr. 21/P/2019 din 30.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, atestă că a procedat la prelucrarea listingurilor telefonice din perioada 15.02.2018-15.05.2019, aparţinând posturilor telefonice indicate.

Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin adresa nr. x din 09 iulie 2019 către secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a înaintat un proces-verbal şi 3 anexe prin care s-au identificat coordonatele geografice ale imobilului indicat în raport cu reţelele de telefonie mobilă ale operatorilor U. şi T. situate la adresa arătată.

Procesul-verbal din 8 iulie 2019 întocmit la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie de către comisar V., ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic, în temeiul art. 198 şi 199 din C. proc. pen., în baza Ordonanţei de delegare nr. 21/P/2019 din 30.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei a constatat că în jurul orei 12:00, s-a deplasat la adresa indicată, unde a stabilit coordonatele geografice 44⁰ 30’ 54" N, 26⁰ 6’ 29" E, utilizând aplicaţia My GPS Coordinates.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că şi punerea în executare a dispoziţiei judecătorului de drepturi şi libertăţi dată prin încheierea nr. 12 din 16 mai 2019 este legală şi loială, întrucât s-a realizat prin dispoziţii ale procurorului de caz dispuse prin ordonanţele arătate, întemeiate în fapt şi în drept, persoana delegată fiind un ofiţer al poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciu Tehnic care a întocmit procesele-verbale arătate, modalitatea efectivă fiind realizată în condiţiile expuse în nota întocmită de procuror, neexistând nicio colaborare cu niciun fel de organe din cadrul Serviciului Român de Informaţii pentru obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

În consecinţă ca urmare a punerii în executare în mod legal şi loial a încheierii mai sus arătate şi procesele-verbale întocmite de către ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic sunt legale şi loiale, au fost întocmite cu respectarea dispoziţiile legale.

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că aspectele invocate de către inculpatul A. cu privire la nelegalitatea stocării, prelucrării şi transmiterii datelor de trafic de către operatorii U. şi T. excedează cadrului de verificare a legalităţii în procedura de cameră preliminară, acestea fiind entităţi a căror activitate se circumscrie Legii nr. 506/2004 cu modificările ulterioare, neavând relevanţă sub aspectul măsurii dispuse, iar aspectele cu privire la datele furnizate în baza metodei de cercetare vizează temeinicia măsurii şi nicidecum legalitatea, aşa încât nu pot fi examinate în procedura de cameră preliminară.

c) O altă excepţie invocată de către inculpatul A. priveşte nelegalitatea autorizării şi obţinerii datelor din tranzacţiilor financiare efectuate în perioada 01.01.2017-31.12.2008 pe o perioadă de 30 de zile din data de 12.02.2019 până la 13.03.2019 ale B., G., S.C. M., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., pe care judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu se susţine, în raport cu argumentele expuse la analizarea aceleaşi excepţii ridicate şi de persoana vătămată partidul Social.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că în mod legal, procurorul de caz a procedat la aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor suspectului A. prin procesul-verbal din 2 aprilie 2019, în care s-a consemnat că i s-a adus la cunoştinţă acestuia că prin ordonanţa din data de 01.04.2019 s-a dispus efectuarea urmăririi penale împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) rap. la art. 308 din C. pen. şi utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru are au fost acordate prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., aflat în vol. 1, dosar de urmărire penală, precum şi prin procesul-verbal de comunicare şi a drepturilor şi obligaţiilor suspectului din 22 aprilie 2019, aflat în vol. I, dosar de urmărire penală atunci când i s-a adus la cunoştinţă suspectului că s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) din C. pen., fiind respectate dispoziţiile art. 307 din C. proc. pen., întrucât numai după dispunerea măsurii procesuale a continuării urmăririi penale in personam are loc schimbarea calităţii de la făptuitor la suspect, C. proc. pen. conferind suspectului, subiect procesual principal drepturi şi obligaţii procesuale, aşa încât nu se putea comunica anterior, adică la momentul începerii urmăririi penale in rem sau cu ocazia extinderii urmăririi penale in rem, drepturi şi obligaţii pe care în calitate de făptuitor nu le avea.

În acest context, măsura dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi la data de 12 februarie 2019 a avut loc după ce prin ordonanţa de la data de 8 februarie 2019, procurorul de caz competent, după declinarea dată de către organul de urmărire penală necompetent, a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prev. de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (teza I), aceasta fiind o condiţie îndeplinită şi suficientă pentru dispunerea procedeului probatoriu al metodei de cercetare menţionate.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu se poate susţine afectarea dreptului la apărare al inculpatului, în perioada 8 februarie 2019-1 aprilie 2019, întrucât măsurile procesuale de începere şi extindere in rem dispuse de procuror aparţin acestuia, în raport, cu datele, informaţiile şi probele, în condiţiile art. 306 din C. proc. pen., care au fost respectate de către procuror, urmărirea penală fiind desfăşurată cu celeritate în perioada menţionată.

Ulterior continuării urmăririi penale, extinderii urmăririi penale şi punerii în mişcare acţiunii penale, suspectului sau inculpatului A. i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile, pentru ultima măsura procesuală dispusă, prin procesul-verbal din 24 iunie 2019, prin care i s-a adus la cunoştinţă că prin ordonanţa din 19 iunie 2019 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate, fapte prev. de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen., precum şi baza factuală pentru aceste acuzaţii, aflat în vol. I, dosar de urmărire penală.

d) Excepţia nelegalităţii rapoartelor de constatare şi specialitatea financiar contabilă întocmite de specialiştii DNA la datele de 27 martie 2019 şi 1 aprilie 2019, ca fiind probe derivate din probe obţinute în mod nelegal şi, faţă de criticile formulate şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi respectiv nr. 90 din 20.02.2017, judecătorul de cameră preliminară a examinat-o şi a considerat că nu se susţine.

Prin ordonanţa din 7 martie 2019, procurorii de caz, în baza dispoziţiilor art. 172 alin. (7), (9) şi art. 181¹ din C. proc. pen. au dispus:1. Efectuarea de către specialiştii din cadrul Serviciului Specialişti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unui raport de constatare în cauză. 2. Specialiştii desemnaţi vor răspunde la următoarele obiective: a) Să se stabilească cuantumul subvenţiilor alocate de la bugetul de stat în perioada 2017-2018 către B.. b) Să se stabilească ce plăţi au fost efectuate în perioada 2017-2018 de către B. din subvenţiile alocate de la bugetul de stat şi modalitatea în care s-au făcut aceste plăţi. c) Să se stabilească în baza căror documente justificative au fost efectuate plăţile din subvenţii şi care au fost societăţile sau persoanele fizice beneficiare. d) Dacă din sumele de bani încasate din subvenţiile alocate de la bugetul de stat au fost făcute plăţi către G., cu ce titlu şi în ce perioadă de timp. e) Dacă au fost efectuate plăţi din sumele provenite din subvenţiile alocate de la bugetul de stat, în cursul anului 2017 către societatea K., cu ce titlu şi în baza căror documente justificative. f) Dacă din sumele de bani încasate din subvenţiile alocate de la bugetul de stat au fost făcute plăţi către S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., P. S.R.L., S.C. W. S.R.L. cu ce titlu, în baza căror documente justificative şi în ce perioadă de timp. g) Să se stabilească ce sume provenite din subvenţiile acordate de la bugetul de stat au fost virate în baza unor contracte de consultanţă sau publicitate, în perioada 2017-2018 şi căror societăţi comerciale, aflată în vol. 3, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 25 martie 2019 procurorii de caz, în baza dispoziţiilor art. 172 alin. (7), (9) şi art. 181¹ din C. proc. pen. au dispus:1. Efectuarea de către specialiştii din cadrul Serviciului Specialişti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unei constatări în cauză. 2. Specialiştii desemnaţi vor răspunde la următoarele obiective:a) Să se stabilească cuantumul sumelor de bani încasaţi de către S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., G., S.C. N. S.R.L., S.C. P. S.R.L., de la B. în perioada 01.01.2017-31.12.2018, prin intermediul conturilor bancare, cu ce titlu şi în baza căror documente justificative. b) Să se stabilească traseul ulterior al sumelor de bani încasate de S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., G., S.C. N. S.R.L., S.C. P. S.R.L., în perioada 01.01.2017-31.12.2018.c) În cazul retragerilor de numerar din conturile de S.C. M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., G., S.C. N. S.R.L., S.C. P. S.R.L., să se stabilească în baza căror documente justificative au fost efectuate aceste operaţiuni şi care sunt persoanele care au efectuat aceste retrageri. d) Să se identifice toate persoanele juridice şi persoanele fizice care au efectuat plăţi către M. S.R.L., S.C. O. S.R.L., G., S.C. N. S.R.L., S.C. P. S.R.L., în perioada 01.01.2017-31.12.2018, precum şi persoanele fizice şi juridică către care s-au efectuat plăţi din conturile societăţilor şi persoanei anterior menţionate, cu ce titlu şi în baza căror documente justificative. e) Să se prezinte analiza Declaraţiilor fiscale depuse de societăţile comerciale anterior menţionate la organele fiscale în perioada 01.01.2017-31.12.2018, aflată în vol. 3, dosar de urmărire penală.

La dosarul de urmărire penală, filele x se află raportul de constatare în specialitatea financiar contabilă, datat 27 martie 2019 întocmit de X. specialist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, în baza ordonanţei din data de 07.03.2019 emisă de procurorii de caz, în dosarul penal nr. x/2019, iar anexele 1-6, filele x.

La dosarul de urmărire penală, filele x se află raportul de constatare în specialitatea financiar contabilă datat 1 aprilie 2019, întocmit de X., specialist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, în baza ordonanţei din data de 25 martie 2019 emisă de procurorii de caz, în dosarul penal nr. x/2019, iar anexele 1-9 în filele x.

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că măsurile dispuse de procurori au avut loc în mod legal după dispunerea începerii urmăririi penale in rem, în cauză, respectiv la 8.02.2019, fiind constatări financiar contabile ulterioare şi încheierii din 3 din 12 februarie 2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi, constatările financiar contabile dispuse, respectând condiţiile din art. 172 alin. (7), (9) şi 181¹ din C. proc. pen., neputând aduce atingere niciunui drept suspectului, întrucât continuarea urmăririi penale faţă de suspect a avut loc la 1 aprilie 2019 şi respectiv 22 aprilie 2019 extinderii urmăririi penale faţă de suspect, rapoartele întocmite fiind administrate în fundamentarea măsurilor procesuale dispuse in rem.

În ceea ce priveşte critica inculpatului referitoare la neîndeplinirea condiţiei prevăzute de lege referitoare la existenţa pericolului de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, nu poate fi avută în vedere, întrucât vizează oportunitatea măsurii şi nu legalitatea, aşa încât excede cadrului de verificare în cameră preliminară. De asemenea, nici aprecierea că s-ar fi impus o expertiză nu poate fi examinată, întrucât vizează oportunitatea unui mijloc de probă, numai procurorul fiind cel care în mod exclusiv în cursul urmăririi penale dispune asupra probelor, aşa încât excede controlului de legalitate în această procedură.

În raport cu cele mai sus arătate, judecătorul de cameră preliminară a considerat că excepţia nelegalităţii celor două rapoarte de constatare financiar contabile nu este fondată.

e) Referitor la excepţie invocată de către inculpatul A., prin apărător care viza nelegalitatea administrării în cauză a raportului de constatare în evaluarea bunurilor imobile din 7 mai 2019, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind dispunerea unei constatări tehnico-ştiinţifice, fiind încălcat şi principiul loialităţii, cu privire la probele ce se administrează şi în favoarea inculpatului, fiindu-i respinsă proba cu expertiza solicitată, pe care judecătorul de cameră preliminară, examinând-o, a constatat că nu se susţine.

Astfel, prin ordonanţa din 9 aprilie 2019, procurorul de caz, în temeiul art. 172 alin. (7) şi (9) din C. proc. pen. şi art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002 a dispus: 1. Efectuarea de către specialişti din cadrul Serviciului Specialişti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unei constatări în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare. 2. Specialiştii desemnaţi vor stabili valoarea de circulaţie a imobilului indicat. 3. Constatarea tehnico-ştiinţifică se va efectua în baza materialelor puse la dispoziţie, aflată în vol. 3, dosar de urmărire penală.

La dosarul de urmărire penală, în filele x se află raportul de constatare în specialitatea evaluarea bunurilor imobile datat 7 mai 2019, întocmit de Y., specialist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Specialişti, dispus prin ordonanţa din data de 09 aprilie 2019 privind dosarul nr. x/2019.

Prin ordonanţa din 20 iunie 2019, procurorul de caz, în conformitate cu prevederile art. 100 şi art. 172 din C. proc. pen. a dispus respingerea cererii de probe formulată de suspectul A., referitoare la efectuarea unui supliment la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, în vol. 2, dosar de urmărire penală.

Prin ordonanţa de la 10 iulie 2019, procurorul de caz, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. a), c) şi d) din C. proc. pen. şi art. 172 alin. (12) din C. proc. pen. a dispus respingerea cererii de efectuare a unei expertize tehnico-ştiinţifice formulată de inculpatul A., aflată în vol. 2, dosar de urmărire penală.

În considerentele ordonanţei, procurorul de caz a arătat că nu se impune efectuarea acesteia, proba nefiind necesară lămuririi cauzei sub toate aspectele şi fiind imposibil de obţinut. Astfel, constatarea tehnico-ştiinţifică a stabilit, în baza unor criterii obiective valoarea de circulaţie a imobilului la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare. În ceea ce priveşte determinarea valorii de piaţă a imobilului, după un interval de 10 ani, respectiv în anul 2018, aceasta este imposibil de stabilit, chiar pe calea unei expertize, depinzând de o mulţime de variabile, ce nu pot fi cunoscute în acest moment.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, atât măsura dispusă de procuror de efectuare a constatării în domeniul evaluării imobiliare, cât şi a raportului întocmit au fost respectate dispoziţiile art. 172 alin. (7) şi (9) din C. proc. pen., precum şi art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002, condiţiile dispunerii din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al procurorului, oportunitatea dispunerii constatării excedând verificării în procedura camerei preliminare.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul de caz în ambele ordonanţe prin care a respins efectuarea unui supliment la raportul de constatare şi respectiv de respingere a unei expertize tehnico-ştiinţifice au fost dispuse cu respectarea dispoziţiilor legale, întrucât au fost respinse prin ordonanţă, act ce este de esenţa procurorului pe parcursul urmăririi penale, cu invocarea temeiurilor în drept şi motivarea, în raport, cu cererile formulate, aşa încât criticile invocate de inculpat, prin apărător nu se susţin.

Judecătorul de cameră preliminară a examinat, prin prisma dispoziţiilor art. 328 din C. proc. pen., rechizitoriul emis de procuror la data de 23 iulie 2019 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în temeiul art. 328 din C. proc. pen., art. 22² din O.U.G. nr. 43/2002, art. 30 lit. d) din Regulamentul de Ordine Interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de către procuror şef secţie şi a constatat că sub aspectul legalităţii actul de sesizare îndeplineşte cerinţele legale.

Referitor la probele administrate în afara celor care au făcut obiectul analizei distincte, în raport cu excepţiile invocate, judecătorul de cameră preliminară, din examinarea acestora sub aspectul legalităţii, în funcţie de natura acestora, respectiv declaraţiile de martori, acestea au fost luate în mod legal, în raport cu măsura procesuală dispusă, iar celelalte înscrisuri aflate la dosar se bucură de legalitate nefiind contestate în niciun fel.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a examinat sub aspectul legalităţii actele de urmărire penală dispuse de procuror, constatând că toate măsurile dispuse de acesta au fost date prin ordonanţă, act procedural specific pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, măsurile fiind întemeiate în fapt şi în drept.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile menţionate a declarat recurs inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 254 din 28 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători - Penal 1 2019 în dosarul nr. x/2019 a fost, respins, ca nefondat, recursul formulat de art. 5 alin. (1), (2) şi (2¹) şi art. (12)¹ din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, modificată şi completată prin Legea nr. 235/2015, precum şi a dispoziţiilor art. 152 din C. proc. pen. cuprinsă în încheierea nr. 315 din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 79 RON, până la prezentarea apărătorului ales, a rămas în sarcina statului.

Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară au fost formulate contestaţii de inculpatul A. şi persoana vătămată B..

Prin încheierea nr. 8/C din şedinţa de cameră de consiliu din 19 februarie 2020, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019.1 a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpatul A. şi persoana vătămată B. împotriva încheierii nr. 315 din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Au fost obligaţi contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În faza de cercetarea judecătorească, în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen., instanţa de fond a încuviinţat următoarele probe solicitate de reprezentantul Ministerului Public, constând în:

- reaudierea martorilor din acte: Z., AA., BB., C., G., L., CC., DD., D., EE., FF. şi GG.;

- proba cu înscrisuri, administrată în cursul urmăririi penale şi existentă la dosarul cauzei.

În baza art. 100 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen. a încuviinţat următoarele probe solicitate de inculpatul A. constând în:

- reaudierea martorilor din acte: G., D., HH. şi L..

- proba cu înscrisuri constând în depunerea rapoartelor Curţii de Conturi şi a rapoartelor Autorităţii Electorale Permanente.

- proba cu expertiza tehnică în specialitatea evaluarea bunurilor imobile, având următoarele obiective:

- să se determine valoarea de piaţă a imobilului situat în strada x nr. 135, oraş Voluntari, tarlaua x, parcela x, judeţ Ilfov, raportat la data de 15.02.2018, cu luarea în considerare a prevederilor contractului de închiriere încheiat la aceeaşi dată, cu intrare în vigoare de la 01.03.2018, semnat între B. în calitate de chiriaş şi G. în calitate de proprietar, respectiv predarea folosinţei imobilului către cumpărător după o perioadă de 10 ani;

- să se estimeze valoarea de piaţă a imobilului, la 15.02.2018, situat în strada x nr. 135, oraş Voluntari, judeţ Ilfov, urmând a fi avute în vedere înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, acest obiectiv fiind apreciat de instanţă ca fiind necesar şi util soluţionării cauzei.

În temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., s-a respins proba cu expertiza în materie de telecomunicaţii, solicitată de inculpatul A., cu obiectivul de a se stabili dacă cele consemnate, prelucrarea listing-urilor telefonice şi consemnate în procesul-verbal din 11 iunie 2019 de către comisarul V. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Tehnic, corespund sau nu adevărului, în ceea ce priveşte localizarea ca spaţiu în timpul prevăzut în acest proces-verbal, întrucât pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, în procesul-verbal de prelucrare a datelor de trafic şi localizare, au fost consemnate date care au fost obţinute urmare a metodei speciale prevăzute de art. 152 din C. proc. pen.

S-a luat act de împrejurarea că nici reprezentantul Ministerului Public şi nici inculpatul A. nu insistă în audierea martorei E., faţă de calitatea martorei, respectiv soţie a inculpatului.

În temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., instanţa de fond a respins proba cu expertiza în domeniul informatic, respectiv expertizarea laptop-urilor ridicate de la cei doi membri ai echipei de control, solicitată de inculpatul A., probă cu privire la care a fost prorogată pronunţarea prin încheierea din data de 05 martie 2020, apreciind că au fost administrate suficiente mijloace de probă în verificarea situaţiei de fapt a cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 376 alin. (1) din C. proc. pen., art. 119 şi următoarele din C. proc. pen., instanţa de fond a procedat la audierea martorilor G. şi D., la termenul de judecată de la 28 mai 2020 (declaraţiile aflate în vol. 1, dosarul Înaltei Curţi), martorilor HH., L., Z., AA., BB., C. şi CC., la termenul de judecată de la 11 iunie 2020 (declaraţiile aflate în vol. II, dosarul Înaltei Curţi) şi a martorilor DD.. EE., FF. şi GG., la termenul de judecată de la 25 iunie 2020.

La termenul de judecată de la 13 iulie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 din C. proc. pen. a procedat la audierea inculpatului A. (declaraţie aflată în vol. 3, dosarul Înaltei Curţi).

La termenul de judecată de la 17 septembrie 2020, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare pentru imobilul amplasat în str. x (T19, P26), oraş Voluntari, judeţul Ilfov, (aflat în filele x şi respectiv 183-241 dosarul Înaltei Curţi), precum şi punctul de vedere al expertului tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare desemnat ca expert parte din partea parchetului şi fotocopiile anexate.

De asemenea a fost administrată proba cu înscrisuri, astfel cum a fost admisă şi cu raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare pentru imobilul amplasat în str. x (T19, P26), oraş Voluntari, judeţul Ilfov, aflat în filele x şi respectiv 183-241 dosarul de fond.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în primă instanţă, în etapa cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A., deputat în Parlamentul României a îndeplinit în perioada 2016-2019 şi funcţia de Trezorier al B., exercitând, în această ultimă calitate, atribuţii de gestionare şi administrare a bunurilor şi sumelor de bani provenite din fonduri publice sau private.

În conţinutul art. 159 din Statutul B., act modificat şi completat, ce a fost adoptat de Congresul Extraordinar al B. din 18 octombrie 2015 (aflat în vol. 22, dosarul parchetului) se prevede că:

"Trezorierul B. organizează şi controlează activitatea financiară curentă a partidului, răspunde direct faţă de Preşedintele partidului şi are următoarele atribuţii:

(1) propune Biroului Permanent Naţional norme privind încasarea cotizaţiei, acceptarea şi primirea donaţiilor în conformitate cu prevederile legale;

(2) conduce şi controlează utilizarea resurselor financiare rezultate din cotizaţii, donaţii, alocaţii bugetare, dobânzi şi altele permise de lege;

(3) prezintă periodic informări Biroului Permanent Naţional şi rapoarte Comitetului Executiv Naţional, Consiliului Naţional, inclusiv cu privire la rezultatele verificărilor efectuate de Curtea de Conturi;

(4) trezorierul partidului este numit de către Comitetul Executiv Naţional la propunerea preşedintelui B.."

Potrivit art. 144 din acelaşi statut "Biroul Permanent Naţional este structura de conducere şi decizie al partidului între şedinţele Comitetului Executiv Naţional şi se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar, la convocarea Preşedintelui partidului."

Structura Biroului Permanent Naţional este reglementată în art. 145 din acelaşi statut astfel:

"(1) Biroul Permanent Naţional este constituit din: Preşedintele B.; Preşedintele Executiv al B.; Vicepreşedinţii B..

(2) La lucrările Biroului Permanent Naţional participă cu drept de vot: Prim-ministrul, Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului care sunt membri ai B.; Preşedintele Consiliului Naţional, Secretarul General, membri ai B.; Preşedintele Consiliului Naţional, Secretarul General, Preşedintele II., JJ., KK.,LL., MM..

(3) La lucrările Biroului Permanent Naţional participă şi alte persoane, la solicitarea Preşedintelui B.;

(4) Biroul Permanent Naţional este statutar întrunit în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor prevăzuţi la alin. (1) şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii celor prezenţi."

În conţinutul art. 146 din acelaşi statut sunt prevăzute atribuţiile Biroului Permanent Naţional şi anume:

"(1) organizează şi conduce întreaga activitate curentă a partidului, potrivit hotărârilor adoptate, după caz, de către Congres şi Comitetul Executiv Naţional;

(2) elaborează proiecte de hotărâri pe care le supune spre dezbatere şi adoptare Comitetului Executiv Naţional;

(3) propune spre aprobare Comitetului Executiv Naţional al B., membrii Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj şi ai Comisiei Naţionale de Control Financiar Intern;

(4) coordonează activitatea curentă de partid la toate nivelurile;

(5) asigură legătura permanentă cu grupurile parlamentarilor şi europarlamentarilor, membri ai B.;

(6) elaborează proiecte de hotărâri şi norme de aplicare a deciziilor luate de Congres şi Comitetul Executiv Naţional;

(7) asigură informarea operativă a organizaţiilor judeţene/de sector, a municipiului Bucureşti, a B. Diaspora, a B. Republica Moldova şi a structurilor interne ale partidului cu privire la activitatea sa curentă;

(8) înfiinţează şi coordonează comisii de lucru în probleme de organizare internă;

(9) înfiinţează şi coordonează grupuri de analiză politică a situaţiei economice şi sociale interne şi internaţionale;

(10) administrează patrimoniul partidului;

(11) propune Grupurilor Parlamentare ale B. candidaţii pentru funcţii în Birourile Permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor şi pentru conducerea Grupurilor Parlamentare ale B.. Propunerile sunt votate în cadrul Grupurilor parlamentare, iar rezultatul votului este validat de Comitetul Executiv Naţional;

(12) decide depunerea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului, suspendarea Preşedintelui României şi acordarea votului de încredere pentru Guvern în urma consultării prin vot a Grupurilor Parlamentare ale B., decizii validate de către Comitetul Executiv Naţional;

(13) hotărăşte asupra constituirii de coaliţii politice pentru asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar;

(14) asigură şi verifică respectarea prevederilor Statutului în cadrul Conferinţelor judeţene, de sector, a municipiului Bucureşti, a B. Diaspora şi B. Republica Moldova, ordinare şi extraordinare, şi stabileşte norme privind desfăşurarea acestora;

(15) conduce operativ activităţile specifice campaniilor electorale stabilite în calendarul de desfăşurare a acestora;

(16) elaborează şi propune spre aprobare Comitetului Executiv Naţional Regulamentul de organizare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al partidului;

(17) elaborează şi propune spre aprobare Comitetului Executiv Naţional Regulamentul de organizare a alegerilor pentru desemnarea candidatului B. pentru funcţia de Preşedinte al României;

(18) îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin hotărârile Comitetului Executiv Naţional sau prevăzute în prezentul Statut."

Prin Hotărârea nr. 137 din 25 aprilie 2016 privind delegarea unor atribuţii domnului A., Trezorierul B. (aflată în vol. 3, dosarul parchetului) s-a menţionat că "Având în vedere necesitatea organizării şi controlului activităţii financiare curente ale partidului şi reprezentarea intereselor patrimoniale şi nepatrimoniale ale partidului în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor terţe instituţii, precum şi punerea în practică cu celeritate a strategiei partidului adoptată în întâlniri formale sau informale; În conformitate cu art. 144-145, art. 146 alin. (1), alin. (4), alin. (10), art. 159 din Statutul B., Biroul Permanent Naţional, întrunit în şedinţă statutară luni, 25 aprilie 2016, la convocarea Preşedintelui B., cu votul majorităţii membrilor prezinţi cu drept de vot, cu unanimitate Hotărăşte:

Art. 1 Împuterniceşte pe domnul A., având CNP (…) domiciliat (…), în calitate de Trezorier al B., pentru:

1.1. Administrarea contabilă a fondurilor şi patrimoniului partidului, organizarea şi controlul activităţii financiare curente;

1.2. Luarea cu celeritate a măsurilor necesare pentru a pune în practică strategia şi obiectivele politice şi electorale stabilite în întâlnirile formale sau informale. În acest sens, poate negocia şi semna pentru şi în numele B. contracte de servicii de consultanţă politică sau electorală, promovare prin mass-media, propagandă politică, măsurători sociologice, servicii de promovare şi organizare a activităţii în online şi social media, servicii de transport intern sau extern, servicii de cazare/închiriere/leasing/catering/protocol/turism/vânzare-cumpărare de mijloace fixe sau mobile, servicii de pază sau escortă, precum şi orice alte contracte ce vor asigura mijloacele şi infrastructura necesară;

1.3. Reprezentarea intereselor patrimoniale şi nepatrimoniale ale partidului în faţa instanţelor judecătoreşti sau a oricăror altor persoane fizice sau juridice, angajare de personal sau prin angajarea în acest sens de către acesta în numele Partidului (B.) de entităţi specializate în consultanţă/asistare/reprezentare juridică sau financiar-contabilă, în sprijinul desfăşurării activităţilor menţionate la pct. 1.1 şi pct. 1.2.

Art. 2 Prezenta decizie produce efecte până la revocarea acesteia.

Art. 3 Domnul A. răspunde în faţa Biroului Permanent Naţional al B., pentru exercitarea atribuţiilor, conform art. 159 din Statutul B., precum şi a activităţilor menţionate la art. 1 din prezenta hotărâre."

Potrivit art. 18 din Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, în Monitorul Oficial nr. 446 din 23 iunie 2015 se statuează că:

"(1) Partidele politice primesc anual subvenţie de la bugetul de stat, în condiţiile legii.

(2) Suma alocată anual partidelor politice de la bugetul de stat este de cel puţin 0.01% şi de cel mult 0,04% din produsul intern brut. Pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată dublu proporţional cu numărul mandatelor obţinute în alegeri de candidaţii femei. (acest alineat a fost menţionat în forma sa modificată la 21 ianuarie 2018, prin Legea nr. 34 din 17 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 55 din 18 ianuarie 2018).

(3) Subvenţia de la bugetul de stat se acordă în funcţie de următoarele criterii:

a) numărul de voturi primite la alegerile generale pentru Camera Deputaţilor şi Senat;

b) numărul de voturi primite la alegerile generale pentru autorităţile administraţiei publice locale.

(4) În cazul alianţelor politice sau electorale, subvenţia se va împărţi între membrii alianţei după numărul de mandate obţinute."

În conţinutul art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ mai sus menţionat, aşa cum a fost modificat de Articolul Unic din Legea nr. 3 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 17 ianuarie 2017 se prevede:

"(1) Veniturile care provin din subvenţii de la bugetul de stat pot avea următoarele destinaţii:

a) cheltuieli materiale pentru întreţinerea şi funcţionarea sediilor;

b) cheltuieli de personal;

c) cheltuieli pentru presă şi propagandă;

d) cheltuieli privind organizarea de activităţi cu caracter politic;

e) cheltuieli de deplasare în ţară şi în străinătate,

f) cheltuieli pentru telecomunicaţii;

g) cheltuieli cu delegaţiile din străinătate;

h) cheltuieli cu cotizaţiile datorate organizaţiilor politice internaţionale la care este afiliat partidul politic;

i) investiţii în bunuri mobile şi imobile, necesare activităţii partidelor respective;

j) cheltuieli de protocol;

k) cheltuieli de birotică;

l) cheltuieli cu comisioane bancare;

m) cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor,

n) cheltuieli de întreţinere şi reparaţii auto;

o) cheltuieli cu prime de asigurare,

p) cheltuieli de transport;

q) cheltuieli cu combustibili şi carburanţi;

r) cheltuieli cu producţia şi difuzarea de spoturi publicitare;

s) cheltuieli cu consultanţa politică;

t) cheltuieli cu consultanţa juridică,

u) cheltuieli cu sondajele de opinie naţionale şi locale;

v) cheltuieli cu onorariile avocaţilor, executorilor şi experţilor;

w) cheltuieli cu taxele de timbru;

x) cheltuieli cu taxele mărcilor înregistrate;

y) cheltuieli cu penalităţile:"

Conţinutul alin. (2) şi (3) ale art. 25 din actul normativ mai sus menţionat, republicat statuează că:

"(2) Este interzisă folosirea veniturilor provenite din subvenţii de la bugetul de stat pentru oricare alte destinaţii decât cele prevăzute la alin. (1).

(3) Eficienţa şi oportunitatea acestor cheltuieli se hotărăsc de organele de conducere ale partidelor politice, potrivit statutului lor şi dispoziţiilor legale."

În perioada ianuarie 2017 - noiembrie 2018 a fost virată către acest partid, cu titlu de subvenţie de la bugetul de stat, prin Autoritatea Electorală Permanentă, suma totală de 101.168.310,77 RON, din care în anul 2017, a fost virată suma de 14.449.371,31 RON, iar în perioada ianuarie - noiembrie 2018, către B. a fost virată suma de 84.718.939,46 RON.

Din analiza plăţilor efectuate de A.E.P. către B. a rezultat faptul că toate aceste plăţi (subvenţii) au fost efectuate din contul A.E.P. deschis la trezorerie IBAN nr. x în contul B. deschis la H.(I.), IBAN nr. R044. PIRB.4236.7661.7300.2000.

Conform datelor transmise de H.(I.) a rezultat faptul că persoana cu drept de semnătură în bancă în relaţia B. cu H.(I.), a fost A..

În calitate de trezorier al B., inculpatul A. gestiona toate aceste sume de bani.

La începutul anului 2018, inculpatul a intenţionat să achiziţioneze un imobil pe care să îl achite în parte cu bani proveniţi din subvenţiile acordate de stat formaţiunii politice, al cărui trezorier era.

Martorul G. a ridicat în localitatea Voluntari, din judeţul Ilfov patru imobile pe care ulterior, pe unele le-a înstrăinat, iar altele au fost închiriate, unul fiind închiriat la începutul anului 2018 cu suma de 3.500 euro pe lună, cu titlul de chirie, a mai avut o ofertă din partea unei ambasade să închirieze unul din imobile pentru suma de 4.000 euro pe lună, cu titlul de chirie, însă trebuia ca imobilul să fi mobilat parţial. Acesta a menţionat în continuare că prin intermediul unei persoane care lucra ca agent imobiliar a fost contactat de către persoane din cadrul B. pentru închirierea unuia dintre cele patru imobile pe care le deţine în localitatea Voluntari şi în legătură cu închirierea imobilului a discutat iniţial telefonic în luna februarie 2018, cu inculpatul A. de la B..

La câteva zile după ce a purtat discuţia telefonică martorul G. s-a întâlnit cu inculpatul A. şi a discutat închirierea imobilului, respectiv vila nr. 1 de la stradă pe o perioadă de 10 ani, fiind negociată plata chiriei la 3166 euro/lună şi plata în decurs de un an şi jumătate a chiriei integrale pe 10 ani, adică a sumei de 380.000 euro. Vila nu era mobilată şi a fost închiriată pentru sediul B..

La a doua sau a treia întâlnire, tot în februarie 2018, inculpatul A. a venit însoţit de soţia sa E., aceasta din urmă iniţiind discuţia legată de achiziţionarea vilei după terminarea perioadei de închiriere a contractului acesteia cu titlu de investiţie pentru fiicele sale. Martorul nu a răspuns imediat, însă a considerat că este o oportunitate, acesta locuind în anul 2018 la Galaţi, după câteva zile având din nou o întâlnire cu soţii Drăghici, fiind de acord cu vânzarea vilei în condiţiile propuse, respectiv pentru suma de 180.000 euro.

În realizarea acestei intenţii, în cursul lunii februarie 2018, inculpatul A., împreună cu soţia sa, E., au negociat şi convenit cu martorul G. să achiziţioneze un imobil situat în localitatea Voluntari având o valoare de circulaţie de 469.000 euro (sumă stabilită pe baza expertizei efectuată în primă instanţă, vol. IV, dosarul Înaltei Curţi), pe care să-l achite cu sume de bani aparţinând B., pe care le gestiona în calitate de trezorier, şi în parte, cu fonduri proprii.

La data de 15.02.2018, între G., în calitate de proprietar, şi B., reprezentat de A., s-a încheiat contractul de închiriere a aceluiaşi imobil situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.03.2018 până la 01.03.2028, valoarea totală a chiriei fiind de 380.000 euro ce urma să fie achitată după cum urmează: suma de 38.000 euro în termen de 5 zile, iar restul sumei în tranşe de cel puţin 19.000 euro pe lună timp de 18 luni (întreaga contravaloare putând fi achitată în avans), în condiţiile art. 3.1. şi 3.2 (contractul de închiriere aflându-se în vol. 22, dosarul parchetului), aşa încât întreaga contravaloare a contractului a fost achitată în avans până la data de 11.06.2018.

Deşi contractul a fost încheiat şi semnat la data de 15.02.2018, după cum rezultă din menţiunea expresă inserată în conţinutul acestuia, acesta poartă ca dată a încheierii data de 01.03.2018. Contractul de închiriere a fost înregistrat la Administraţia Financiară la data de 13.03.2018, chiria fiind achitată în totalitate într-un interval de timp de 5 luni din sume de bani provenite din subvenţia acordată B. în baza Legii nr. 334/2006 (plata s-a făcut din contul B. nr. R044. PIRB.4236.7661.7300.2000). Data încheierii şi semnării contractului de închiriere şi a promisiunii de vânzare-cumpărare prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii datei de 15.02.2018 ca dată la care a intervenit înţelegerea dintre martorul G. şi inculpatul A. cu privire la achiziţionarea imobilului şi plata acestuia în parte din fonduri provenite sub subvenţia acordată B..

În aceeaşi dată de 15.02.2018, după încheierea contractului de închiriere mai sus menţionat, între E., pe de o parte, şi G., pe de altă parte, se încheie promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x din 15.02.2018 prin care G. se obliga să vândă acesteia imobilul situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru suma de 180.000 euro din care a fost plătită suma de 698.790 RON, 269.000 RON din contul numitului A. şi 301.821 RON din contul numitei E..

Înţelegerea intervenită, pe de-o parte, între G. proprietarul imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov şi inculpatul A. şi soţia acestuia, pe de altă parte, potrivit căreia imobilul urma să fie plătit cu suma de 380.000 EURO provenită din subvenţiile acordate B. şi suma de 180.000 EURO provenită din fonduri proprii, rezultă din declaraţiile martorului G., potrivit cărora martorul a negociat iniţial cu A. încheierea contractului de închiriere cu B., pe o perioadă de 10 ani, urmând să încaseze suma de 380.000 EURO cu titlul de chirie, după care, a purtat discuţii cu E. şi cu inculpatul în legătură cu vânzarea acelui imobil, fiind de acord să încheie promisiunea de vânzare-cumpărare la preţul de 180.000 EURO, numai ca urmare a faptului că urma să încaseze de la formaţiune politică şi suma de 380.000 EURO.

Relevantă pentru existenţa înţelegerii în acest sens este şi clauza menţionată în contractul de închiriere potrivit căreia chiria urma să fie încasată de către proprietarul imobilului G. chiar şi în situaţia înstrăinării imobilului.

De asemenea, martorul G. a arătat că valoarea imobilului era de circa 500.000 EURO şi nu ar fi încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare la suma de 180.000 EURO dacă nu s-ar fi încheiat şi contractul de închiriere a imobilului pentru suma de 380.000 EURO.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare pentru imobilul amplasat în str. x) T19, P26) oraş Voluntari, judeţul Ilfov, aflat în vol. IV, dosarul Înaltei Curţi), expertul desemnat de instanţă a concluzionat la obiectivul "Să se determine valoarea de plată a imobilului situat în str. x, oraş Voluntari, T 19, P26, jud. Ilfov, raportat la data de 15.02.2018, cu luarea în considerare a prevederilor contractului de închiriere încheiat la aceeaşi dată, cu intrare în vigoare de la 01.03.2018, semnat între B. în calitate de chiriaş şi G. în calitate de proprietar, respectiv predarea folosinţei imobilului către cumpărător după o perioadă de 10 ani" - suma de 490.000 euro; iar la obiectivul "Să se determine valoarea de piaţă a imobilului la 15.02.2018 situat în str. x, oraş Voluntari, T19, P26, judeţul Ilfov, urmând a fi avute în vedere înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, acest obiectiv fiind apreciat de instanţă ca fiind necesar şi util soluţionării cauzei" - suma de 469.000 euro.

Punctul de vedere al expertului consilier din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie la raportul de expertiză efectuat a concluzionat pe cele două obiective ale expertizei astfel:

Obiectivul 1 Să se determine valoarea de piaţă a imobilului situat în str. x, oraş Voluntari, T 19, P 26, judeţul Ilfov, raportat la data de 15.02.2018, cu luarea în considerare a prevederilor contractului de închiriere încheiat la aceeaşi dată, cu intrare în vigoare de la 01.03.2018, semnat între B. în calitate de chiriaş şi G. în calitate de proprietar, respectiv predarea folosinţei imobilului către cumpărător după o perioadă de 10 ani:

"În concluzie, valoarea de piaţă a imobilului în cauză situat în strada x nr. 135, oraş Voluntari, judeţ Ilfov, format din teren în suprafaţa de 476 mp şi construcţie în suprafaţa de 305 mp, număr cadastral x la data evaluării 15.02.2018, cu luarea în considerare a prevederilor contractului de închiriere încheiat la aceeaşi dată, cu intrare în vigoare de la 01.03.2018 semnat între B. în calitate de chiriaş şi G. în calitate de proprietar, respectiv predarea folosinţei imobilului către cumpărător după o perioadă de 10 ani este în sumă de 509.552 euro, echivalent 2.374.410 RON.

Obiectiv 2 Să se determine valoarea de piaţă a imobilului la 15.02.2018, situat în str. x, oraş Voluntari, T 19, P 26, jud. Ilfov, urmând a fi avute în vedere de instanţă ca fiind necesar şi util soluţionării cauzei:

"Ca urmare a investigaţiilor şi analizelor efectuate, opinia expertului este că valoarea imobilului în cauză, situat în strada x nr. 135, oraş Voluntari, judeţ Ilfov, format din teren în suprafaţa de 476 mp şi construcţie în suprafaţă de 305 mp, număr cadastral x la data evaluării 15.02.2018, este estimată în sumă de, rotund: 481.177 euro, echivalent 2.242.188 RON." (aflat în vol. V, dosarul Înaltei Curţi).

Expertul parte NN. din partea inculpatului A. nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, lăsând apărătorii să valorifice în exercitarea dreptului la apărare concluziile raportului de expertiză efectuat.

După încheierea contractului de închiriere şi a promisiunii de vânzare - cumpărare, inculpatul A. a locuit în mod efectiv în imobilul situat în oraşul Voluntari, str. x, imobilul fiind folosit şi de către D. sau alţi membrii B. pentru desfăşurarea unor activităţi online, aşa cum se susţine în declaraţia martorului D. din 28 mai 2020 şi adresele înaintate de formaţiunea politică B. din data de 14.05.2019 şi din 25.06.2019.

În procesul-verbal din 11 iunie 2019 întocmit de specialistul din cadrul Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aflat în vol. 2, dosarul parchetului, s-a constatat că, în perioada 15.02.2018-30.11.2018, postul telefonic cu numărul de apel menţionat ce aparţinea inculpatului A. a fost localizat în zilele lucrătoare (de luni până vineri), în intervalul orar 20:00-08:59, în 46% din cazuri, la celula aflată la adresa Voluntari, Strada x nr. 126A, judeţul Ilfov, precum şi că s-a constatat că în perioada 21.05.2018-30.11.2018, în zilele lucrătoare (de luni şi până vineri) în intervalul orar 08:00 -17,59, postul telefonic a fost localizat în 1% din cazuri în celula din Voluntari, Strada x, nr. 126A, judeţul Ilfov, procentul pentru intervalul 20,00-08,59 fiind sub 0,5%.

Instanţa de fond a reţinut că, în realitate, suma de 1.770.344 RON plătită cu titlu de chirie, către G. a fost dată pentru achiziţionarea imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, de către inculpatul A. şi soţia sa, E..

Din analiza plăţilor efectuate de către B. prin contul în care a fost încasată subvenţia R044. PIRB.4236.7661.7300.2000 a rezultat faptul că în perioada 15 februarie 2018 - 11 iunie 2018, din acest cont, au fost efectuate plăţi în contul RO38. RZBR.0000.0600.1838.8387. deţinut de G. la J., în sumă totală de 1.770.344,00 RON.

Situaţia detaliată pe perioade a plăţilor efectuate de B. către G., se prezintă astfel:

Suma de 380.000 EURO ar fi putut fi utilizată potrivit art. 25 alin. (1) lit. m) pentru achitarea unor "cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor, dar nu a fost folosită în acest scop, fiind utilizată pentru achitarea în parte a contravalorii unui imobil pe care inculpatul intenţiona să îl achiziţioneze.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în primă instanţă, martorul L. arătat că "… În Biroul Permanent Naţional nu s-a discutat în cursul anului 2018 despre închirierea unui imobil de către B. pe o perioadă de 10 ani. Eu nu am cunoscut faptul că a fost încheiat un astfel de contract de închiriere a imobilului situat în localitatea Voluntari. Eu nu am cunoştinţă de închirierea acelui imobil şi nu am participat la nicio întâlnire în afară de întâlnirile care aveau loc în sediile oficiale ale partidului, care unele, într-adevăr sunt închiriate. În cadrul activ desfăşurat în cursul partidului în cursul anului 2017 eu nu am luat cunoştinţă despre înstrăinarea unui autovehicul achiziţionat de B. către persoane fizice. Numai în 2 împrejurări s-a discutat la Biroul Permanent Naţional despre înstrăinarea unor imobile aparţinând partidului, fiind vorba despre un imobil situat în jud. Argeş care a fost înstrăinat Consiliului Judeţean, din câte îmi amintesc, şi un imobil în municipiul Bucureşti, str. x legătură cu aceste imobile a fost însărcinat A. să se ocupe de formalităţile înstrăinării, dar hotărârea s-a luat în Biroul Naţional. Ultimul Biroul Permanent Naţional la care am participat a fost în luna septembrie 2018. Nu sunt în relaţii de prietenie sau duşmănie cu A. şi alţi membrii ai B.-ului…." şi " În intervalul 2015-2018 am deţinut calitatea de secretar general al B. şi făceam parte din Biroul Naţional Permanent. Biroul Permanent Naţional avea în gestiune patrimoniul formaţiunii politice, iar relaţiile cu dl. Drăghici, care avea calitatea de trezorier al formaţiunii politice erau de colegialitate. (..) Despre închirierea imobilului în discuţie am aflat din presă şi din câte îmi amintesc, în perioada în care deţineam funcţia de secretar general nu a fost antamată nicio discuţie cu privire la închirierea acestuia. Nu am participat la nicio altă discuţie cu privire la închirierea acestuia. Nu am participat la nicio altă discuţie legată de închirierea acestui imobil. De asemenea, am aflat tot din presă despre achiziţionarea unui autovehicul de B.: După câte îmi amintesc, în anul 2017 au fost achiziţionate mai multe autoturisme. Nu ştiu nimic despre înstrăinarea vreunuia dintre autoturisme. De-a lungul timpului îmi aduc aminte că au fost două împrejurări în care Biroul Permanent Naţional a mandatat pe trezorierul A. să se ocupe de predarea unui imobil situat în judeţul Argeş şi de procedurile de "înstrăinare a unui imobil, sediu al partidului, în Mun. Bucureşti…"

Ulterior, la data de 31.08.2018, aşa cum rezultă din declaraţia martorului G., B., după ce achitase suma de 380.000 EURO, a solicitat rezilierea contractului de închiriere şi restituirea sumei de bani plătite cu titlu de chirie, împrejurare în care martorul a declarat că "am reziliat promisiunea de vânzare-cumpărare în urma unui "gentleman agrement" dintre mine şi E. întrucât în această situaţie nu mai eram dispus să închei contractul de vânzare-cumpărare la o sumă de 180.000 euro întrucât nu ştiam ce voi face în 10 ani de zile cu acel imobil".

Prin Hotărârea nr. 193 din 11 martie 2019 a Biroului Permanent Naţional al B., la pct. 1 din aceasta se menţionează "Se ratifică cheltuielile cu chiria imobilului, situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, pentru perioada februarie- august 2018, cu valoarea de 19.000 euro, perioadă aferentă activităţilor B. ON-Line şi protocol. De asemenea, se aprobă primirea sumei de 361.1000 euro, ca urmare a denunţării bilaterale a contractului de închiriere."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A. a avut o conduită de obstrucţionare a cercetărilor, prin oprirea controlului efectuat de către AEP la B. în legătură cu utilizarea subvenţiilor, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor Z., BB., AA., DD., CC., GG., EE., FF. şi C., potrivit cărora pe parcursul derulării controlului, inculpatul s-a prezentat membrilor echipei de control, i-a atenţionat pe aceştia că va fi următorul preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care echipa de control îşi desfăşura activitatea şi solicita înscrisuri care să justifice modul în care fuseseră cheltuite sume de bani din subvenţii acordate formaţiunii politice. Declaraţiile martorilor menţionaţi se coroborează cu nota de constatare nr. x/19.11.2019 a Curţii de Conturi, Departamentul VIII, Direcţia 2 şi cu raportul de control al Autorităţii Electorale Permanente. Din raportul de control al Autorităţii Electorale Permanente au rezultat contravenţii şi nereguli constatate la controlul făcut B.. La Capitolul IV Concluzii din acelaşi raport s-a menţioneat:

"Echipa de control a constatat că formaţiunea politică verificată nu a respectat în integralitate prevederile Legii nr. 334/2006, ale Anexei la H.G. nr. 10/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale şi prevederile contabile aplicabile persoanelor juridice fără scop patrimonial. Precizăm faptul că, în eventualitatea stabilirii altor prejudicii ulterioare despre care echipa de control nu a avut cunoştinţă în timpul desfăşurării misiunii de control, răspunderea pentru acestea va fi exclusiv a reprezentanţilor entităţii verificate."

S-a mai reţinut că, în data de 10.07.2017, B. a achiziţionat, cu factura nr. x din 10.07.2017, un autoturism marca x, culoare gri de la S.C. K. S.R.L. ce a fost vândut ulterior, în data de 13.07.2017, martorei E., soţia inculpatului A. cu factura x emisă la 13.07.2017 de către B., cumpărătoarei. Vânzarea a fost efectuată la acelaşi preţ cu cel cu care autoturismul a fost achiziţionat de la S.C. K. S.R.L., respectiv 324.800 RON, fiind achitat de către aceasta în perioada 31.08.2017 - 08.10.2018.

Astfel, din datele de la dosarul cauzei a rezultat faptul că în perioada mai 2017- noiembrie 2018, K. S.R.L., a emis către B. facturi fiscale în sumă de 1.076.209,92 RON valoare fără TVA, cu un TVA în sumă de 204.479,88 RON, totalul facturilor inclusiv TVA a fost în sumă de 1.280.689,8 RON pentru achiziţionarea unui număr de 4 autoturisme x Benz, precum şi piese auto, printre care şi autoturismul x Benz cu seria de şasiu x în valoare de 324.799,99 RON. Din contul IBAN nr. x. al B., deschis la H.(I.), a fost achitat către K. S.R.L., suma totală de 336.991,54 RON.

Astfel, plăţile totale efectuate de B. către K. S.R.L., au fost de 1.280.689,83 RON, sumă la nivelul facturilor emise, calculată astfel, (942.486,99+1.211,3+336.991,54=1.280.689,83 RON).

Referitor la documentele ce au stat la baza derulării relaţiilor comerciale dintre B. şi K. S.R.L., a fost identificat contractul de vânzare autovehicul rulat nr. 07.07.2017/x, încheiat între:

- K. S.R.L., cu sediul social declarat în Bucureşti, B-dul x nr. 2, clădirea C9, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. x/2012, CUI x, reprezentată prin OO. în calitate de director "vânzări", denumită vânzător şi

- B. cu sediul în mun. Bucureşti, Şoseaua x, înmatriculat la Tribunalul Bucureşti în Registrul partidelor politice cu nr. 2/09.07.2003, înregistrat la Registrul Comerţului sub nr. J,cod unic de înregistrare nr. x, contul nr. x deschis la H. Agenţia Moşilor Olari, reprezentat prin administrator PP. în calitate de împuternicit, în calitate de cumpărător.

Obiectul contractului. Vânzătorul se obligă să vândă, iar cumpărătorul să cumpere un autovehicul rulat, cu următoarele elemente de identificare:

- marca - x, Anul fabricaţiei - 2016, număr înmatriculare x, culoare gri, serie motor - x, număr de identificare - x, kilometraj - 12.964, număr chei - 2, certificat de înmatriculare cu seria x, cartea de identitate a vehiculului - x.

Autoturismul a fost cumpărat cu factura nr. ASP x. din 10.07.2017, în valoare de 324.799,99 RON, suma fiind virată la aceeaşi dată din contul B. x. deschis la H. Agenţia Moşilor Olari, cont în care nu erau virate sume de bani provenite din subvenţii alocate de la bugetul de stat.

Predarea efectivă a autoturismului către E. a avut loc la data de 08.10.2018, aşa cum rezultă din fotocopia procesului-verbal de predare-primire posesie autovehicul cu nr. x/11.10.2018.

Potrivit adresei nr. x/22 aprilie 2019 a B. şi a actelor anexate, achiziţionarea autoturismului (second hand), datorită unor decizii ulterioare ce ţin de politica internă a partidului, acesta a trebuit să fie înstrăinat către o persoană fizică sau juridică, condiţia fiind doar de obţinere integrală a preţului de achiziţie, astfel încât să nu existe vreun prejudiciu, constând în diferenţe de preţ.

În adresa nr. x/06.06.2019 a B. şi actele anexate, s-a menţionat că înstrăinarea autoturismului s-a făcut la preţul de achiziţie, B. nu a suferit nicio pagubă.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti la data de 13 iulie 2020, aflată în vol. III, dosarul Înaltei Curţi, inculpatul A. nu a recunoscut acuzaţiile aduse şi a relatat în raport cu fiecare dintre ele, circumstanţe de fapt şi apărări în mod detaliat.

Potrivit adresei nr. x/21.05.2010, persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Instanţa de fond a apreciat că materialul probator administrat în cursul procesului penal dovedeşte, indubitabil, o parte din infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.

Astfel, în ceea ce priveşte modalitatea în care inculpatul A., în calitatea de deputat în Parlamentul României dar şi aceea de trezorier al B. în care a încheiat contractul de închiriere al imobilului evidenţiat cu martorul G. pentru B., la data de 15.02.2018, în condiţiile expuse în baza factuală pentru ca, ulterior în aceeaşi zi, imediat încheierii primului şi succesiv să se încheie o promisiune de vânzare-cumpărare cu acelaşi martor, de către soţia sa E. împreună cu acesta pentru acelaşi imobil pentru sumele arătate, în scopuri personale, cu efectuarea plăţilor, atât din fondurile de subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit art. 18 din Legea nr. 334/2006 republicată privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, în alte scopuri decât cele prevăzute în art. 25 alin. (1) lit. m) din acelaşi act normativ, respectiv pentru plata sumelor cu destinaţie de locuinţă, rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor G. şi D. ce evidenţiază discuţiile anterior purtate încheierii actelor.

Din discuţiile purtate între inculpatul A. şi martorul G. şi între acelaşi martor şi martora E. şi inculpatul A. cu privire la contractul de închiriere şi promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil pentru sumele de bani cu titlul de chirie, dar şi de plată a unor sume de bani ca tranşe cu destinaţia de locuinţă, precum şi modul ales de încheiere a celor două înscrisuri la aceeaşi dată, într-o ordine prestabilită reflectă tocmai caracterul fictiv al modalităţii alese, în scopul dobândirii imobilului cu destinaţie de locuinţă, prin plata unor sume de bani din subvenţii de la bugetul de stat şi din bani proprii.

Tranzacţiile financiare au fost dovedite cu înscrisurile administrate, raportul de constatare financiar contabilă şi declaraţiile martorilor arătaţi.

De asemenea, declaraţiile martorului D. al căror conţinut relevant a fost reţinut în situaţia de fapt se coroborează cu procesul-verbal întocmit la data de 11 iunie 2019 de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, ce are valoare de înscris conform art. 198 din C. proc. pen. constatat ca fiind legal din procedura de cameră preliminară şi este şi temeinic, ceea ce conferă valoare probatorie deplină mijlocului de probă, în care s-a stabilit că inculpatul A. s-a aflat în imobilul din Voluntari, Strada x nr. 126 A, jud. Ilfov într-o proporţie de 46 % în perioada menţionată, în timp ce martorul D. s-a aflat în acelaşi imobil într-o proporţie de 1% în perioada arătată.

Împrejurarea faptică reţinută, potrivit căreia inculpatul A. a locuit în imobil, este dovedită cu mijloacele de probă mai sus menţionate, cu valoare probatorie deplină conferită de legalitatea şi temeinicia acestora, atât declaraţiile martorului, cât şi procesul-verbal, ca înscris, dovedind locuirea în imobil a inculpatului.

Susţinerea inculpatului A. că imobilul închiriat a fost numai pentru activitatea online a formaţiunii politice şi nu cu scop de locuinţă este infirmată de mijloacele de probă mai sus menţionate.

Împrejurarea că doar o perioadă de timp ar fi coexistat şi o activitate online, în condiţiile menţionate şi de martorul D., aceasta s-a derulat numai în anumite intervale orare, iar inculpatul A. s-a aflat în imobilul respectiv de fiecare dată, ceea ce nu poate să infirme scopul urmărit de acesta.

În nota de constatare nr. x/19.11.2019 a Curţii de Conturi, Departamentul VIII, Direcţia 2, la pct. f), s)-a arătat: cheltuielile cu chiriile şi utilităţile sediului menţionându-se că "… Din verificarea documentelor justificative puse la dispoziţie, a rezultat că în perioada cuprinsă între 20.02.2018-11.06.2018 a fost plătită suma totală de 1.770.344 RON, conform extraselor de cont bancar aferente subvenţiei de la bugetul de stat (anexa nr. 33). Contractul a fost reziliat, în data de 31.08.2018, în baza Convenţiei de reziliere a contractului de închiriere, care la art. 4 Dispoziţii finale precizează următoarele:

"Având în vedere că locatorul a încasat până la data semnării convenţiei de reziliere valoarea contractului de chirie în sumă de 380.000 euro, contract încheiat pentru o perioadă de 10 ani, acesta se obligă să restituie locatorului în termen de 90 zile suma de 361.000 euro cu titlu de chirie necuvenită, reţinându-şi din suma încasată chiria cuvenită de la data de 01.03.2018 până la data semnării prezentei convenţii, respectiv 31.08.2018, respectiv suma de 19.000 euro". Suma de 1.681.754,60 RON a fost restituită în contul de subvenţie al formaţiunii politice, potrivit extrasului de cont din 14.11.2018, conform angajamentului asumat prin Convenţia de reziliere, proprietarul imobilului reţinându-şi c/val. chirie perioada martie- august 2018 în cuantum de 88.589,40 RON (anexa nr. 33). Echipa de audit a solicitat reprezentanţilor B. un punct de vedere referitor la considerentele şi temeiul legal care au stat la baza efectuării plăţilor în avans, reprezentând chirie imobil pentru o perioadă de 10 ani, iar prin adresa nr. x/01.11.2019, reprezentanţii B. au formulat următorul punct de vedere:"În ceea ce priveşte imobilul situat în oraşul Voluntari (parte plus 1 etaj) facem precizarea că B. a folosit acest spaţiu cu destinaţia de sediu B. online, folosit, atât ca imobil de protocol, precum şi ca spaţiu pentru cazare ocazională, în baza unui contract de închiriere încheiat între B. şi domnul G.. Cheltuielile în avans cu destinaţia de chirie au fost făcute în baza contractului de închiriere în care se stabilise cuantumul chiriei la un preţ redus faţă de preţul zonei de la acea dată. Imobilul a fost închiriat pentru o perioadă de 10 ani datorită, pe de o parte, a preţului avantajos oferit de proprietar şi condiţionat de perioada lungă de închiriere respectiv 3166 euro, faţă de 3800-4000 euro/lunar, iar, pe de altă parte, neexistând obligaţia de a folosi subvenţia numai pentru anul în care ea a fost acordată, respectiv incertitudinea cu privire la cuantumul subvenţiilor viitoare care depind de voinţa politică. Având în vedere cele enunţate anterior, conducerea partidului a decis încheierea contractului în termenii prevăzuţi. Ulterior decizia organelor de conducere a partidului politic a fost de reziliere a acestui contract, drept pentru care s-a încheiat Convenţia de reziliere a acestuia. În termenii rezilierii a fost prevăzut ca proprietarul să restituie suma încasată mai puţin chiria pentru care B. folosise spaţiul, respectiv suma de 19.000 euro (3166, 66 euro/lună x 6 luni). Cheltuiala angajată cu acest contract de închiriere este eligibilă şi este prevăzută de art. 25 lit. j)/lit. m), respectiv cheltuieli de protocol/cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor, conform Legii nr. 334/2006. Facem menţiunea că am înţeles sintagma cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor, în sensul în care sunt eligibile cheltuielile cu chiriile spaţiilor unde partidul desfăşoară o activitate de natură politică-organizatorică, de propagandă sau protocol. Directoarea economică de la acea dată a optat pentru înregistrarea acestor cheltuieli în contul de chirii. Vă rugăm să ne îndrumaţi în acest sens şi să ne comunicaţi dacă această opţiune a fost corectă sau cheltuiala ar fi trebuit să fie înregistrată în contul cheltuieli de protocol pentru a putea să ne conformăm pe viitor. Ataşăm Raportul de activitate al serverelor şi softurilor utilizate pentru B. online, activitate care se desfăşoară în această locaţie şi care a fost prezentat şi adoptat în şedinţa CEXN din 07.06.2019, precum şi Hotărârea BPN de ratificare a închirierii imobilului de aprobare a restituirii sumelor plătite în avans şi de închiriere a altor imobile." (anexa nr. 1c). Datele/informaţiile şi relaţiile prezentate atestă restituirea, în data de 14.11.2018, în contul bancar destinat subvenţiilor acordate de la bugetul de stat a sumei de 1.681.754,60 ei, fără adiţionarea accesoriilor aferente plăţilor în avans efectuate, obligaţie prevăzută de art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în care se stipulează:"(10) Sumele reprezentând plăţi în avans, efectuate potrivit alin. (8) şi (9) şi nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţia publică ce a acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor şi serviciilor angajate pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituţia publică se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat şi până s-au recuperat." Prin urmare, se impune asigurarea conformităţii cu prevederile art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aspect care rămâne în responsabilitatea de AEP (instituţie care a realizat acţiuni de verificare şi în anii precedenţi, în baza competenţei conferite de lege privind verificarea legalităţii veniturilor şi cheltuielilor partidelor politice, inclusiv a veniturilor proprii), care va lua măsuri de urmărire a încasării accesoriilor şi de reîntregire în mod corespunzător a subvenţiei acordate de la bugetul de stat B.)."

În raportul de control al Autorităţii Electorale Permanente cu privire la plăţile din contul de subvenţie în valoare de 1.770.344,00 RON către domnul G. de la filele x din raport s-a reţinut că " S-a constatat că B. a făcut plăţi din contul de subvenţie în valoare de 1.770.344,00 RON către dl. G., conform contractului de închiriere imobil de protocol din data de 01.03.2018 (Anexa nr. 163), care prevede o perioadă de închiriere de 10 ani începând cu data de 01.03.2018 până la data de 01.03.2028. Conform clauzei contractuale 3.2 "valoarea totală a contractului de închiriere este de 380.000 euro şi va fi achitată de chiriaş proprietarului după cum urmează: 38.000 euro în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea contractului, urmat de tranşe de cel puţin 19,000 euro/lună timp de 18 luni (întreaga contravaloare putând fi achitată în avans)". Ulterior, acest contract a fost reziliat, conform convenţiei de reziliere din data de 31.08.2018 (Anexa nr. 164). Suma de 1.681.754,60 RON aferentă contractului de închiriere a fost restituită în contul de subvenţie al formaţiunii politice, potrivit extrasului de cont din data de 14.11.2018 (Anexa nr. 165). Diferenţa între suma plătită de 1.770.344,00 RON şi suma returnată în cont în cuantum de 1.681.754,60 RON, respectiv suma de 88.589,40 RON, reprezintă valoarea chiriei pentru perioada 01.03.2018-31.08.2018, echivalentul sumei de 19.000 euro. Prin Nota de relaţii nr. x din data de 13.12.2019, echipa de control a solicitat informaţii cu privire la persoanele care au folosit imobilul şi calitatea acestora. În data de 16.12.2019, prin adresa nr. x, B. a transmis la Autoritatea Electorală Permanentă, răspunsul cu privire la Nota de relaţii nr. x din data de 13.12.2019, prin care au comunicat următoarele: "Contractul reprezintă spaţiu folosit cu destinaţie sediu B. Online unde şi-au desfăşurat activitatea salariaţii IT. Aici erau amplasate pentru exploatare serverele B. necesare desfăşurării activităţii informatice a partidului." Astfel, prin răspunsul reprezentanţilor B., echipa de control a constatat faptul că a fost clarificată destinaţia sumei de 88.589,40 RON, reprezentând chirie pentru sediul B. Online, respectând destinaţiile prevăzute la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 334/2006."

Prin adresa nr. x/22.04.2019 a persoanei vătămate B., cu anexele aferente, s-a arătat:

"…Totodată, menţionăm că informările făcute de trezorier cu privire la modalitatea de administrare a fondurilor partidului, incluzând cheltuielile curente, au fost făcute, atât formal, cât şi informal în nenumăratele discuţii pe care le-am avut de-a lungul timpului cu privire la aceste aspecte, la strategia partidului, precum şi la modalitatea de îmbunătăţire a mesajului public sau în vederea cunoaşterii programului de guvernare. De altfel, trezorierul A. a contractat în numele şi pentru interesul partidului imobilul ce face obiectul adresei dvs., acesta fiind folosit pentru activităţi B. online, cât şi pentru cazări temporare (protocol)…"

Prin adresa nr. x/06.06.2019 a persoanei vătămate B. cu anexele aferente, s-a menţionat:

"…În interpretarea celor două hotărâri mai sus menţionate şi pe care le ataşăm prezentului răspuns în copie, rezultă că la data la care a fost semnat contractul de închiriere, precum şi actul de reziliere domnul A. nu avea obligaţia să solicite aprobarea prealabilă a Biroului Permanent Naţional, fiind mandatat cu bună credinţă să angajeze partidul în contractarea de servicii sau de bunuri, fiind totodată persoana aptă să reprezinte interesele patrimoniale sau nepatrimoniale ale partidului. Este adevărat că în mod corelativ, domnul A. răspunde în faţa BPN al B., atât pentru exercitarea atribuţiilor conform art. 159 din Statutul B. (actual 158), cât şi pentru activităţile menţionate în Hotărârea nr. 137/25.04.2016…"

Instanţa de fond a considerat că prin nota depusă, Curtea de Conturi nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile cu sediul ce face obiectul prezentei cauze, întrucât nu erau de competenţa sa, aşa cum rezultă din nota de constatare a acesteia, care nu face decât un istoric a situaţiei, menţionând că asigurarea conformităţii cu prevederile art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămâne în responsabilitatea Autorităţii Electorale Permanente (instituţie care a realizat acţiuni de verificare şi în anii precedenţi, în baza competenţei conferite de lege privind verificarea legalităţii veniturilor şi cheltuielilor partidelor politice, inclusiv a veniturilor proprii), care va lua măsuri de urmărire a încasării accesoriilor şi de reîntregire în mod corespunzător a subvenţiei acordate de la bugetul de stat B..

Prima instanţă a apreciat constatările din raportul de control al Autorităţii Electorale Permanente cu privire la plăţile din contul de subvenţie în valoare de 1.770.344,00 RON către domnul G. de la filele x din raport, faţă de destinaţia imobilului, că nu sunt de natură să înlăture celelalte mijloace de probă administrate, respectiv contractul de închiriere iniţial încheiat, inculpatul acceptând clauza plăţii chiriei pe 10 ani în avans chiar dacă imobilul se înstrăina şi în aceeaşi zi, imediat şi succesiv şi promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată în modalitatea menţionată între E. şi inculpatul A. şi martorul G. asupra aceluiaşi imobil, cu aparenţă de legalitate, cu destinaţia de locuinţă fiind făcute plăţile, atât din sume din subvenţii de la bugetul de stat, cât şi sume proprii, tranzacţiile financiare efectuate şi dovedite cu înscrisurile existente la dosarul parchetului, declaraţiile martorului D., procesul-verbal întocmit la 11 iunie 2019 de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, care evidenţiază faptul că inculpatul A. a locuit în imobil închiriat de formaţiunea politică şi scopul urmărit de acesta cu privire la achiziţionarea imobilului, precum şi plăţile pe care le-a făcut, atât din sumele de bani din subvenţie, cât şi sume proprii cu privire la imobil, cu destinaţia de locuinţă.

Aspectele privind discuţiile purtate de inculpat în cadrul partidului cu privire la informările pe care le efectua privind strategia activităţii online a partidului şi obligaţia de nu solicita aprobarea prealabilă a Biroului Permanent Naţional, fiind mandatat cu bună credinţă să angajeze partidul în contractarea de servicii sau de bunuri, fiind totodată persoana aptă să reprezinte interesele patrimoniale sau nepatrimoniale ale partidului, din adresele mai sus menţionate sunt susţinute şi de declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în primă instanţă ale martorul L. al căror conţinut, în esenţă a fost evidenţiat şi în situaţia de fapt reţinută, însă nu au relevanţă cu privire la modul în care inculpatul A. a acţionat în scopul folosirii banilor din subvenţii pentru plata imobilului, mai întâi prin încheierea contractului de închiriere şi ulterior a promisiunii de vânzare-cumpărare cu destinaţia de locuinţă a aceluiaşi imobil.

De asemenea, instanţa de fond a considerat că prin adresa depusă de inculpatul A. cu privire la adresa QQ. privind plata cotelor de întreţinere ale apartamentului închiriat unei societăţi, precum şi fotocopiile unui alt contract de închiriere între un alt proprietar şi a actului adiţional, nu se infirmă baza factuală reţinută şi nici mijloacele de probă administrate, întrucât plata unor cote de întreţinere la un alt imobil nu face dovada că inculpatul nu a locuit în imobilul din Voluntari, str. x, iar fotocopia contractului de închiriere depus atestă doar o altă situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauză, pentru că nu a fost urmat şi în acea ipoteză de o promisiune de vânzare-cumpărare, aşa încât situaţia nu este identică.

Instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută poziţia exprimată de inculpatul A. în declaraţia dată în faţa primei instanţe, la data de 13 iulie 2020, cu privire la acreditarea ca fiind numai poziţia soţiei sale referitoare la dorinţa de a încheia promisiunea de vânzare-cumpărare şi a nu intra în conflict cu aceasta fiind de acord totuşi ulterior, precum şi celelalte aspecte privind activitatea online a partidului din imobil şi cele referitoare la imobilul unde locuia, întrucât a fost infirmată de materialul probator analizat.

De asemenea, s-a apreciat că declaraţiile martorilor Z., BB., AA., DD., CC., GG., EE., FF. şi C., audiaţi în cursul procesului, au confirmat că pe parcursul derulării controlului, inculpatul s-a prezentat membrilor echipei de control, i-a atenţionat pe aceştia că va fi următorul preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care echipa de control îşi desfăşura activitatea şi solicita înscrisuri care să justifice modul în care fuseseră cheltuite sume de bani din subvenţii acordate formaţiunii politice, aspecte care dovedesc conduita inadecvată, de obstrucţionare, a inculpatului A. cu privire la efectuarea controlului de către autorităţile abilitate, fără a avea o relevanţă cu privire la acuzaţiile aduse.

Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare pentru imobilul amplasat în str. x (T 19, P 26) oraş Voluntari judeţul Ilfov, cu anexele aferente, a concluzionat pe cele două obiective stabilite suma de 490.000 euro, valoarea de piaţă a imobilului după o perioadă de 10 ani, iar valoarea de piaţă a imobilului la 15.02.2018, data încheierii contractului de închiriere, ca fiind 469.000 euro, această din urmă sumă fiind reţinută de prima instanţă pentru estimarea imobilului, în raport cu plăţile efectuate şi nu a sumelor evidenţiate de expertul consilier parte desemnat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, respectiv suma de 509.552 euro, echivalent 2.374.410 RON, ca valoare de piaţă a imobilului peste 10 ani şi respectiv 481.177 euro, echivalent 2.242.188 RON, ca valoare a imobilului la data de 15.02.2018, întrucât sumele la momentul încheierii contractului de închiriere sunt de valori apropiate, iar stabilirea sumei nu are relevanţă cu privire la condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Înalta Curte a considerat că materialul probator administrat dovedeşte, în drept, că faptele inculpatului A., care în perioada 15.02.2018-11.06.2018, fiind deputat în Parlamentul României şi în calitate de trezorier al B., cu atribuţii de administrare şi gestionare a bunurilor şi fondurilor formaţiunii politice, potrivit art. 159 din Statutul B. (act modificat şi completat ce a fost adoptat de Congresul Extraordinar al B. din 18 octombrie 2015), precum şi Hotărârii nr. 137 din 25 aprilie 2016 a Biroului Permanent Naţional al B. privind delegarea unor atribuţii domnului A., prin încheierea iniţial în aceeaşi zi, 15.02.2018 a contractului de închiriere a aceluiaşi imobil din str. x, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov cu titlu de sediu pentru formaţiunea politică, acceptând clauza plăţii în avans integral pe 10 ani a chiriei către proprietar, chiar dacă va fi înstrăinat şi ulterior, imediat succesiv a promisiunii de vânzare-cumpărare a acestuia, a creat, în mod fictiv o aparenţă de legalitate, pentru însuşirea sumei de 380.000 euro, provenită din subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit art. 18 din Legea nr. 334/17.07.2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 446/23.06.2015, cu modificări ulterioare, şi utilizării acesteia în alte scopuri decât cele prevăzute în art. 25 alin. (19 lit. m) din acelaşi act normativ şi anume achitarea în parte a contravalorii imobilului menţionat, cu destinaţia de locuinţă, întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută şi pedepsită de art. 10 lit. c), teza I-a din Legea nr. 78/2000 şi delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., în concurs ideal.

Instanţa de fond a apreciat că materialul probator administrat în cauză a dovedit actele concrete cu caracter ilicit penal ce se circumscriu condiţiilor de tipicitate cu privire la subiectul celor două infracţiuni, în sensul că inculpatul A., fiind deputat în Parlamentul României, deţinând şi funcţia de trezorier în cadrul B., în condiţiile art. 159 din Statutul B. şi Hotărârii nr. 137 din 25 aprilie 2016 a Biroului Permanent Naţional al B., în baza acesteia având răspunderea cu privire la modul de utilizare a subvenţiilor alocate formaţiunii politice, dar şi pe acelea de primire, păstrare, eliberare a sumelor de bani şi a bunurilor aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea formaţiunii politice, pentru funcţia de trezorier, fiind funcţionar privat potrivit art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., exercitând permanent atribuţiile specifice a bunurilor şi fondurilor unei persoane juridice, respectiv B..

Prima instanţă a constatat că prin modalitatea de negociere şi încheierea de către inculpatul A. în aceeaşi zi, atât a contractului de închiriere al imobilului mai sus menţionat pentru formaţiunea politică, fiind de acord cu clauza plăţii chiriei în avans integral, chiar dacă urma să fie înstrăinat acel imobil, cât şi, ulterior, a promisiunii de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil, cunoscând destinaţiile diferite ale aceluiaşi imobil, atât ca sediu de partid, dar şi ca locuinţă, a acceptat caracterul fictiv cu aparenţă de legalitate, pentru a sustrage şi utiliza, suma de 380.000 euro provenită din subvenţii acordate de la bugetul de stat, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale republicată, în alte scopuri decât cele prevăzute în art. 25 alin. (1) lit. m) pentru achitarea unor "cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor, ci utilizarea pentru achitarea în parte a contravalorii imobilului pe care inculpatul intenţiona să îl achiziţioneze, tranzacţiile financiare fiind finalizate la 11 iunie 2018, au fost îndeplinite condiţiile de tipicitate privind latura obiectivă ale celor două infracţiuni comise.

Instanţa de fond a mai reţinut a reţinut că prin încheierea celor două acte, în condiţiile mai sus menţionate, acceptând caracterul de aparenţă de legalitate pentru însuşirea şi utilizarea sumei de 380.000 euro, aceasta fiind scoasă din sfera patrimonială a B. atunci când prin viramentele bancare efectuate a fost plătită la 11 iunie 2018, data ultimei tranşe, faptele s-au consumat, fiind îndeplinite şi condiţiile de tipicitate ale urmării imediate şi a legăturii de cauzalitate, în raport cu actele comisive efectuate.

Infracţiunea de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune de pericol, aşa încât pentru existenţa acesteia nu este necesar ca scopul să fi fost realizat în mod efectiv, simpla utilizare a fondurilor băneşti provenite din subvenţii în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate realizând condiţia de tipicitate din punct de vedere obiectiv al faptei.

Împrejurarea că ulterior au fost denunţate ambele acte, atât contractul de închiriere, cât şi promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil la 31.08.2018, aşa cum rezultă din declaraţia martorului G., B., după ce achitase suma de 380.000 EURO, a solicitat rezilierea contractului de închiriere şi restituirea sumei de bani plătite cu titlu de chirie, nu are relevanţă pentru consumarea infracţiunilor comise de inculpatul A..

De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile de tipicitate cu privire la ambele infracţiuni menţionate sub aspectul laturii subiective, întrucât inculpatul A. a acţionat cu intenţie directă calificată în scopul obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, respectiv achiziţionarea imobilului menţionat, precum şi a interesului personal, pentru infracţiunea de delapidare.

Disimularea plăţii sumei de 380.000 euro sub aspectul unui contract de închiriere când, în realitate, aceştia reprezentau o parte de 2/3 din contravaloarea din bunul imobil menţionat ce urma să fie achiziţionat cu titlul de locuinţă, personal de către inculpat, realizează scopul satisfacerii unui interes personal al inculpatului, fapta de delapidare fiind comisă cu intenţia directă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut, referitor la cele două infracţiuni comise de inculpat, concursul formal între acestea, întrucât inculpatul a pus în practică o pluralitate de acte omogene aflate în conexiune spaţio-temporară, atât de strânsă încât ele formează o singură acţiune unitară, respectiv prin însuşirea şi utilizarea unor sume de bani provenite din subvenţii de la bugetul de stat, chiar dacă au fost lezate valori sociale, aparţinând unor titulari distincţi, sunt îndeplinite cele trei condiţii de unitate, respectiv a manifestării de voinţă, unitate spaţio-temporară şi omogenitate materială a actelor comise şi anume, atunci când în aceeaşi zi au fost încheiate succesiv, atât contractul de închiriere, cât şi promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil, la data de 15.02.2018.

Prima instanţă a subliniat că nu a putut avea în vedere solicitările apărătorilor inculpatului A. referitoare la achitarea inculpatului cu privire la cele două infracţiuni pe dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., întrucât ansamblul materialului probator a condus la constatarea că faptele comise de inculpat există şi au fost comise de acesta, fiind dovedite cu declaraţiile martorilor, înscrisurile administrate, raportul de expertiză de evaluare a imobilului care a stabilit valoarea acestuia la momentul încheierii contractului de închiriere şi promisiunii de vânzare-cumpărare, în condiţiile mai sus expuse, mijloacele de probă fiind legale şi temeinice, aşa încât prin valoarea lor probatorie coroborată au răsturnat prezumţia de nevinovăţie a inculpatului A. pentru cele două infracţiuni mai sus menţionate.

Astfel, prin încheierea, atât a contractului de închiriere, cât şi a promisiunii de vânzare-cumpărare în condiţiile expuse, prin crearea unei aparenţe de legalitate pentru însuşirea şi utilizarea sumei de 380.000 de euro din subvenţiile de la bugetul de stat cu schimbarea destinaţiei, faptele există şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A..

Critica apărării inculpatului cu privire la procesul-verbal întocmit de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 11 iunie 2019, că nu s-ar înscrie în dispoziţiile art. 198 din C. proc. pen., nu a putut fi avută în vedere, întrucât legalitatea acestuia a fost constată în procedura de cameră preliminară şi ca atare nu mai poate fi reanalizată. De altfel, procesul-verbal menţionat este un înscris în condiţiile art. 198 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât din conţinutul acestuia rezultă împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului, aşa încât se circumscrie prevederilor art. 97 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen.. În ceea ce priveşte temeinicia acestuia, procesul-verbal menţionat se coroborează cu declaraţiile martorului D. cu privire la folosirea imobilului, în condiţiile deja expuse.

Prima instanţă nu a reţinut nici criticile apărătorilor inculpatului cu privire la furnizorii de servicii de telecomunicaţii T. şi U. că nu au fost notificaţi în prealabil, cu privire la necesitatea conservării datelor de trafic şi localizare, în legătură cu A. sau D., prelucrarea şi stocarea acestor date fiind făcută în mod general şi nediferenţiat, pentru o lungă de timp, întrucât în procedura de cameră preliminară s-a menţionat că nelegalitatea stocării, prelucrării şi transmiterea datelor de trafic a excedat camerei preliminare, fiind entităţi a căror activitate se circumscrie Legii nr. 506/2004 cu modificările ulterioare şi nu au relevanţă sub aspectul măsurii dispuse.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că nu sunt incidente în contextul dosarului, hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-623/17 şi cauzele reunite C 511/18; C 512/18; C 520/18 din 6 octombrie 2020 ale Marii Camere vizând informaţii date de transfer şi date de localizare în scopul apărării securităţii naţionale, ceea ce excedează cauzei concrete. De asemenea nici Hotărârea Curţii Marii Camere din 21 decembrie 2016 privind cauzele reunite pe Tele2 Sverige AB (C-203/15) şi Secretary of State for the Home Department (C-698/15) nu este incidentă în contextul cauzei, în condiţiile în care în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 315 din şedinţa de cameră de consiliu din 13 septembrie 2019, ce a rămas definitivă prin respingerea contestaţiilor formulate de inculpat şi persoana vătămată prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 8 ianuarie 2020 a completului de doi judecători din cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, a analizat criticile cu privire la încheierea nr. 12 din şedinţa de cameră de consiliu din 16 mai 2019 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub aspectul legalităţii măsurii dispuse în condiţiile art. 152 din C. proc. pen. raportat la art. 138 alin. (1) lit. j) din C. proc. pen. şi a autorizat obţinerea datelor de trafic (listingurile telefonice) a datelor de identificare a echipamentului precum şi a datelor de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pentru terminalele mobile cu numerele indicate.

S-a arătat că judecătorul de cameră preliminară a considerat că judecătorul de drepturi şi libertăţi a examinat cererea în raport cu măsurile procesuale dispuse de procuror faţă de suspectul A. la acel moment pentru infracţiunile pentru care era cercetat, la îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 139 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie menţionate, apreciind că există temeiuri justificate că obţinerea datelor de trafic (listinguri telefonice), a datelor de identificare a echipamentului, precum şi a datelor de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului constituie probe, imposibilitatea obţinerii în alt mod, măsura fiind proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, acestea vizând informaţii cu privire la săvârşirea infracţiunilor cercetate, necesitatea acestora pentru stabilirea situaţiei de fapt şi identificarea tuturor participanţilor.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi loialitatea dispunerii măsurii arătate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, întrunind condiţiile legale inclusiv sub aspectul duratei menţionate, care se circumscrie unei perioade legale, necesară şi proporţională cu scopul urmărit, în raport, cu măsurile procesuale dispuse de procuror. Totodată, judecătorul de cameră preliminară a analizat şi punerea în executare a procedeului probatoriu autorizat de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în condiţiile pe larg expuse (filele x verso-227 dosarul nr. x/2019).

Astfel, au fost respectate toate dispoziţiile legale cu privire la măsura mai sus menţionată, fiind în concordanţă şi cu privire la normele comunitare, iar solicitările ulterioare ale apărătorilor inculpatului A. cu privire la contestarea datelor, de efectuare a unei expertize de specialitate ori administrarea unei expertize extrajudiciare au fost respinse motivat, aşa cum rezultă din concluziile şi pronunţarea primei instanţei asupra acestora în încheierile unde au fost dezbătute, aşa încât dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat.

Înalta Curte nu a reţinut apărările inculpatului A. cu privire la argumentele expuse, în baza probelor menţionate pentru ambele infracţiuni, întrucât analiza coroborată asupra tuturor mijloacelor de probă mai sus menţionate şi administrate în cursul procesului penal, efectuată de instanţă, precum şi analiza condiţiilor de tipicitate ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, au infirmat susţinerile apărătorului.

Referitor la solicitarea subsidiară a apărătorilor inculpatului A. cu privire la achitarea inculpatului pentru cele două infracţiuni în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a, fapta nu este prevăzută de lege, ca urmare a faptului că utilizarea sumei de bani din subvenţiile de la bugetul de stat ar fi fost folosită în scopul destinat, instanţa de fond a considerat că materialul probator administrat a infirmat apărarea şi a relevat că inculpatul, prin modalitatea în care au fost încheiate cele două contracte, creând aparenţa de legalitate, a fost în scopul pentru a însuşi şi utiliza suma de 380.000 euro din subvenţiile de la bugetul de stat pentru achitarea în parte a aceluiaşi imobil cu destinaţia de locuinţă, în consecinţă cu alt scop al sumei alocată ca subvenţii la bugetul de stat, în condiţiile art. 18 şi cu încălcarea art. 25 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată.

De asemenea, prima instanţă a analizat materialul probator administrat cu privire la achiziţionarea autoturismului marca x, de către B., respectiv contractul de vânzare autovehicul rulat nr. 07.07.2017/x încheiat între K. S.R.L., cu datele de identificare persoană juridică reprezentată prin OO., în calitate de director "vânzări", denumită vânzător şi B., cu datele de identificare, având contul nr. R078. PIRB.4236.7661.7300.1000 deschis la H. Agenţia Moşilor Olari, cont în care nu erau virate sume de bani provenite din subvenţii alocate de la bugetul de stat, reprezentat prin administrator PP., în calitate de împuternicit în calitate de cumpărător, factura nr. ASP x. din 10.07.2017 în valoare de 324.799,99 RON, suma fiind virată la aceeaşi dată din contul B., factura nr. x emisă la 13.07.2017 de vânzare a autovehiculului menţionat de către B. către cumpărătoarea E. pentru aceeaşi sumă cu care a fost achiziţionat, plata fiind făcută în tranşe, ultima având loc pe 8 octombrie 2018, autovehiculul rămânând la partid, iar predarea efectivă a autoturismului către E. a avut loc la data de 08.10.2018, aşa cum rezultă din fotocopia procesului-verbal de predare-primire posesie autovehicul cu nr. x/11.10.2018 din care rezultă următoarele: locul predării fiind Bucureşti, Bulevardul x, data 11.10.2018, predator, B. cu sediul indicat, Primitor E., cu domiciliul indicat, autovehicul: Vehicul x, Serie şasiu x, serie motor: x/AN 2016 Euro 6, Motorina în rezervor, stare de funcţionare: SECOND HAND - bună; fără defecţiuni vizibile, observaţii: B., prin Departamentul de Contabilitate a constatat plata ultimei tranşe a contravalorii autovehiculului de mai sus, efectuată la data de 08.10.2018. Prin prezentul proces-verbal se transferă autovehiculul cu datele de identificare de mai sus din patrimoniul B., în posesia cumpărătorului, procedându-se la predarea fizică a autovehiculului şi a ambelor chei, proces-verbal încheiat în două exemplare, fiind semnat, de persoana care a predat şi cea care a preluat, aflată în vol. V, dosarul Înaltei Curţi.

Potrivit adresei nr. x/22 aprilie 2019 a B. şi a actelor anexate aflate în vol. 22, dosarului parchetului s-a menţionat că în ceea ce priveşte achiziţionarea autoturismului (second hand), datorită unor decizii ulterioare ce ţin de politica internă a partidului, acesta a trebuit să fie înstrăinat către o persoană fizică sau juridică, condiţia fiind doar de obţinere integrală a preţului de achiziţie, astfel încât să nu existe vreun prejudiciu, constând în diferenţe de preţ.

În adresa nr. x/06.06.2019 a B. şi actele anexate, aflate în vol. 3, dosarul parchetului s-a menţionat că înstrăinarea autoturismului s-a făcut la preţul de achiziţie, B. nu a suferit nicio pagubă.

Instanţa de fond a considerat că, materialul probator administrat dovedeşte, în drept, că fapta inculpatului A., în calitate de trezorier al B. care în urma unei decizii interne a partidului a înstrăinat autoturismul marca x în valoare de 324.799,99 RON (second hand) ce fusese achiziţionat de B. în mod legal la data de 10.07.2017 de la S.C. K. S.R.L., suma fiind virată de către formaţiunea politică din contul RO78. PIRB.4236.7661.300.100 deschis la H. Agenţia Moşilor Olari, cont în care nu erau virate sume de bani provenite din subvenţii alocate de la bugetul de stat, cu suma de 324.800 ca preţ achiziţie, conform facturii x emisă la 13.07.2017 de către B., cumpărătoarei E., soţia sa, ce a fost achitată în tranşe în perioada 31.08.2017 - 08.10.2018, autoturismul rămânând la B., fiind remis la data de 8.10.2018, conform procesului-verbal de predare-primire posesie autovehicul cu nr. x/11.10.2018, ocazie cu care au fost predate şi cheile acestuia constituie o vânzare-cumpărare licită a autoturismului, care a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce face ca fapta acestuia să nu fie prevăzută de legea penală.

Prima instanţă a constatat că din materialul probator administrat nu s-a dovedit săvârşirea infracţiunii de delapidare pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 Rechizitoriu), întrucât din actele de achiziţie şi cel de vânzare-cumpărare şi plăţile efectuate într-un cont în care nu erau virate sume de bani provenite din subvenţii alocate de la bugetul de stat, adresele emise de formaţiunea politică şi declaraţia inculpatului A. nu a rezultat nicio acţiune de însuşire a sumei de bani, aşa încât înstrăinarea bunului către soţia sa, ca urmare a deciziei interne a formaţiunii politice de a se vinde autoturismul, constituie o operaţiune licită de natură civilă care este permisă de lege. Mai mult autoturismul vândut nu a fost remis cumpărătoarei decât după plata ultimei tranşe şi nici nu a fost folosit de aceasta, la momentul predării acestuia, fiind remise şi cheile.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A., în raport cu infracţiunile săvârşite, instanţa de fond a avut în vedere, în mod concret criteriile prevăzute la art. 74 din C. pen. pentru fiecare din infracţiunile comise.

Infracţiunea de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) teza I- a din Legea 78/2000 se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, iar infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani închisoare, reduse cu 1/3 ca urmare a funcţiei de trezorier al B. deţinută de inculpat, acesta fiind un funcţionar privat, limitele reduse pentru prima infracţiune sunt cuprinse între 3 ani şi 4 luni la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi şi respectiv între 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la stabilirea cuantumului fiecărei pedepse comisă de inculpat, a avut în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, respectiv inculpatul fiind deputat şi în funcţia de trezorier al B. a încheiat în aceeaşi zi, de 15.02.2018 două contracte, primul de închiriere a unui imobil ca sediu, acceptând clauza de plată integrală pe 10 ani a chiriei în avans, chiar dacă va fi înstrăinat şi ulterior, imediat succesiv a promisiunii de vânzare-cumpărare a acestuia, creând, în mod fictiv o aparenţă de legalitate, pentru însuşirea sumei de 380.000 euro, provenită din subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit art. 18 din Legea nr. 334/17.07.2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 446/23.06.2015, cu modificări ulterioare, şi utilizării acesteia în alte scopuri decât cele prevăzute în art. 25 alin. (1) lit. m) din acelaşi act normativ şi anume achitarea în parte a contravalorii imobilului menţionat, cu destinaţia de locuinţă, prin faptele comise, creându-se o stare de pericol pentru valorile ocrotite, gravitatea rezultatului produs fiind dată de însuşirea şi utilizarea de o sumă de bani din subvenţii acordate de la bugetul de stat, scopul urmărit fiind acela de a cumpăra imobilul cu bani din altă destinaţie decât cea personală, conduita inculpatului fiind inadecvată, de obstrucţionare, în ceea ce priveşte controlul efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă, în sensul că i-a atenţionat pe membrii echipei de control că va fi următorul preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care echipa de control îşi desfăşura activitatea şi solicita înscrisuri care să justifice modul în care fuseseră cheltuite sume de bani din subvenţii acordate formaţiunii politice sunt în măsură să susţină conduita inadecvată, nu a recunoscut infracţiunile comise, nu are antecedente penale, în prezent nu mai este trezorier.

Prima instanţă a considerat că aplicarea unor pedepse principale orientate către minim pentru prima infracţiune de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, respectiv de 4 ani închisoare şi către medie pentru cea de-a doua infracţiune de delapidare şi anume de 3 ani închisoare în condiţiile art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., ţinând cont şi de gravitatea faptelor comise, ca urmare a calităţii inculpatului, de deputat în Parlamentul României, acesta deţinând o funcţie importantă în cadrul B., aceea de trezorier, având capacitatea de conştientizare asupra sumelor semnificative şi a destinaţiilor acestora, care prin faptele comise a adus atingeri unor valori sociale legate de atribuţiile de serviciu ce creează un sentiment de insecuritate societăţii cu privire la modul cum se cheltuiesc banii din subvenţiile de la bugetul de stat, afectând încrederea cu privire la corectitudinea folosirii acestora, dar şi a gestiunii fondurilor unui partid politic semnificativ şi care afectează percepţia cetăţenilor cu privire la modul în care acesta foloseşte fondurile interne în activitatea sa, inculpatul nu are antecedente penale, nu a recunoscut infracţiunile comise, a avut o conduită inadecvată, de obstrucţionare a echipei de control a Autorităţii Electorale Permanente, pedepsele aplicate diferenţiat şi proporţional pentru infracţiunile comise, precum şi cea rezultantă să fie în măsură să atingă scopurile de coerciţie, exemplaritate, dar şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

Instanţa de fond a considerat că modalitatea executării pedepsei principale de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este singura în măsură să contribuie la conştientizarea de către inculpatul A. a gravităţii infracţiunilor comise, a consecinţelor produse în crearea unei stări de neîncredere şi a unei percepţii afectate din partea societăţii cu privire la modul în care se desfăşoară activitatea privind fondurile alocate din subvenţii de la stat, dar şi interne ale unui semnificative formaţiuni politice şi o reintegrare viitoare pozitivă a acestuia în societate.

Înalta Curte a aplicat, pentru fiecare din pedepsele principale, în condiţiile art. 67 alin. (2) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., apreciind că numai acest cuantum este în măsură să asigure conştientizarea gravităţii faptelor comise şi consecinţele acestora, de către inculpatul A. care a avut calitatea de deputat, precum şi funcţia de trezorier al B., modalitatea de comitere a infracţiunilor, destinaţiile sumele folosite şi scopurile atrăgând nedemnitatea de a mai ocupa funcţiile menţionate mai sus.

De asemenea, în baza art. 65 din C. pen., prima instanţă a aplicat inculpatului pedepsele accesorii pentru fiecare din pedepsele principale şi complementare menţionate pentru infracţiunile comise, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 Rechizitoriu).

În baza art. 20 din C. proc. pen. a constatat că persoana vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 19.000 euro în echivalentul în RON la data executării hotărârii, având în vedere clauza din convenţia de reziliere a contractului de închiriere între martorul G., în calitate de locator şi B., în calitate de locatar, respectiv art. 4 Dispoziţii finale care prevăd că "Având în vedere ca locatorul a încasat până la data semnării convenţiei de reziliere valoarea contractului de chirie în sumă de 380.000 euro, contract încheiat pentru o perioadă de 10 ani, acesta se obliga să restituie locatarului în termen de 90 zile suma de 361.000 euro cu titlu de chirie necuvenită, reţinându-şi din suma încasată chiria cuvenită de la data de 01.03.2018 până la data semnării prezentei convenţii respectiv 31.08.2018, respectiv suma de 19.000 euro ".

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 414 din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 februarie 2021, sub nr. x/2021, fiind fixat primul termen de judecată la data de 22 martie 2021.

II. Sinteza criticilor formulate

II.1 Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. c) teza I-a din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (descrise la pct. 1 din rechizitoriu),

- greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu),

- omisiunea instanţei de a dispune obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

a) Cu privire la primul motiv de apel formulat, apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că instanţa de fond, procedând la stabilirea pedepselor componente, urmare a analizării criteriilor generale de individualizare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 74 C. pen., a stabilit, în mod neîntemeiat, pedepse într-un cuantum redus.

În susţinerea acestei critici, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textele de lege incidente în cauză (infracţiunea de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (teza I), faptă prevăzută de art. 10 lit. c) teza I din Legea 78/2000 cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare, respectiv infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., reţinută în varianta atenuantă prevăzută de art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., ale cărei limite de pedeapsă reduse în aceste condiţii sunt cuprinse între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare).

S-a susţinut în cuprinsul motivelor de apel că împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor reflectă un grad sporit de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpatului, fapt ce impune o reacţie corespunzătoare a organelor judiciare în sancţionarea unor astfel de conduite ilicite.

S-a solicitat o redozare a pedepselor aplicate, în sensul orientării acestora spre maximul special prevăzut de ambele texte incriminatorii, având în vedere contextul faptic, analiza tuturor circumstanţelor cauzei, prin prisma probelor cauzei şi a criteriilor de individualizare şi anume calitatea persoanei inculpate, deputat la data comiterii faptelor, valoarea însemnată a beneficiului material obţinut, şi, nu în ultimul rând atitudinea procesuală a inculpatului pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti.

b) Sentinţa a fost criticată din perspectiva soluţiei de achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 rechizitoriu).

În susţinerea acestui motiv de apel, s-a arătat că prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de trezorier al B., a sustras şi şi-a însuşit, prin remiterea către soţia sa, martora E., în data de 13 iulie 2017, un autoturism marca x, în valoare de 324.799,99 RON, ce fusese achiziţionat de formaţiunea politică în data de 10 iulie 2017 de la S.C. K. S.R.L..

Valorificarea probelor administrate în susţinerea acestui capăt de acuzare, preponderent reprezentate de înscrisurile existente la dosarul cauzei, în opinia parchetului conturează o concluzie diametral opusă celei reflectate de hotărârea apelată.

Astfel, referirea la decizia internă a partidului de a înstrăina bunul imediat după achiziţie, motivat de faptul că era un bun prea scump, se regăseşte doar în declaraţia inculpatului care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză care să ofere măcar indicii logice cu privire la această ipoteză.

Totodată, probatoriul administrat a evidenţiat că o astfel de achiziţie nu a reprezentat un fapt izolat, singular, în procesul dotării cu autoturisme a partidului. Conform probelor cauzei, în perioada mai 2017 - noiembrie 2018, K. S.R.L. a emis către B. facturi fiscale în sumă de 1.280.689,83 RON pentru achiziţionarea unui număr de 4 autoturisme x Benz, precum şi piese auto, printre care şi autoturismul x Benz în valoare de 324.799,99 RON ce face obiectul acuzaţiei. Nici unul dintre celelalte trei autoturisme, de aceeaşi marcă, nu au fost înstrăinate.

Intenţia inculpatului de a-şi însuşi autoturismul, scoţându-l din patrimoniul B. este dovedită, în opinia parchetului tocmai de circumstanţele achiziţionării şi vânzării imediate a acestuia, cu plata în rate.

Din probele administrate (înscrisuri aferente celor două operaţiuni comerciale, existente la dosarul cauzei, declaraţia martorului L., constatarea tehnico-ştiinţifică în specialitatea financiar- contabilă efectuată de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei), rezultă cu certitudine intenţia inculpatului de a-şi însuşi autoturismul.

c) Un ultim motiv de critică se referă la omisiunea instanţei de a dispune obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale. Astfel, prin sentinţa penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (2000 RON urmărire penală, 2000 RON cameră preliminară şi fond).

Contrar celor reţinute de instanţă, conform menţiunilor din rechizitoriu, cheltuielile judiciare în faza de urmărire penală au fost în cuantum de 2.439 RON, fiind necesar a fi imputată această sumă în condiţiile în care, nu rezultă din cuprinsul hotărârii un motiv de cenzurare a cuantumului acestor cheltuieli.

I.2 Apelantul inculpat A., prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele considerente:

- incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut în art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (nelegala compunere a completului de judecată)

În susţinerea acestei critici apelantul, în esenţă, a arătat că în speţă sunt incidente considerentele deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale care consacră: - între garanţiile existente unui proces echitabil se înscrie şi caracterul aleatoriu, atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât şi al compunerii completului de judecată instituit prin lege;

- compunerea aleatorie integrală a completurilor trebuie realizată, în privinţa completurilor din materie penală, dintre toţi judecătorii în funcţie ai secţiei/secţiilor respective, întrucât legea nu face nicio distincţie în acest sens. Niciun act administrativ nu poate înlătura sau limita acţiunea legii, aceasta trebuind a fi interpretată şi aplicată în deplină concordanţă cu conţinutul său normativ;

- atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet.

Cu privire la constituirea completului de judecată care a soluţionat cauza în fond, în motivarea hotărârii, s-a arătat că prin rezoluţia preşedintelui completului de judecată, la data de 20 februarie 2020, s-a stabilit, în prima instanţă, termen la data de 05 martie 2020.

De asemenea, s-a învederat că la dosarul cauzei a fost depusă declaraţia de abţinere formulată de domnii judecători RR. şi SS., datată 20 februarie 2020.

Prin procesul-verbal din aceeaşi dată, preşedintele de secţie, în conformitate cu art. 51 alin. (6) lit. b) din ROFA, a dispus ca întregirea completului de judecată să se realizeze prin participarea judecătorilor din planificarea de permanenţă din datele de 05 martie 2020 şi 06 martie 2020, respectiv domnii judecători TT. şi UU..

Criticând modalitatea de constituire a completului de judecată, apărarea a susţinut că pentru a fi respectat principiul compunerii aleatorii a completului de judecată, chiar în situaţia ivirii unui incident procedural, ar fi trebuit ca după admiterea în condiţiile legii a declaraţiilor de abţinere a celor doi membri titulari ai completului de judecată, reîntregirea completului să se facă în mod aleatoriu, prin tragere la sorţi a judecătorilor care urmau să facă parte din completul de judecată.. Numai în aceste condiţii, putea fi exploatat în mod eficient şi nu iluzoriu, principiul compunerii aleatorii a completului de judecată, care, alături de principiul repartizării cauzelor în mod aleatoriu, constituie garanţii de imparţialitate şi independenţă a magistraţilor şi determină existenţa unui proces echitabil.

Totodată, s-a susţinut că, în mod netemeinic declaraţiile de abţinere formulate de domnii judecători RR. şi SS. au fost soluţionate printr-un act administrativ. Astfel, declaraţiile de abţinere au fost formulate la data de 20 februarie 2020, exact în aceeaşi zi în care s-a fixat primul termen de judecată, astfel încât acestea ar fi trebuit să fie soluţionate în procedură judiciară înainte de acest termen, completul urmând a fi întregit cu judecătorul din lista de permanenţă din ziua în care s-au formulat cererile de abţinere, precum şi cu judecătorul din ziua următoare acesteia

Aşadar, întrucât la data formulării declaraţiilor de abţinere, nu exista o dovadă la dosar că fusese fixat termen de judecată, completul care trebuia să soluţioneze declaraţiile de abţinere se impune a fi compus din judecătorul/judecătorii din lista de permanenţă din data de 20 februarie 2020, alături de judecătorul care nu se afla în stare de incompatibilitate.

Prin procesul-verbal din 20 februarie 2020 preşedintele secţiei penale a Înaltei Curţi, în conformitate cu art. 51 alin. (6) lit. b) din ROFA a menţionat că domnii judecători RR. şi SS. nu vor participa la soluţionarea dosarului nr. x/2019 cu termen de judecată la data de 05 martie 2020, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. pen., astfel că întregirea completului de judecată se realizează prin participarea judecătorilor din planificarea de permanenţă din datele de 05 martie 2020 şi 06 martie 2020, respectiv domnii judecători TT. şi UU., înscris ce se află la mapa preşedintelui de secţie cu privire la soluţionarea incidentelor procedurale .

Astfel fiind, se constată că modalitatea în care a fost întregit completul de judecată este una care încalcă dispoziţiile legii, mai ales prin raportare la procedura de soluţionare a cererilor de abţinere, iar dacă este aşa, în ceea ce priveşte compunerea completului de judecată, concluzia este una de încălcare care atrage nulitatea absolută a hotărârii conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Subsumat acestui motiv de apel, apelantul a criticat sentinţa pentru nelegalitate care derivă din modalitatea de repartizare a cauzei către completul nr. 9 de judecată, în condiţiile în care unul dintre criteriile pentru repartizarea aleatorie, respectiv complexitatea dosarului, a fost stabilit printr-un calcul neadecvat al indicatorilor de complexitate.

În esenţă, prin referire la Hotărârea nr. 609 din 7 iunie 2016 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a susţinut că deşi instanţa a fost sesizată de către Direcţia Naţională Anticorupţie cu 22 volume (inclusiv rechizitoriu -inclus în vol. 1), în sistemul ECRIS a fost înscrisă valoarea 23 pentru parametrul numărul de volume. Faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie a comunicat instanţei un volum suplimentar reprezentând rechizitoriul nr. 2l/P/2019 cu menţiunea expresă "pentru comunicare" aceasta nu îndrituia instanţa la suplimentarea numărului de volume în sistemul ECRIS. Astfel, aplicarea formulei de calcul a complexităţii, în vigoare potrivit Hotărârii CSM nr. 609/2016 - aplicabilă inclusiv înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conduce la o valoare a complexităţii dosarului nr. x/2019 egală cu 67, evident diferită de valoarea 51 înscrisă în fişa ECRIS.

Având în vedere această diferenţă de punctaj, apărarea a apreciat că repartizarea dosarului a fost realizată în mod nelegal, iar pentru motivele arătate mai sus, s-a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., admiterea apelul, desfiinţarea hotărârea şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, într-un complet legal constituit.

2. Sub un alt aspect, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie apreciind că soluţia de condamnare în fond nu este motivată corespunzător, prin raportare la probele administrate şi nu are niciun fundament probatoriu, dar nici legal.

Astfel, în ceea ce priveşte netemeinicia sentinţei prin care s-a dispus condamnarea, în tot cursul urmăririi penale, dar şi în faza de judecată, nu a rezultat din nicio probă că inculpatul a săvârşit fapta de care a fost acuzat, mai exact că ar fi folosit imobilul închiriat de B. cu titlu de locuinţă, ceea ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Criticând soluţia dispusă de instanţa de fond, apărarea a susţinut că situaţia reţinută de instanţa de fond este doar parţial corectă, conotaţia penală dată faptelor de către instanţa de fond provenind din semnificaţia psihologică dată actelor semnate de soţii Drăghici în nume propriu, respectiv în numele B., dar şi din împrejurarea că instanţa de fond a reţinut, pe baza unei probe fără valoare ştiinţifică (un proces-verbal încheiat de un ofiţer de poliţie judiciară DNA fără pregătire de specialitate) împrejurarea că inculpatul ar fi locuit împreună cu familia în imobilul din str. x, Voluntari, şi că imobilul nu ar fi fost folosit în interesul partidului.

De altfel, singura probă pe care procurorul a invocat-o în susţinerea acuzaţiei formulate prin rechizitoriu este procesul-verbal din care, în opinia acestuia, a rezultat că, în fapt, imobilul, după ce a fost închiriat, a fost folosit în exclusivitate de inculpatul A. şi că nu a fost folosit deci de către formaţiunea politică, ceea ce ar proba că acel contract de închiriere maschează cumpărarea imobilului de către soţii Drăghici, folosind banii provenind din subvenţii în acest scop şi nicidecum pentru a plăti chiria datorată în conformitate cu contractul.

a. Referitor la procesul-verbal întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al DNA şi la "localizarea" imobilului închiriat de B., s-a arătat faptul că ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al DNA care a întocmit "procesul-verbal" menţionat nu are pregătire de specialitate, necesară realizării unor asemenea constatări.

Un proces-verbal nu poate constitui un mijloc de probă prin care se poate demonstra un aspect ştiinţific, prin analizarea şi interpretarea unor date tehnice, ştiinţifice, dat fiind faptul că procesele-verbale se pot întocmi de organele de urmărire penală doar pentru a consemna constatări personale "ex propriis sensibus", ale celor care le întocmesc.

Mai mult, procesul-verbal întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar şi obţinerea si prelucrarea datelor de localizare în prezenta cauză au fost realizate cu încălcarea Hotărârii Curţii Europene de Justiţie din 2 martie 2021, în cauza C-746/18 - HK contra Estoniei, în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că:

"accesul, în scopuri penale, la un ansamblu de date de transfer sau de localizare privind comunicaţiile electronice, care permit deducerea unor concluzii precise cu privire la viaţa privată, nu este autorizat decât în vederea combaterii infracţionalităţii grave sau a prevenirii ameninţărilor grave la adresa siguranţei publice".

În acelaşi mod a decis Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi la data de 06 octombrie 2020, astfel cum rezultă din comunicatul de presă nr. 123/20, cu privire la cauzele C-623117 Privacy International şi cauzele reunite C-511118 La Quadrature du Net si alţii, C-512/18 French Data Network s.a" precum si C-520/18 Asociaţia Barourilor francofone si germanofone s.a.

În mod greşit instanţa de fond nu a supus dezbaterii contradictorii incidenţa acestei hotărâri, asupra cauzei de faţă, prin prisma probatoriului administrat, apreciind-o fără relevanţă, atâta vreme cât era depăşită procedura de cameră preliminară.

Deşi inculpatul A. a contestat datele obţinute de la furnizorii de telefonie mobilă, atât sub aspectul realităţii şi al acurateţei, cât şi sub aspectul interpretării lor, solicitarea de efectuare a unei expertize de specialitate a fost respinsă. În aceste condiţii, în opinia apărării, se impune ca instanţa de apel să elimine, astfel cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin hotărârile menţionate, datele de localizare folosite în cursul urmăririi penale şi valorificate de instanţa de fond, prin sentinţă, acesta fiind singurul remediu legal care conduce la respectarea dreptului Uniunii Europene.

b. Referitor la declaraţia martorului D.:

În esenţă, acesta nu a declarat că inculpatul ar locui sau că ar dormi în imobil, ci că "se poate dormi în acel imobil în raport cu modul cum era organizat în partea dreaptă (...)", aspect care nu a fost contestat de apărare, chiar fiind precizat că imobilul era folosit şi cu titlu de protocol, pentru persoane care derulau activităţi în folosul partidului.

c. Declaraţia martorului L., potrivit căreia acesta, în calitate de secretar general, nu cunoştea activitatea derulată de A. în legătură cu închirierea imobilului, a fost apreciată ca fiind nesinceră, în contextul relaţiilor tensionate existente între inculpat şi martor.

d. Declaraţiile martorului G. au fost apreciate ca fiind relevante în susţinerea inculpatului Drăghici, în contextul în care martorul a menţionat că ar fi încheiat acelaşi tip de tranzacţie indiferent cine ar fi fost semnatarul contractului de închiriere, fiind o oportunitate de afaceri.

S-a mai susţinut că hotărârea de reziliere a contractului de închiriere încheiat de B. cu G., cât si hotărârea de a nu mai achiziţiona acest imobil a familiei Drăghici, au avut la baza resorturi diferite, licite in esenţa lor si probate in faţa instanţei de fond, fiind anterioare apariţiei vreunor materiale in presă, respectiv de la sesizarea din oficiu a organului de urmărire penală, astfel încât, aceste circumstanţe factuale nu pot fi puse in legătură.

e. Declaraţiile martorilor angajaţi sau conducători ai Autorităţii electorale permanente au fost evident interesate prin prisma ascunderii motivului real pentru care a fost declanşat controlul, respectiv posibilitatea de a furniza presei favorabile VV. si WW., date despre contractele încheiate de partid în scopul decredibilizaţii partidului, în prag de an electoral şi precampanie electorală, fiind făcute referiri la legăturile acestora cu partide politice.

Controlul derulat la B. la care fac referire martorii acuzării s-a efectuat cu încălcarea legii, astfel cum rezultă şi din nota de fundamentare la O.U.G. nr. 29/2019, prin care s-a modificat modul de efectuare a controlului la partidele politice, prin eliminarea sintagmei "în mod simultan" din cuprinsul legii în vigoare.

Aşadar, deşi textul de lege prevedea expres că orice control cu privire la subvenţiile de la bugetul de stat se realizează numai în paralel, "în mod simultan" cu Curtea de Conturi a României, Z. a procedat absolut discreţionar în efectuarea controlului la B., aspect relevat şi în înscrisurile semnate de conducerea B. si opuse controlului AEP.

Faptul că nu au existat aspecte de nelegalitate în activitatea trezorierului partidului, A., rezultă şi din rapoartele întocmite de Curtea de Conturi şi de AEP, potrivit legii, în anul 2019 .

f. Hotărârea nr. 193 din 11 martie 2019 a Biroului Permanent Naţional al B. (aflată în vol. 3, dosarul parchetului) este în sensul confirmării operaţiunilor derulate de trezorierul partidului. Acelaşi lucru este confirmat şi de împrejurarea că partidul (B.) nu s-a constituit parte civilă în cauză, apreciind că nu există niciun prejudiciu produs în patrimoniul său, întrucât activitatea derulată în imobilul închiriat a fost în beneficiul partidului.

g. Referitor la utilizarea imobilului închiriat de către B. s-a susţinut că acesta a fost închiriat în scopul derulării activităţii on line a partidului (prin utilizarea inteligenţei artificiale), care presupuneau condiţii extrem de restrictive: necesitau spaţiu, acces la reţele de internet robuste (care se regăseau doar în anumite zone ale Bucureştiului) şi o localizare care să nu poată fi uşor identificată, deoarece atacurile cibernetice erau extrem de posibile, aspecte care rezultă din probe.

h. Referitor la imobilul în care a locuit inculpatul şi familia acestuia în perioada de referinţă s-a susţinut că aceştia au locuit în toată perioada închirierii imobilului la adresa: strada x, nr. 29, Bucureşti, respectiv la Curtea de Argeş, strada x, nr. 18 G, aspect probat cu adresa Asociaţiei de Proprietari din strada x, nr. 29, dar şi cu declaraţii ale unor martori propuşi spre audiere şi raportul de expertiză extrajudiciară.

Concluzionând, din analiza coroborată a probelor la care s-a făcut referire în precedent au rezultat următoarele: contractul de închiriere a avut existenţă reală, fiind încheiat în condiţiile legii, a născut drepturi în beneficiul B. pentru o perioadă de 10 ani, clauzele fiind negociate între părţi, hotărârea de închiriere a unui spaţiu, precum şi aceea de reziliere a închirierii au aparţinut organelor statutare de conducere ale B., imobilul închiriat fiind folosit de către partidul politic ca sediu B. online, ca spaţiu de cazare temporară şi imobil de protocol şi nicidecum de către inculpatul A. în calitate de proprietar al spaţiului, astfel cum se susţine în sentinţa instanţei de fond.

În consecinţă, fapta de însuşire a sumei de 380.000 euro de către inculpatul A., din subvenţiile acordate B. pentru a cumpăra imobilul din Voluntari, str. x, nu este prevăzută de legea penală, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că imobilul a avut destinaţiile mai sus descrise şi a fost folosit, în calitate de chiriaş, de către B. în perioada de referinţă.

Referitor la legalitatea soluţiei pronunţate, s-a apreciat că aceasta este nelegală pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate şi delapidare, fapte prevăzute de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000, art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi condamnat pentru o faptă privitoare la închirierea imobilului.

Sintagma folosită de legiuitor şi anume "utilizarea în alte scopuri", presupune ca sumele ce fac obiectul subvenţiilor să fie utilizate de către beneficiarul acestora, iar semnificaţia verbului "a utiliza" este aceea de a întrebuinţa, a folosi, ceea ce presupune ca cel care utilizează suma să şi beneficieze, în orice fel, de foloasele utilizării, indiferent de câtimea lor, iar utilizarea în aceste condiţii presupune orice altceva decât o pierdere care are ca obiect suma utilizată.

Or, în cauza de faţă, rechizitoriul a reţinut că inculpatul ar fi săvârşit atât infracţiunea de delapidare, cât şi pe aceea prevăzută în art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 în concurs ideal, ceea ce presupune existenţa unei singure acţiuni care să îmbrace forma celor două infracţiuni, în condiţiile în care tot acuzarea a reţinut că ar fi existat două acţiuni, respectiv aceea de însuşire şi de utilizare, cu privire la aceeaşi sumă.

Dincolo de caracterul incoerent al acuzaţiei, apărarea observă că, în fapt, nu au existat nici acţiunea de însuşire a sumei de bani şi nici acţiunea de utilizare în alte scopuri decât cele prevăzute de lege a sumei de 380.000 euro, iar concluzia ce se desprinde vizează incidenţa art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (fapta de utilizare în alte scopuri nu există) şi în ceea ce priveşte fapta încadrată în dispoziţiile art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000.

Nici "folosul necuvenit" pentru sine sau pentru altul din conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 nu a fost identificat în cauza de faţă, deoarece folosul închirierii imobilului era unul legitim, în interesul partidului al cărui trezorier era inculpatul. Totodată, "folosul" pentru acest partid era unul cuvenit, în acord cu dispoziţiile legale ce îi guvernează activitatea, acela de a realiza o campanie electorală cât mai prolifică, care să îi aducă în mod legitim voturi cât mai multe din partea cetăţenilor români.

Cu referire la infracţiunea de delapidare reţinută în sarcina inculpatului, apărarea a susţinut că niciuna din alternativele elementului material pentru această infracţiune - însuşirea/folosirea/traficarea - nu s-a produs în interesul inculpatului ori pentru altul, ci utilizarea imobilului pe toată perioada închirierii s-a realizat exclusiv în folosul partidului. Aşadar, nicio sumă de bani, valoare sau alte bunuri pe care le gestiona ori administra trezorierul partidului nu a fost deturnată de la scopul său iniţial, acela de a se utiliza imobilul în interesul partidului al cărui trezorier era inculpatul.

În plus, reţinerea în concurs ideal a faptelor de delapidare şi folosire a subvenţiilor în alt scop nu este posibilă, deoarece în cazul delapidării este vorba despre "bani, valori sau alte bunuri", iar în cazul folosirii subvenţiilor, trebuie să fie vorba despre "subvenţii". Or, nici rechizitoriul şi nici sentinţa primei instanţe nu explică dacă folosul pentru sine sau pentru altul în cazul "funcţionarului" A. este tras din "subvenţie" sau din "bani, valori sau alte bunuri". Aceasta se justifică prin aceea că niciuna dintre acestea nu a creat vreun beneficiu pentru inculpat, chiar instanţa de fond reţinând ca "folos" doar suma plătită de partid cu titlu de chirie (19000 de euro), iar nu suma totală, de 380.000 de euro, pentru care se dispusese trimiterea în judecată.

Se consideră că reţinerea în concurs ideal a celor 2 infracţiuni reprezintă o eroare judiciară întrucât delapidarea reprezintă norma de incriminare generală, iar infracţiunea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, norma specială.

Aşadar, nu se pune problema folosirii subvenţiilor în alte scopuri pentru simplul motiv că plata chiriei s-a realizat anterior plăţii subvenţiei şi toată chiria achitată de B. s-a realizat exclusiv în interesul partidului, dar nici de însuşire/folosire/traficare a unor "bani, valori sau alte bunuri" pentru că nici acest tip de valoare patrimonială nu a putut fi probat de parchet şi nici de instanţa de fond.

Or, dacă rezultatul infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu s-a produs, este evident că nici rezultatul infracţiunii de delapidare nu s-a produs în modalitatea în care a fost descrisă fapta. Mai mult, nici în forma tentativei nu s-a săvârşit nicio infracţiune, deoarece inculpatul a acţionat în totalitate potrivit legii, în interesul partidului din care făcea parte, fără a exista probe că a folosit imobilul închiriat pentru partid în interes propriu.

Referitor la latura civilă, s-a susţinut că faţă de împrejurarea că faptele pretins a fi săvârşite de către inculpat nu reprezintă infracţiuni, acţiunea civilă urmează a fi respinsă.

În considerarea argumentelor enunţate mai sus, s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 414 din 15 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru a se pronunţa o soluţie de un complet legal constituit.

În subsidiar, apelantul inculpat A. a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi rejudecând, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., achitarea prin raportare la dispoziţiile art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi în temeiul dispoziţiilor art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 din C. proc. pen., respingerea acţiunii civile.

III. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 22 martie 2021, deliberând asupra cererii de amânare formulată în scris de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. pentru lipsa de apărare din motive medicale, văzând şi concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, dosarul fiind la primul termen de judecată, instanţa de control judiciar a apreciat că aceasta este întemeiată, motiv pentru care a încuviinţat-o şi a acordat un nou termen la data de 19 aprilie 2021.

Prin încheierea din data de 19 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, după deliberare, analizând cererile de probatorii formulate de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul inculpat A., din perspectiva exigenţelor de pertinenţă şi concludenţă ce se desprind din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi art. 98 C. proc. pen., le-a încuviinţat în parte, după cum urmează:

1. Referitor la cererea de probatorii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în reaudierea martorului L., apreciind proba ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei.

2. Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul intimat inculpat A., în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis, în parte, proba testimonială constând audierea martorului XX. şi reaudierea martorului G., apreciind că teza probatorie afirmată prezintă, în raport de conţinutul acuzaţiilor concret aduse inculpatului, o relevanţă suficientă pentru a legitima administrarea acestor probe.

În temeiul art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. a încuviinţat, în parte, proba cu înscrisuri, respectiv:

- efectuarea unei adrese către Preşedintele secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea înaintării la dosarul cauzei a unei copii a procesului-verbal din data de 20.03.2020 cu privire la compunerea completului de judecată;

- adresa nr. x/16.01.2019 a Curţii de Conturi şi adresa nr. x/27.12.2018 a Autorităţii Electorale Permanente (AEP);

- nota de fundamentare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 29/2019 din 8 mai 2019;

- Hotărârea nr. 251 din 6 iunie 2019 a Plenului Curţii de Conturi privind aprobarea încetării valabilităţii protocolului de colaborare nr. 3990/06.06.2012 încheiat de Curtea de Conturi a României cu Autoritatea Electorală Permanentă şi extrase din explicaţiile Curţii de Conturi privind anularea acestui protocol, respectiv privind transferul de competenţă;

- Raportul de incident din 11-12 august încheiat la 13.08.2018, apreciind proba ca fiind utilă soluţionării cauzei, prin raportare la teza probatorie invocată.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în audierea martorilor YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE., constatând că în susţinerea elementelor de fapt care constituie obiectul probaţiunii au fost administrate suficiente mijloace de probă.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul A., constând în:

- extras din datele de trafic şi localizare furnizate de compania U. S.A., în format exemplificativ, cu arătarea poziţionării geografice a terminalului mobil şi cu detalierea intrărilor duplicate de localizare temporală;

- copie de pe raportul de venituri şi cheltuieli al trezorierului A., aşa cum a fost supus aprobării Comitetului Executiv Naţional din 19.11.2018;

- materialul video cu explicarea modalităţii de realizare a campaniei on line prin intermediul inteligenţei artificiale;

- extras dintr-o emisiune de televiziune, din data de 28.06.2019, în care se prezintă modalitatea în care s-a efectuat campania electorală a B. în mediul on line;

- înscrisul care reprezintă rezoluţia prin care preşedintele completului de judecată a fixat primul termen de judecată;

- efectuarea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul specialişti, prin care să se solicite răspunsul la întrebarea: "Ce specializare şi pregătire ştiinţifică are ofiţerul de poliţie judiciară, comisar Badea lonuţ V., cel care a întocmit procesul-verbal din 11 iunie 2019?", apreciind că această probă nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii în acest stadiu procesual.

De asemenea, a prorogat pronunţarea cu privire la proba cu expertiză judiciară în materia telecomunicaţiilor, solicitată de apelantul intimat inculpat A. după depunerea la dosar a înscrisurilor la care apărătorul apelantului intimat inculpat a făcut referire şi care relevă că un terminal mobil se poate conecta la o altă staţie de bază decât cea mai apropiată din punct de vedere geografic.

La termenul din data de 24 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a continuat cercetarea judecătorească cu audierea martorului XX., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării ei de către martorul menţionat.

Martorul XX. a arătat în declaraţia sa:

"Întrebări formulate de către apărătorul ales al inculpatului:

Întrebare: Ce funcţie îndeplineaţi în cadrul B. înainte de 15 februarie 2015?

Răspuns: La acel moment eram secretar general adjunct.

Î: Cunoaşteţi ceva despre contractul de închiriere încheiat de martorul G. cu Partea vătămată B. de la adresa x?

R: Conducerea B. îl mandatase pe Drăghici să închirieze un spaţiu pentru închiriere pentru cazarea echipelor de specialişti IT care intrau in spaţiu virtual şi asigurau programele de comunicare ale partidului in spaţiul virtual. B., ca şi WW., la acea vreme, erau conştienţi că la acea vreme, începând cu anul 2017, a ajuns la concluzia că trebuie să aibă echipe de comunicare online ca şi VV.. In anul în care domnul Drăghici a primit mandat, sf. lui 2017, a avut o discuţie la nivelul partidului vis a vis de crearea unei echipe online şi de găsirea specialiştilor, pentru închiriere a unui spaţiu şi relativ la sumele de bani pe care le datoram inclusiv din vremea conducerii B. asigurată de dl. G. şi dl. FFF. către diverşi furnizori de servicii electorale. In urma analizei conducerii partidului vis da vis de conducerea financiară am înţeles că nu ne permitem să achiziţionăm unul sau 2 sedii pentru echipele de specialişti on line si singura variantă este să închiriem spaţiile necesare pentru acestea până închidem procesele cu furnizorii noştri.

Domnul Drăghici a primit mandat pentru acest lucru, a luat legătura şi cu specialiştii IT pentru a le lua acordul lor că le convine acel spaţiu pentru că spaţiul trebuia să îndeplinească condiţii tehnice precum existenta a 2 camere legate într-un anume fel in care să fie găzduite serverele, alte 2 camere pentru calculatoare (chestiuni ce-mi aduc aminte din susţinerile specialiştilor IT). Aceştia erau extrem de tineri cu toţii şi coordonaţi de mai mulţi IT-şti. NU-mi aduc aminte numele acestora decât un anume domn Andrei.

Î: Această hotărâre a închirierii spaţiului s-a luat in BNP al B. sau într-un alt organism într-un cadru mai restrâns din conducerea partidului?

R: Nu-mi amintesc dacă a fost pusă in discuţia BPN a partidului, dar informal da. Au participat: fostul preşedinte al partidului, GGG., eu, secretarul general L., domnii HHH., III., JJJ. (preşedinte B. Neamţ) şi cu siguranţă mulţi alţi colegi pe care nu-mi aduc acum aminte. Discuţia legată de închirierea unui spaţiu s-a făcut după o şedinţă BPN când eu şi alţi lideri ai partidului i-am solicitat domnului Drăghici să facă un raport cu referire la situaţia financiară a partidului. Raportul pe care l-am solicitat era legat de datoriile istorice pe care partidul le avea din perioada campaniilor electorale conduse de G. şi FFF. (foşti preşedinţi ai B.). Cu referire la interpelarea preşedintelui completului de 5 judecători dacă B. la acel moment făcea şi plata datoriilor peste termenul general de prescripţie de 3 ani, arăt că furnizorii de servicii electorale sunt aceeaşi şi pentru B. şi pentru WW.; exemplific cu tipografiile mari care pot să facă afişe într-un minim de 2 milioane. Tot astfel, producătorii de banere şi mash-uri trebuia sa fi plătiţi pentru a executa comenzile: problema era că aceşti furnizori ne puseseră penalităţi de întârziere ataşate la debite, uneori chiar penalităţi la penalităţi. In concluzie, colegii noştri, la aceeaşi şedinţă, l-au felicitaţi pe A. pentru a fost econom, dar am înţeles că nu mai avem posibilitatea să mai achiziţionăm alte sedii şi că pentru a da posibilitatea cazarea echipamentelor IT trebuia să le închiriem.

Î: Ştiţi dacă a funcţionat sediul B. online la acea adresă?

R: Evident că ştiam că există sediul acolo, în Voluntari, dar eu personal nu m-am deplasat fizic niciodată la acea adresă, in schimb sunt convins că a funcţionat la maxim acea echipă întrucât noi, conducerea partidului, primeam materiale confecţionate de acei specialişti IT, respectiv: filmuleţe, clipuri video, sisteme de comunicare vizuală, respectiv reprezentări vizuale a unor mesaje preluate din programul de guvernare a partidului, fiind lansate pe reţele sociale, gen facebook, instagram, pe bloguri din internet.

Î: Ştiţi din ce motiv s-a reziliat contractul cu proprietarul imobilului?

R: Ştiu doar că IT-iştii ne-au încunoştinţat că aveau probleme cu atacuri cibernetice lansate pentru echipamentele IT de la acea adresă şi (fără să mi se spună cine sunt agresorii) au solicitat cumpărarea unui alt sediu mai sigur. Eu personal nu am ştiinţă dacă acel contract de închiriere era cu executare dintr-o dată sau in timp. Nu l-am avut in faţă spre a-l lectura.

Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:

Î: In ce s-a materializat mandatarea oficială a inculpatului Drăghici pentru această închiriere; având in vedere că avem ştiinţă că avea un mandat general pentru a gestiona situaţia financiară a B., însă interesează dacă a avut un mandat special pentru operaţiunea de închiriere a acelui spaţiu.

R: Nu a avut un mandat scris. Conducerea partidului nu dădea mandate scrise in afară de circulare scrise pentru conferinţă de presă sau videoconferinţe cu organizaţiile judeţene. Aceasta deoarece in mod uzual conducerea partidului dădea dispoziţii verbale, punctuale pentru implementarea unor măsuri, precum celor de la Comisia de politică externă să se întâlnească cu ambasadorii străini, altora să se deplaseze la aeroport pentru preluarea unor invitaţi străini: altora să se întâlnească cu patronatele şi/sindicatele. In acest cadru a primit mandat verbal şi apelantul Drăghici ca să caute, să găsească potrivit cerinţelor echipelor de specialişti IT şi să finalizeze prin închiriere contractul pentru acest spaţiu.

Precizeze că eu personal nu l-am cunoscut niciodată pe proprietarul spaţiului şi nu am ştiinţă despre modul cum 1-a identificat pentru încheierea contractului de închiriere pe acela de domnul Drăghici.

Î: Având in vedere atribuţiile trezorierului, prin examinare comparativă a BPN al B., era sau nu necesară o hotărâre a BPN prin care să se dea un mandat expres cu un obiect determinat pentru închirierea acelui spaţiu şi/sau a oricărui spaţiu?

R: Cât am fost secretar general, dacă venea cineva şi-mi aducea un astfel de mandat ii demiteam imediat întrucât trezorierul partidului, domnul Drăghici, avea un mandat generalizat, să primească rapoarte de cheltuieli întocmite de organizaţiile de la nivel judeţean ale B. (care erau de un volum sporit şi cu multe înscrisuri ataşate). Or, dată fiind dinamica şi activitatea BPN nu era necesar să primească un mandat expres pentru închirierea niciunui spaţiu in general, întrucât nu exista nicio dispoziţie obligatorie in sens contrar prin care BPN să mandateze trezorierul in scris pentru identificarea şi închirierea unui spaţiu, nici in statutul partidului şi nici in alte documente ale partidului. Cu titlu de excepţie, in 2 situaţii determinate (care nu mai interesează - indică in acest punct de dezbateri procurorul DNA) BPN emiterea hotărâri scrise (luate cu majoritatea votului celor prezenţi).

Î: Dacă această varianta a închirierii pe o perioadă de 10 ani cu plata în avans a chiriei in cuantumul sumei de 380.000 euro, care a fost plătită integral după o durată de câteva luni de către B. proprietarului spaţiului?

R: Încă odată precizeze că eu personal nu am citit contractul de închiriere in discuţie şi nu am ştiinţa dacă s-a plătit in avans după trecerea a câtorva luni, chiria datorată pentru termenul de 10 ani al contractului; eu nu cunoşteam detaliul, care este suma cu titlu de chirie datorată pe întreaga durata a contractului de 10 ani. Eu, deşi sunt economist de formaţie, arat că atâta vreme cât spaţiul întrunea cerinţele solicitate de echipa de specialişti IT, evident că mi se pare mare suma plătită in avans proprietarului, dar fac precizarea suplimentară, plecând de la raporturile juridice intre proprietari şi partidele politice pun condiţii suplimentare cu privire la relaţiile comerciale angajate cu partidele. Pe de altă parte, cunosc personal că s-a restituit de către proprietar toată chiria încasată mai puţin suma pentru lunile in care sediul a funcţionat in fapt la acea adresă. Mai completez in sensul că, noi cei din conducerea partidului am avut mare încredere in Drăghici. După opinia mea, a fost cel mai bun trezorier după înfiinţarea din anul 1990, iar in momentul in care această poveste a devenit publică şi ancheta de presă a închirierii acelui spaţiu făcută pe baza unor date primite din interiorul partidului, eu, in calitate de secretar general, i-am cerut domnului Drăghici să prezinte in Comitetul Executiv Naţional al B. toată situaţia de 2 ori consecutiv, odată in luna noiembrie 2018 şi ianuarie 2019. Prezentarea pe care Drăghici a făcut-o la o tablă electronică in prezenta tuturor membrilor CEX a avut in vedere toată situaţia economică a partidului, inclusiv închirierea acestui spaţiu şi cumpărarea unor vehicule. In CEX sunt oameni cu pregătire juridică şi economică, au pus o grămadă de întrebări, în arhivele partidului nu există o înregistrare a acestor şedinţe, însă la ordinea de zi a lor exista un punct distinct in sensul deja indicat.

Î: Aveţi cunoştinţă cine anume din conducere şi de ce a dispus ca inculpatul Drăghici să vândă autoturismul KKK. imediat după achiziţionare?

Precizez că şi hotărârea din acel cerc limitat al liderilor partidului (pe care am explicat-o mai înainte pentru închirierea spaţiului din Voluntari) având la bază un raport al comisiei economice vizând oportunitatea cumpărării a 3 miniautocare pentru deplasarea in teritoriu şi a unui vehicul care să corespundă cerinţelor specialiştilor IT, a prilejuit achiziţia autoturismului x. La o durată de timp scurtă după achiziţie şi mie şi altor lideri din conducerea partidului (îmi aduc aminte HHH.) ni s-a părut o achiziţie excesivă având ca obiect un autovehicul scump (precizez că eu personal nu deţin permis de conducere) pentru deplasările echipei de specialişti IT şi in contradicţie statutului de partid social democrat. Aşa fiind, eu personal i-am dispus trezorierului Drăghici să procedeze la vânzarea autovehiculul sau înapoierea la proprietarul care-l angajase în regim de leasing; cu cerinţa esenţială ca preţul să fie reîntors în integralitate de către vânzătorul vehiculului.

Î: Având in vedere că s-au achiziţionat 4 autoturisme marca x, de ce s-a luat hotărârea să fie vândut doar unul pentru motivul deja expus. Faptul că era scump ca şi preţ şi in contradicţie statutului de partid social democrat ?

R: Precizez că cele 4 autovehicule erau din clase diferite, unul fiind o limuzină, iar celelalte trei fiind microbuze pentru transportul mai multor persoane, ceea ce nu atrăgea atenţia în consecinţă.

Ar fi avut bani partidul să plătească încă 200.000 de euro in plus pentru cumpărarea unui spaţiu şi nu pentru închirierea lui care să întrunească cerinţele pentru a fi sediu B. online?

R: Da, bineînţeles că B. avea bani, inclusiv suma de 200.000 euro pentru a suplimenta suma de 380.000 euro (cu referire la acest cuantum eu l-am auzit în ancheta de presă publica ulterior) dar eram constrânşi de existenta mai multor procese pe rol prin care ni se solicita plata unor datorii anterioare".

La acelaşi termen, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a fost audiat martorul G. declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării ei de către martorul menţionat.

Martorul G. a declarat:

"Întrebări formulate de către apărătorul ales al inculpatului:

Întrebare: La data semnării contractului de închiriere pentru spaţiu de la adresa din str. x, Voluntari, eraţi doritor să-1 vindeţi?

Răspuns: Nu doream decât să-l închiriez.

Î: Preţul de închiriere a fost stabilit între părţi ca fiind mai mic decât cel al pieţei la acea dată ?

R. Da. Am închiriat o altă casă, un imobil identic, pe aceeaşi stradă in oraşul Voluntari, la interval de câteva case depărtare, pe aceeaşi stradă, cu 3.500 euro/lună. Şi am avut o ofertă pentru altă casă de la Ambasada Kazastanului pentru suma de 4000 euro/lună dacă era şi mobilată.

Precizez că casa in discuţie a fost închiriată contra sumei de 3166 euro/lună către B..

Î: V-a spus domnul Drăghici că închiriază imobilul pentru B. sau in nume personal?

R: Domnul Drăghici mi-a spus că închiriază imobilul pentru B..

Î: Negocierile cu doamna E., soţia inculpatului, cu privire la încheierea contractului de vânzare cumpărare au fost purtate înainte sau după negocierea contractului de închiriere?

R: După negocierea contractului de închiriere s-au purtat negocieri cu E. pentru încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare a aceluiaşi imobil.

I: Care a fost motivul pentru care s-au încheiat la aceeaşi dată contractul de închiriere sub semnătură privată şi antecontractul de vânzare cumpărare in formă autentică?

R: Motivul a fost că eu personal locuiesc in fapt in municipiul Galaţi şi veneam când şi când in Bucureşti.

Î: Cine a iniţiat negocierile de reziliere ale contractului de închiriere şi, respectiv de rezoluţie a antecontractului de vânzare - cumpărare?

R: B. a dorit să rezilieze contractul de închiriere, iar eu personal am dorit rezoluţiunea a antecontractului de vânzare - cumpărare. Eu personal am dorit rezoluţiunea întrucât aveam acel contract de reziliere pe 10 ani şi doream să nu mai aştept epuizarea termenului de 10 ani a contractului de închiriere.

Precizez că in negocierile de încheiere a contractului de închiriere şi antecontractului de vânzare - cumpărare au demarat după ce domnul Drăghici a văzut numărul de telefon al subsemnatului afişat pe clădire şi am fost contactat.

Î: Când a apărut in discuţia ce a generat încheierea celor 2 acte doamna E.?

R. Cred că la a treia întâlnire a apărut şi doamna nominalizată după ce la primele două întâlniri a fost doar domnul Drăghici. Precizez ca sunt dezvoltator imobiliar şi într-o lună februarie, nu-mi aduc aminte anul, am fost contactat de domnul Drăghici. La acea dată aveam 4 case, toate construite pe str. x.

Precizez că la prenegocierea contractului de închiriere cu B. eu personal i-am cerut domnului Drăghici ca plata chiriei datorată pentru durata de 10 ani a contractului să fie făcută până la împlinirea termenului de 1 an jumătate calculat de la momentul încheierii contractului; chestiune care a fost acceptată de domnul Drăghici. Deşi pare o situaţie atipică, precizez că in materie de imobiliare (mai deţin o a cincea casă închiriată unei companii farmaceutice deţinută tot pe aceeaşi stradă, precum şi in calitate de asociat al unei societăţi comerciale mai deţin 4 spaţii comerciale in municipiul Galaţi) gândesc că pe o durată lungă a unui contract de închiriere preţul închirierii se devalorizează şi pentru acest motiv am cerut ca plata chiriei să fie finalizată după trecerea unui termen de 1 an şi jumătate. Mai arăt că pentru celelalte 3 case din vecinătate, pe care le deţineam pe str. x la data respectivă, durata închirierii fiind de 1 an sau 3 ani, şi întrucât unul dintre imobile era închiriat cu 3.500 euro/lună nu am cerut ca plata chiriei să fie făcută in condiţiile menţionate pentru casa închiriată de B..

Î: Aţi vândut imobilul după ce a fost degrevat de cele două contracte (contractul de închiriere şi antecontractul de vânzare - cumpărare)?

R: Da, am vândut acel imobil contra sumei de 515.000 euro unei persoane fizice.

I: Când aţi preluat imobilul, după rezilierea contractului de închiriere, aţi observat urme de instalare mai înainte a unor piese de mobilier?

R: Cu sinceritate, nu am stat să fac aceste observaţii.

Pe de altă parte, arăt că imobilul avea preinstalată puterea electrică de 380 Volţi, iar pe traseul interior exista conectică pentru semnat internet (fibră optică), dar nu preexista şi un contract de internet, acesta fiind încheiat de chiriaş. Îmi aduc aminte că in imobilul compus din 4 încăperi la etaj şi un living deschis la parter fiecare dintre acestea avea câte o priză de internet.

Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:

Întrebare: Dacă stabilirea clauzelor contractului de închiriere cu privire la tariful chiriei lunare şi perioada de rambursare in avans, respectiv 1 an şi 6 luni a avut legătură cu promisiunea de vânzare cumpărare in care era stipulată obligaţia translatării dreptului de proprietate după fix aceeaşi perioadă de 1 an şi 6 luni, respectiv 16.09.2019?

Răspuns: Prima dată s-a negociat cu contract de închiriere pe durata de 10 ani cu plata chiriei spre a fi finalizată după trecerea unui 1 an şi jumătate. Ulterior, s-a negociat antecontractul de vânzare - cumpărare.

Încă odată precizez ca semnarea antecontractului de vânzare - cumpărare nu a avut nicio influentă asupra preţului chiriei (3166 euro/lună) care era sub preţul pieţei şi nici asupra clauzei de a fi plătită chiria datorată pentru durata de 10 ani după trecerea unui 1 an şi jumătate de la încheierea contractului.

Î: Vă amintiţi la cât timp aţi vândut după rezilierea contractului de închiriere acel imobil persoanei D.?

R: Îmi aduc aminte că vânzarea a survenit după circa 4-5 luni după rezilierea contractului de închiriere; eu având nevoie să vând acel imobil pentru a obţine o sumă de bani ca să închei o altă afacere imobiliară (altfel nu aş fi procedat la vânzarea imobilului)".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a continuat cercetarea judecătorească cu audierea martorului L., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării ei de către martorul menţionat.

Martorul L. a declarat:

"Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:

Întrebare: In calitate de membru de BPN al B. şi secretar general al partidului la data faptelor imputate, avea sau nu obligaţia inculpatul Drăghici la aceeaşi dată, trezorierul partidului, să consulte şi să solicite hotărâri ale biroului pentru toate angajamentele financiare ale partidului?

Răspuns: Potrivit prevederile statului partidului de la acel moment, BNP avea atribuţii in ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului partidului. Trezorierul partidului avea atribuţii in ceea ce priveşte gestiunea curentă a activităţilor curente financiare şi răspundea direct in fata preşedintelui partidului. De asemenea, avea obligaţia unor informări periodice către BPN.

In mod normal pentru angajarea financiară a partidului de către trezorier in vederea închirierii unui spaţiu şi/sau achiziţionarea unor vehicule, toate in interesul partidului ar fi trebuit ca trezorierul să vină la BPN să ceară darea unei hotărâri de mandatare a lui însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Menţionez că, în opinia mea, era obligaţia trezorierul să ia mandat pentru achiziţionarea de imobile, ceea ce s-a şi întâmplat pentru 2 imobile achiziţionate pentru B. de către aceleaşi trezorier, domnul Drăghici, să ia mandat legal. In ceea ce priveşte achiziţia unor mijloace de transport nu am ştiinţă despre existenţa unei obligaţii similare in sarcina trezorierului.

Am aflat despre cele 2 tranzacţii închirierea imobilului şi achiziţia vehiculului) din presă după ce s-a declanşat scandalul mediatic.

Întrebări formulate de către apărătorul ales al inculpatului

Întrebare: Există vreo reglementare prin care trezorierul este obligat să obţină mandat pentru închirierea unui imobil sau achiziţionarea de vehicule?

Răspuns: Revin şi precizez că aceasta era o cutumă aşa cum am explicat deja trezorierul Drăghici a luat mandat BPN pentru achiziţionarea anterior a 2 imobile.

I: Faceţi distincţie intre actele juridice de înstrăinare şi cele de administrare in materie imobiliară?

R: Da, fac diferenţa intre cele 2 categorii de acte juridice, dar precizez că referitor la unul dintre cele 2 imobile pentru care s-a luat hotărârea BPN de către trezorierul Drăghici (cel din strada x) din câte îmi aduc aminte in hotărârea BPN domnul Drăghici a fost iniţial împuternicit să se ocupe de evaluarea imobilului şi, ulterior de procedurile de punere in vânzare a acelui imobil. Cele 2 subactivităţi indicate le-am plasat in categoria actelor juridice de administrare.

I: Este posibil ca hotărârea cu privire la închirierea imobilului (cel din str. x, Voluntari) care face obiectul acuzaţiei să se fi luat în cerc restrâns de către conducerea partidului?

R: Da, este posibil ca o astfel de decizie să se fi luat în alt cadru decât BPN deoarece eu de drept trebuia să particip la şedinţele acestui organism, dar fără să fie oficializată şi fără să fi fost şi eu încunoştinţat in vreun fel deoarece încă odată susţin că eu am aflat ulterior în timp, la declanşarea scandalului mediatic".

La interpelarea Preşedintelui Completului de 5 Judecători, potrivit art. 420 alin. (4) raportat la art. 374 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul intimat inculpat A. a arătat că doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel şi a solicitat să fie audiat la următorul termen de judecată.

La acelaşi termen din data de 24 mai 2021, deliberând din perspectiva exigenţelor de pertinenţă şi concludenţă ce se desprind din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi art. 98 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea telecomunicaţii, solicitată de apelantul inculpat A., având ca obiectiv stabilirea aptitudinii datelor comunicate de furnizorii de telecomunicaţii mobile de a localiza cu exactitate cele doua terminale telefonice în perioada 15.02.2018 - 30.11.2018 şi, respectiv daca, în perioadele şi intervalele orare obiectivate în procesul-verbal din data de 11.06.2019 întocmit de către comisarul V. din cadrul D.N.A. - Serviciul tehnic, cele doua terminale se puteau afla şi la altă adresă decât cea a imobilului situat în str. x, oraş Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, apreciind că proba nu este utilă soluţionării cauzei în raport cu acuzaţiile aduse inculpatului şi cu elementele de fapt ce se urmăreşte a fi dovedite.

La termenul din data de 28 iunie 2021 apelantul intimat inculpat A. a dat declaraţie în faţa instanţei de apel, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării ei de către inculpatul menţionat.

Inculpatul A. a arătat:

"Aduc la cunoştinţă că după câştigarea alegerilor din anul 2016 in interiorul partidului s-aui grupat două fracţiuni şi, anume una condusă de secretarul general adjunct XX., denumită "LLL." şi cea de a doua condusă de secretarul general L., numită şi " Echipa puciştilor". Cei din jurul lui XX. aveau un ecou mai puternic in mesajele transmise electoratului nostru, aşa cum indicat sondajele sociologice cu referire, in principal, la patriotism, loialitate, onestitate şi un program performant de guvernare pentru care se primise votul cetăţenilor.

Vocile mai cunoscute erau: MMM., NNN., OOO. Cea de a doua grupare din jurul lui L. conţinea lideri, precum: PPP., QQQ., RRR..

Aceştia, a doua grupare, încă din anul 2017, erau ţinuţi sub observaţie de către preşedintele partidului, GGG., iar în cursul anului 2018 au fost îndepărtaţi efectiv de la decizia partidului când se puneau in discuţie lucruri de confidenţialitate maximă vis a vis de strategia şi politicile partidului.

In BPN preşedintele GGG. avea abilitatea de a da sarcini aşa zişilor pucişti, de a merge in deplasare şi de a nu fi prezenţi la deciziile importante ale partidului.

Consider că declaraţiile date de L. atât la cercetarea penală cât şi la instanţa de fond şi de apel sunt nesincere pe fondul duşmăniei pe care a manifestat-o vis a vis de persoana mea. Cunosc acest lucru din gura liderului de la Camera Deputaţilor, SSS., care mi-a spus că la funeraliile mamei sale, la Topoloveni, Argeş, L. a afirmat că îmi va construi un dosar penal pentru a frăgezii poziţia liderului GGG. şi a echipei din jurul lui XX. in care fusesem şi eu cooptat. Am primit o sarcină pentru o nevoie a partidului, să construiesc in interiorul partidului proiectul B. online, care să aibă un grad înalt de autonomie şi de discreţie maximă, mai ales in faţa puciştilor. Am cooptat in acest proiect prin intermediul unei aplicaţii interne de telefonie mobilă câteva mii de voluntari, activişti de partid, care multiplicau mesajele partidului alături de influenceri, vlogări, pe structura şi strategia unor consultanţi străini şi cu ajutorul unor site-uri cu vizibilitate foarte mare, in ţară şi străinătate. Toate aceste resurse au fost concentrate din punct de vedere al tehnologiei informaţiei, dar şi din punct de vedere al monitorizării presei in imobilul situat in Voluntari, str. x.

Mă consider total nevinovat cu privire la faptele ce mi se impută în sarcină.

Pe de altă parte, martorul G. a fost cel care a insistat, după negocierea contractului de chirie, să se realizeze şi promisiunea de vânzare a imobilului după scurgerea celor 10 ani. Acesta a stabilit preţul de 180.000 euro, motivând că la orice proiect de imobil vândut peste un arc de timp, preţul acestui imobil scade, şi mi-a dat şi exemplu, cu 30 % pentru proiectele realizabile in 3 ani, cu 50 % pentru cele realizabile in 5 ani şi acum încercat pentru prima dată un proiect de predat peste 10 ani. Mi-a mai motivat şi aspectul că suma pe care el urma să o primească pe această promisiune avea efect multiplicator in investiţiile pe care le realiza. In plus, a spus că nu ştie cât de tare va fi uzat imobilul in 10 ani de activitate politică pentru că nu ştia ce presupune şi a afirmat că doreşte să se liniştească în ceea ce însemnă viitorul acestui imobil. Mi-a lăsat să cred şi că dacă nu vom realiza o astfel de promisiune el nu ştie dacă-şi va respecta cei 10 ani de chirie şi că poate lua oricând echilateral o altă hotărâre.. Am fost de acord cu această promisiune pe de o parte, pentru liniştea familiei şi să nu mai am discuţii in contradictoriu cu soţia referitoare la ce poate să facă ea cu banii ei, dar mai mult, am considerat pe primul loc că această promisiune este un fel de centură de siguranţă ca imobilul să fie folosit 10 ani pentru proiectul B. online. Eu am fost persoana care după evenimentele din 10 august 2018 am cerut vehement conducerii reunită in Comitetul de la Neptun să căutăm alt sediu pentru că rapoartele tehnice ne arătau că acesta a fost infectat, cum spun cei in domeniul informaticii. Prin dispoziţe verbală am fost mandata să negociez rezilierea contractului cu G. in termeni rezonabili şi fără să fie sancţiuni de partea noastră, lucruri pe care l-am şi făcut ulterior. Mai doresc să arăt că eu nu am crezut niciodată cu adevărat in ducerea la capăt a promisiunii de vânzare şi am dorit doar să liniştesc spiritele in familie şi gândurile de viitor ale lui G. vis a vis de acest imobil. In plus, această promisiune mi-a epuizat financiar familia şi am realizat că nu era deloc o investiţie in favoarea noastră. Achiziţia imobilului de către B. nu era sustenabilă pentru că partidul trecea printr-o perioadă de procese cu cereri de executări silite din partea creditorilor. Erau sume de 50-60 de milioane de dolari din datoriile istorice aflate pe rolul instanţelor.

Faţă de aceste procese m-.am implicat personal pentru a aduce partidul in situaţia de a nu fi executate sediile, aşa cum am reuşit in cazul sediului din str. x, Sector 2 şi la final de mandat am reuşit să las partidul cu sediile intacte şi banii in conturi. Această luptă am dus-o cu avocaţi, precum CCC., TTT. ş.a. pe care mi i-aş fi dorit ca martori in apel. Arăt, că delegaţiile precise erau de a fi mandata de către BPN doar in cazul înstrăinării sediilor, nu şi pentru achiziţionarea de sedii din cauza situaţiei financiare nepredictibilă. Practic, prin chirie noi ne salvam banii şi ne asiguram o linişte de funcţionalitate in acele sedii.

Referitor la faptul că plata întregii sume pentru contractul de închiriere pe 10 ani a fost achitată in avans de-a lungul a 5 luni, arăt că aşa cum reiese şi din desfăşurătorul financiar de alocare a subvenţiilor pe fiecare lună, în lunile in care noi, partidul, am efectuat plata in avans, am primit subvenţie de la stat de 4 până la 8 ori mai mare decât in luna ianuarie premergătoare contractului sau lunile iulie, august, septembrie, după ce deja suma a fost achitată in integralitate. Tot din documentele de la dosar cu operaţiunile financiare se poate observa că în acea perioadă partidul a efectuat plăţi in avans şi altor creditori cu eşalonări de plată, ba mai mult, am plătit in avans şi utilităţile aferente energiei electrice, gaze, telefonie, carburant etc. Un alt argument pentru plata in avans in 2018 a întregii chirii a fost o iniţiativă legislativă de modificare a Legii nr. 334/2006 prin care să fie tăiată în totalitate subvenţia plătită partidelor politice pe bugetul anului 2019. A fost un subiect promovat de preşedintele PRO România, FFF., care a plăcut publicului şi pe considerente de populism, a fost îmbrăţişat şi de opoziţie. Deci, perspectiva ca noi să nu mai putem achita chiria in 2019 era evidentă. După ce grupul parlamentar PRO România a reuşit să primească printr-o ordonanţa de Guvern subvenţie, subiectul s-a stins. Nu am intenţionat niciun moment să-mi achiziţionez o casă printr-o disimulare de aparenţă legală întrucât pot dovedi cu adeverinţă emisă de Asociaţia de proprietari că am locuit efectiv in acea perioadă in str. x, in apartamentul soţiei mele dobândit înainte de căsătorie, care avea 89 mp şi care era situat la parter cu pază permanentă şi recepţie asigurată 24 h din 24. In plus, apartamentul era situat chiar in faţa recepţiei şi a biroului administratorului, aşa că activitatea noastră locativă era uşor de observat.

Confiscarea sumei de 19.000 euro pe motiv că aş fi folosit exclusiv de-a lungul 1 6 luni de zile imobilul in interes personal nu poate fi credibilă atâta timp cât acesta nu era mobilat, familia mea este compusă din persoane eminamente de sex feminin (2 copii, având vârste de 2 şi 4 ani) şi nu ar fi putut coabita in prezenta unor consultanţi străini sau informaticieni al căror comportament şi vestimentaţie este total impropriu integrării intr-o familie. Mai mult de cât atât, de acolo se lucra pe mesaje şi comentarii către Diaspora aflată pe fus orar opus tării noastre, S:U.A, Canada, Australia, Noua Zeelandă, fiind cele mai ţintite de către proiectul B. online. Ce nu am spus instanţei de fond este că partidul a respectat Legea nr. 334/2006, art. 45 prin organizarea de audit financiar anual extern şi a căror concluzii au fost înmânate de către Casa de audit in mod confidenţial conducerii partidului. Mai mult, auditul a fost depus, tot conform legii, in termen de 60 zile de la efectuarea lui la Autoritatea Electorală Permanentă. Este imposibil să crezi că pot trece 10 ani fără că întreaga activitate financiară a partidului să nu fie cunoscută cel puţin odată pe an prin efectuarea de astfel de audituri. Mai doresc să arăt că realizarea şi implementarea proiectului B. online a adus economii importante la bugetul partidului prin aceea că după abandonarea proiectului de către conducerea sub liderul UUU., aceştia au plătit unei echipe de consultanţi sume de milioane de euro/lună pentru rezultate măsurabile mai mici decât cele pe care noi le-am obţinut.

Întrebări formulate de către apărătorul inculpatului

Î: Aţi dispus înregistrarea scriptic şi contabil în evidenţele partidului a imobilului din str. x nr. 135?

R: Cu siguranţă da; la rândul lui, G. l-a înregistrat la ANAF şi a plătit şi impozitul pe acea sumă. In plus, toate auditurile efectuate atât de auditori externi cât şi de AEP şi Curtea de Conturi nu au reliefat nimic in neregulă.

Î: Aţi dat vreodată dispoziţii Departamentului Contabil, serviciului secretariat ca acest contract să aibă un caracter confidenţial, adică să nu poată fie cunoscut de membrii compartimentelor respective?

R. Au fost nenumărate cazuri in care membrii din conducerea partidului s-au adresat Departamentului financiar contabil, doamnei directoare economic de atunci, VVV., să li se elibereze informaţii sau copii sau date despre activitatea financiară a partidului pe anumite speţe pe care ei ar fi dorit să fie cunoscute în amănunt.

NU, nu am dat o asemenea dispoziţie. Contractul a fost întotdeauna la dispoziţia compartimentelor contabil şi în secretariat.

Î: Care a fost motivul pentru care aţi solicitat AEP suspendarea controlului care s-a desfăşurat la sediul partidului şi care avea ca obiect modul de cheltuire a subvenţiilor şi a veniturilor propriii obţinute din donaţii şi cotizaţii?

R:. Conducerea partidului a dorit ca legea să fie respectată şi acest control să se desfăşoare simultan aşa cum s-a mai desfăşurat la B., WWW., XXX. în anii anteriori şi aşa cum spunea legea, care ulterior a fost modificată tocmai din acest motiv. Nu a fost alegerea mea înaintarea acelei drese de poziţionare a controlului in legalitate. NU puteam hotărî eu pentru partid.

Î: După ce a propus şi a obţinut de la conducerea partidului rezilierea contractului de închiriere vizând imobilul situat în str. x pentru motivele arătate, cum s-au stabilit condiţiile de reziliere, de către cine?

R: Comitetul s-a desfăşurat in datele de 30 şi 31 august 2018, chiar in prima zi, în şedinţa restrânsă informală a fost acceptată propunerea mea de reziliere şi l-am informat, cred că in aceeaşi zi, pe martorului G. de această decizie, rămânând ca până luni, 1 septembrie, să-mi prezinte punctul dumnealui de vedere, in sensul închiderii contractului de închiriere şi întoarcerii sumei de bani plătită in avans fără ca noi, partidul, să suportăm penalităţi. Ne-a răspuns pe loc la telefon că in principiu este de acord şi că duminică seara sau luni dimineaţa vom avea un draft de soluţionare pe care să-l semnăm in aceeaşi zi.

Cu privire la punctul 2 din rechizitoriu, consider că soluţia adoptată de instanţă de fond este una justă şi corectă."

La termenul din data de 28 iunie 2021 nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) coroborat cu art. 387 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în susţinerea apelurilor formulate.

Susţinerile apărătorilor aleşi ai apelantului inculpat A. ale reprezentantului Ministerului Public, făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţa din data de 28 iunie 2021 încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În cadrul susţinerilor orale ale motivelor de apel, apărătorul ales al inculpatului a arătat că nu mai susţine motivele de apel vizând incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale cu privire la compunerea completului de judecat, precum şi motivul de apel vizând nemotivarea sentinţei penale apelate.

În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a fost stabilit termen pentru pronunţare la data de 1 iulie 2021.

IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la critica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, privind greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 rechizitoriu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători constată că activitatea imputată inculpatului are loc în contextul în care, în perioada mai 2017 - noiembrie 2018, B. a achiziţionat de la S.C. K. S.R.L. un număr de patru autoturisme marca x Benz, printre care şi autoturismul x Benz P.K.W model GLE 350 Coupé, D4MAT, precum şi piese auto, totalul facturilor, inclusiv TVA fiind în sumă de 1.280.689,8 RON.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, între S.C. K. S.R.L. (în calitate de vânzător) şi B. (în calitate de cumpărător), a intervenit contractul de vânzare a autovehicului rulat nr. 07.07.2017/x, referitor la autoturismul x Benz P.K.W model GLE 350 Coupé, D4MAT, an fabricaţie 2016, culoare gri, serie motor x, număr de identificare x. Autoturismul a fost achiziţionat potrivit facturii nr. ASP x. din 10.07.2017 pentru suma de 324.799,99 RON, sumă ce a fost virată în aceeaşi zi din contul B.

Conform facturii seria x - VGC nr. x/13.07.2017, acelaşi autovehicul a fost vândut de către B. către cumpărătoarea E., soţia inculpatului, la data de 13.07.2017, pentru aceeaşi sumă cu care a fost achiziţionat.

Plata autovehiculului s-a realizat în tranşe, în perioada 31.08.2017 - 23 octombrie 2018.

Relevant în cauză este procesul-verbal de predare-primire posesie autovehicul cu nr. x/11.10.2018, încheiat între B. (în calitate de predator) şi E. (în calitate de primitor) din care rezultă că la dată de 08 octombrie 2018 s-a procedat la predarea fizică către E. a autoturismului x Benz P.K.W model GLE 350 Coupe, D4MAT, serie şasiu x, serie motor x 2016 Euro 6, stare funcţionare second hand - bună, precum şi a ambelor chei. La rubrica observaţii, B., prin Serviciul Contabilitate a constatat plata, la data de 08 octombrie 2018, a ultimei tranşe a contravalorii autovehiculului.

De asemenea, în conţinutul adreselor şi a actelor anexate acestora, emise de către B. şi depuse la dosarul cauzei, sunt relevate aspecte referitoare la condiţiile şi modalitatea înstrăinării autoturismului. Astfel, în adresa nr. x/22.04.2019 a B. se precizează că datorită unor decizii ulterioare ce ţin de politica partidului, autoturismul trebuia înstrăinat către orice persoană fizică sau juridică, cu condiţiile obţinerii preţului integral cu care fusese achiziţionat de la S.C. K. S.R.L..

În plus, rezultă din adresa nr. x/06.06.2019 şi actele anexate acesteia, emisă de către B., că înstrăinarea autoturismului s-a făcut la preţul de achiziţie, bunul fiind la dispoziţia proiectului B. Online pe toată durata achitării acestuia, arătându-se că B. nu a suferit nicio pagubă.

Inculpatul A. a precizat în declaraţia sa din data de 13 iulie 2020, referitor la autoturismul marca x Benz PKW GLE Coupé 350 D4MAT, următoarele: "….. La trecerea în revistă a parcului înnoit, conducerea a spus că acest turism nu se pliază pe imaginea unui partid social democrat, fiind vorba de marca x şi să-l înstrăinăm cât mai repede fără să-l înmatriculăm pe numele B. pt. a nu fi speculată mediatic această diferenţă de imagine. Am sunat la furnizor şi l-am rugat să revând turismul dar răspunsul acestuia a fost inacceptabil pt. conducerea partidului, deoarece presupunea să piardă 15 % din câte îmi amintesc, din valoarea de cumpărare. Conducerea mi-a atras atenţia să revând turismul la exact aceeaşi sumă cu care a fost achiziţionat. Pus fiind să duc la capăt această acţiune am întrebat-o pe soţia mea dacă este de acord să-i fie facturată o maşină de care bineînţeles să nu dispună pt. că nu mai conducea din anul 2014 în urma unui accident rutier prin pierderea controlului volanului. Soţia mi-a dat un răspuns afirmativ, atrăgându-mi atenţia că trebuie să achităm în tranşe pt. că vor urma noi împrumuturi pt. familia noastră. Am informat conducerea că persoana fizică ce urmează să cumpere acest turism şi care îl va lăsa la dispoziţia partidului în continuare se va efectua plăţi în mai multe tranşe şi nu au fost obiecţiuni".

"... Îmi aduc aminte că în prima parte a lunii octombrie 2018, după ce a fost efectuată şi ultima plată a fost semnat un proces-verbal de predare primire al turismului între vânzător şi cumpărător cu predarea ambelor chei către noul proprietar. Cheile în această perioadă când nu era folosită de către cei care implementau proiectul B. online stăteau în rastelul parcului auto de la sediile de partid. Am mers şi eu cu acest autoturism x atunci când îl însoţeam pe D. la deplasările acestuia în interesul partidului".

"…Întrebare: Care este motivul concret pentru care inculpatul a fost de acord să achiziţioneze acel autoturism la valoarea cu care fusese achiziţionat în condiţiile în care urma să intre în posesia autoturismului după 1 an şi 2 luni şi mai mult decât atât era inutilă în raport cu afirmaţia făcută că soţia nu conducea autoturismul ?

Răspuns: Presiunea de a rezolva situaţia urgent".

Totodată, din declaraţia martorului XX. reies aspecte legate de luarea deciziei de înstrăinare doar a autoturismului (nu şi a celorlalte 3 maşini care erau microbuze şi erau utile deplasării mai multor persoane). Astfel, acesta a arătat în declaraţia sa din data de 24 mai 2021, următoarele:

"I: Aveţi cunoştinţă cine anume din conducere şi de ce a dispus ca inculpatul Drăghici să vândă autoturismul KKK. imediat după achiziţionare?

Precizez că şi hotărârea din acel cerc limitat al liderilor partidului (pe care am explicat-o mai înainte pentru închirierea spaţiului din Voluntari) având la bază un raport al comisiei economice vizând oportunitatea cumpărării a 3 miniautocare pentru deplasarea in teritoriu şi a unui vehicul care să corespundă cerinţelor specialiştilor IT, a prilejuit achiziţia autoturismului x. La o durată de timp scurtă după achiziţie şi mie şi altor lideri din conducerea partidului (îmi aduc aminte HHH.) ni s-a părut o achiziţie excesivă având ca obiect un autovehicul scump (precizez că eu personal nu deţin permis de conducere) pentru deplasările echipei de specialişti IT şi in contradicţie statutului de partid social democrat. Aşa fiind, eu personal i-am dispus trezorierului Drăghici să procedeze la vânzarea autovehiculul sau înapoierea la proprietarul care-l angajase în regim de leasing; cu cerinţa esenţială ca preţul să fie reîntors în integralitate de către vânzătorul vehiculului.

I: Având in vedere că s-au achiziţionat 4 autoturisme marca x, de ce s-a luat hotărârea să fie vândut doar unul pentru motivul deja expus. Faptul că era scump ca şi preţ şi in contradicţie statutului de partid social democrat ?

R: Precizez că cele 4 autovehicule erau din clase diferite, unul fiind o limuzină, iar celelalte trei fiind microbuze pentru transportul mai multor persoane, ceea ce nu atrăgea atenţia în consecinţă".

Prin raportare la tipicitatea faptei reţinute în sarcina autorului, în ce priveşte elementul material, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că ceea ce i se impută în concret inculpatului A. este faptul că acesta şi-a însuşit autoturismul x Benz P.K.W. G.L.E. Coupé 350 D4MAT, ce fusese achiziţionat de către B., pe care ulterior l-a înstrăinat cu aceeaşi sumă cu care fusese achiziţionat (324.800 RON, conform facturii x/13 iulie 2017) către cumpărătoarea E. (soţia sa), cu precizarea că plata s-a realizat în tranşe ulterioare, bunul rămânând la vânzător până la achitarea ultimei tranşe. În consecinţă, infracţiunea de delapidare reţinută în sarcina inculpatului A. a fost reţinută în modalitatea alternativă a însuşirii.

Delapidarea este o infracţiune comisivă întrucât, în oricare dintre variantele sale, implică o acţiune materială. Însuşirea se realizează prin scoaterea bunului din sfera de stăpânire a persoanei vătămate şi trecerea lui în patrimoniul subiectului activ al infracţiunii de delapidare. În cazul însuşirii, în primul rând, trebuie să existe un act de sustragere a bunului din patrimoniul ocrotit de lege, iar apoi, un act de trecere a bunului în stăpânirea autorului delapidării, stăpânire ce trebuie să aibă, din punctul de vedere al făptuitorului, caracter definitiv. Făptuitorul se comportă ca un proprietar în raport de aceste bunuri, care sunt trecute cu titlu definitiv în stăpânirea sa. Doctrina este unanimă în acest sens, soluţia fiind consolidată cu mult înainte de intrarea în vigoarea a actualului C. pen. O. Loghin., Drept penal român. Partea specială, Ediţie revizuită, Casa de Editură şi Presă "Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1992, pg. 151; V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea specială vol. III, ediţia a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 566; C. Bulai, C. Mitrache, Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2006-2007, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Ed. Trei, 2006, pag. 403, Drept Penal, Partea Specială, Noul C. pen., Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2014, pag. 369; C. Rotaru, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2018, p. 272.

De asemenea, în privinţa elementului material al infracţiunii de delapidare săvârşită prin modalitatea alternativă a însuşirii, există o practică judiciară vastă în sensul că însuşirea constă în scoaterea definitivă a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate, urmată de imposedarea făptuitorului.

Tocmai din acest motiv, în doctrină se susţine că elementul material al delapidării în modalitatea alternativă a însuşirii coincide cu cel al furtului, aşa încât, teoria apropriaţiunii este deplin valabilă, cu păstrarea limitelor determinate de specificul actelor de gestionare sau administrare (în acest sens, C. Bulai, NN., C. Mitrache, Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2006-2007, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Ed. Trei, 2006, pag. 403). Actele de executare, constând în însuşirea, folosirea sau traficarea bunurilor aflate în administrarea sau gestiunea subiectului activ, au fost preluate fără modificări din vechea reglementare (în acest sens C. pen.. Comentariu pe articole, ediţia 3, Editura C. H. Beck, 2020, ISBN 978-606-18-1008-6 Drept Penal - Georgina Bodoroncea, Valerian Cioclei, Irina Kuglay, Lavinia Lefterache, YYY., Iuliana Nedelcu, ZZZ., George Zlati.)

Or, în cauză, nu a rezultat o acţiune de însuşire, contrară legii, a bunului aflat în gestiunea inculpatului, în sensul prevăzut de norma incriminatoare, prin "însuşire" înţelegându-se scoaterea unui bun din posesia sau detenţia unei persoane juridice şi trecerea acestuia în proprietatea făptuitorului, aşa încât acesta să poată dispune de el prin consumare, folosire sau chiar înstrăinare, având în vedere că bunul a fost cumpărat la preţul de inventar, fără să existe acuzaţii cu privire la subevaluarea sa, astfel încât să se fi dovedit o însuşire contrară legii.

Prin urmare, fapta inculpatului A. care, în calitate de trezorier al B., ulterior deciziei interne a formaţiunii politice, a înstrăinat autoturismul x Benz P.K.W. G.L.E. Coupé 350 D4MAT cu suma de 324.800 RON (aceeaşi sumă cu care autoturismul fusese achiziţionat de către B. de la S.C. K. SRL) conform facturii x/13.07.2017, către cumpărătoarea E. (soţia sa), cu precizarea că plata s-a realizat în tranşe ulterioare, bunul rămânând la vânzător până la achitarea ultimei tranşe, moment în care a avut loc predarea autoturismului şi a cheilor acestuia, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., reprezentând un act juridic civil, (cumpărarea unui bun la preţul de inventar).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că instanţa de fond a dispus, în mod corect, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 29 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).

Examinând motivele de apel formulate de apelantul intimat inculpat A., care a arătat, în esenţă, că în tot cursul urmăririi penale, dar şi în faza de judecată, nu a rezultat din nicio probă că a săvârşit faptele de care a fost acuzat, în referire la infracţiunile de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c), teza a I-a din Legea nr. 78/2000 şi delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine următoarele:

Motivele invocate în susţinerea căii de atac exercitată de inculpatul A. reflectă atât o contestare a unora dintre împrejurările de fapt esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei, cât şi a concluziilor primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

Înalta Curte apreciază necesară examinarea prioritară a circumstanţelor faptice proprii cauzei, cu accent pe elementele ce au făcut obiect de critică în apelul declarat de inculpatul A., urmată de cenzurarea subsecventă a chestiunilor ce ţin de tipicitatea juridică a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum au fost expuse în toate apelurile declarate.

O primă critică formulată în apelul inculpatului a vizat procesul-verbal întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al DNA de prelucrare a datelor de localizare a imobilului închiriat de B.. În susţinerea criticii apărarea a arătat că ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al DNA care a întocmit "procesul-verbal" menţionat nu are pregătire de specialitate, necesară realizării unor asemenea constatări.

Instanţa de apel va analiza această critică din perspectiva respectării loialităţii probelor, deşi, în cele ce urmează prezentei secţiuni elementul probatoriu criticat de apărare nu influenţează tipicitatea unei infracţiuni care presupune ca element material, conform acuzaţiei, însuşirea unei sume de bani şi nu folosirea nemijlocită de către inculpat a unui bun.

De altfel, a susţinut inculpatul, un proces-verbal nu poate constitui un mijloc de probă prin care se poate demonstra un aspect ştiinţific, prin analizarea şi interpretarea unor date tehnice, ştiinţifice, dat fiind faptul că procesele-verbale se pot întocmi de organele de urmărire penală doar pentru a consemna constatări personale "ex propriis sensibus", ale celor care le întocmesc.

Mai mult, procesul-verbal întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar şi obţinerea si prelucrarea datelor de localizare în prezenta cauză au fost realizate cu încălcarea Hotărârii Curţii Europene de Justiţie din 2 martie 2021, în cauza C-746/18 - HK contra Estoniei, în care s-a statuat că:

"accesul, în scopuri penale, la un ansamblu de date de transfer sau de localizare privind comunicaţiile electronice, care permit deducerea unor concluzii precise cu privire la viaţa privată, nu este autorizat decât în vederea combaterii infracţionalităţii grave sau a prevenirii ameninţărilor grave la adresa siguranţei publice".

Totodată, apelantul inculpat a susţinut că procesul-verbal în discuţie nu constată date, ci, dimpotrivă analizează şi interpretează date informatice, care sunt contestabile atât sub aspectul realităţii, şi al acurateţei, cât şi sub aspectul interpretării lor, deoarece din analiza datelor comunicate de Direcţia Naţională Anticorupţie rezultă lipsa de acurateţe a datelor prelucrate de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Analizând criticile formulate Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că procesul-verbal întocmit la 11 iunie 2019 de către comisar V., ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din Bucureşti, în temeiul art. 198 şi 199 din C. proc. pen., în baza Ordonanţei de delegare nr. 21/P/2019 din 30 mai 2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, atestă că a procedat la prelucrarea listingurilor telefonice din perioada 15 februarie 2018-15 mai 2019, aparţinând posturilor telefonice indicate (vol. 2, dosar de urmărire penală).

Serviciul Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin adresa nr. x din 09 iulie 2019 către secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a înaintat un proces-verbal şi 3 anexe prin care s-au identificat coordonatele geografice ale imobilului indicat în raport cu reţelele de telefonie mobilă ale operatorilor U. şi T. situate la adresa arătată .

Procesul-verbal din 8 iulie 2019 întocmit la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie de către comisar V., ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Tehnic, în temeiul art. 198 şi 199 din C. proc. pen., în baza Ordonanţei de delegare nr. 21/P/2019 din 30.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei a constatat că în jurul orei 12:00, s-a deplasat la adresa indicată, unde a stabilit coordonatele geografice 44⁰ 30’ 54" N, 26⁰ 6’ 29" E, utilizând aplicaţia My GPS Coordinates .

În examinarea criticilor formulate se reţine, totodată, că în cauza C-746/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Riigikohus (Curtea Supremă, Estonia), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în sensul că " Articolul 15 alin. (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009, citit în lumina articolelor 7, 8 şi 11, precum şi a articolului 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care permite accesul autorităţilor publice la un ansamblu de date de transfer sau de date de localizare care pot să furnizeze informaţii cu privire la comunicaţiile efectuate de un utilizator al unui mijloc de comunicare electronică sau cu privire la localizarea echipamentelor terminale pe care le utilizează acesta şi să permită să se deducă concluzii precise cu privire la viaţa sa privată, în scopul prevenirii, investigării, detectării şi urmăririi penale a infracţiunilor, fără ca acest acces să fie limitat la proceduri care vizează combaterea infracţionalităţii grave sau prevenirea ameninţărilor grave la adresa siguranţei publice, independent de întinderea perioadei pentru care se solicită accesul la aceste date, de volumul sau de natura datelor disponibile pentru o astfel de perioadă.

2)Articolul 15 alin. (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, citit în lumina articolelor 7, 8 şi 11, precum şi a articolului 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care conferă competenţă Ministerului Public, a cărui misiune este de a conduce procedura de urmărire penală şi de a exercita, dacă este cazul, acţiunea publică în cadrul unei proceduri ulterioare, pentru a autoriza accesul unei autorităţi publice la datele de transfer şi la datele de localizare în scopul desfăşurării unei urmăriri penale."

Astfel, în decizia amintită, Curtea de Justiţie a reţinut "în ceea ce priveşte condiţiile în care autorităţilor publice li se poate acorda accesul la datele de transfer şi la datele de localizare stocate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, în scopul prevenirii, investigării, detectării şi urmăririi penale a infracţiunilor, în aplicarea unei măsuri adoptate în temeiul Directivei asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice, Curtea a amintit ceea ce a statuat în Hotărârea La Quadrature du Net şi alţii. Astfel, această directivă nu permite statelor membre să adopte, între altele în aceste scopuri, măsuri legislative pentru a restrânge sfera de aplicare a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de această directivă, în special obligaţia de a asigura confidenţialitatea comunicaţiilor şi a datelor de transfer, decât cu respectarea principiilor generale de drept al Uniunii, printre care figurează principiul proporţionalităţii, şi a drepturilor fundamentale garantate de cartă. În acest cadru, directiva se opune unor măsuri legislative care impun furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice, cu titlu preventiv, o stocare generalizată şi nediferenţiată a datelor de transfer şi a datelor de localizare.

În ceea ce priveşte obiectivul de prevenire, investigare, detectare şi urmărire penală a infracţiunilor, urmărit prin reglementarea în discuţie, în conformitate cu principiul proporţionalităţii, Curtea consideră că numai obiectivele de combatere a infracţionalităţii grave sau de prevenire a ameninţărilor grave pentru siguranţa publică sunt de natură să justifice accesul autorităţilor publice la un ansamblu de date de transfer sau de date de localizare, care permit deducerea unor concluzii precise privind viaţa privată a persoanelor vizate, fără ca alţi factori referitori la proporţionalitatea unei cereri de acces, precum perioada pentru care se solicită accesul la astfel de date, să poată avea ca efect ca obiectivul de prevenire, investigare, detectare şi urmărire penală a infracţiunilor în general să fie susceptibil să justifice un astfel de acces.

În ceea ce priveşte competenţa conferită Ministerului Public de a autoriza accesul unei autorităţi publice la datele de transfer şi la datele de localizare pentru a desfăşura o urmărire penală, Curtea aminteşte că revine dreptului naţional sarcina de a stabili condiţiile în care furnizorii de servicii de comunicaţii electronice trebuie să acorde autorităţilor naţionale competente accesul la datele de care dispun. Pentru a îndeplini cerinţa proporţionalităţii, o astfel de reglementare trebuie să prevadă însă norme clare şi precise care să reglementeze conţinutul şi aplicarea măsurii respective şi să impună o serie de cerinţe minime astfel încât persoanele ale căror date cu caracter personal sunt vizate să dispună de garanţii suficiente care să permită protejarea în mod eficient a acestor date împotriva riscurilor de abuz.

Potrivit Curţii, în scopul de a garanta, în practică, deplina respectare a acestor condiţii, este esenţial ca accesul autorităţilor naţionale competente la datele stocate să fie condiţionat de un control prealabil efectuat fie de o instanţă, fie de o entitate administrativă independentă şi ca decizia acestei instanţe sau a acestei entităţi să intervină în urma unei cereri motivate formulate de autorităţile respective, printre altele în cadrul unor proceduri de prevenire, de detectare sau de urmărire penală. În caz de urgenţă justificată corespunzător, controlul trebuie să aibă loc în termene scurte.

În această privinţă, Curtea precizează că un control prealabil impune, printre altele, ca instanţa sau entitatea însărcinată cu efectuarea controlului prealabil menţionat să dispună de toate atribuţiile şi să prezinte toate garanţiile necesare în vederea asigurării unei concilieri a diferitor interese şi drepturi în cauză. În ceea ce priveşte mai concret o investigaţie penală, un asemenea control impune ca această instanţă sau această entitate să fie în măsură să asigure un just echilibru între, pe de o parte, interesele legate de nevoile investigaţiei în cadrul combaterii infracţionalităţii şi, pe de altă parte, drepturile fundamentale la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal ale persoanelor ale căror date sunt vizate prin acces. Atunci când acest control nu este efectuat de o instanţă, ci de o entitate administrativă independentă, aceasta trebuie să beneficieze de un statut care să îi permită să acţioneze în cadrul exercitării misiunilor sale în mod obiectiv şi imparţial şi trebuie să fie, în acest scop, protejată de orice influenţă externă."

Prin urmare, Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Marea Cameră) din 2 martie 2021 privind cauza 746/18- HK contra Estoniei nu este incidentă în contextul cauzei, în condiţiile în datele de trafic şi localizare supuse prelucrării prin procesul-verbal din data de 11 iunie 2019 au fost utilizate într-o cauză penală ce are ca obiect infracţiuni grave, pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 10 ani, iar obţinerea acestor date s-a întemeiat pe decizia unui judecător, respectiv încheierea nr. 12 din data de 16 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul x/2019 Particularităţile speţei diferă, prin urmare, de situaţia reţinută în decizia Curţii Europene de Justiţie invocată de inculpat şi nu justifică înlăturarea valorii probatorii a datelor în discuţie.

De altfel, în ceea ce priveşte aspectele de legalitate ale procesului-verbal în discuţie, similar primei instanţe, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că legalitatea procesul-verbal întocmit de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 11 iunie 2019, a fost examinată în procedura de cameră preliminară.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a considerat că judecătorul de drepturi şi libertăţi a examinat cererea în raport cu măsurile procesuale dispuse de procuror faţă de suspectul A. la acel moment pentru infracţiunile pentru care era cercetat, evaluând îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 139 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie menţionate, apreciind că există temeiuri justificate că obţinerea datelor de trafic (listinguri telefonice), a datelor de identificare a echipamentului, precum şi a datelor de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului reţinând şi imposibilitatea obţinerii în alt mod, măsura fiind proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, acestea vizând informaţii cu privire la săvârşirea infracţiunilor cercetate, necesitatea acestora pentru stabilirea situaţiei de fapt şi identificarea tuturor participanţilor.

Totodată, s-a constatat, sub aspectul legalităţii şi loialităţii dispunerii măsurii arătate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, că aceasta întruneşte condiţiile legale, inclusiv sub aspectul duratei menţionate, care se circumscrie unei perioade legale, necesară şi proporţională cu scopul urmărit, în raport cu măsurile procesuale dispuse de procuror, aşa cum rezultă, atât din referatul cu solicitarea formulată de procuror, cât şi din încheierea dată.

Caracterul definitiv al încheierii judecătorului de cameră preliminară exclude repunerea în discuţie, în faza de judecată, a elementelor de legalitate specifice procesului-verbal analizat, inclusiv al conformităţii sale cu cerinţele art. 198 alin. (2) din C. proc. pen., concluzia primei instanţe sub acest aspect fiind temeinică.

Împrejurarea că instanţa competentă să judece cauza pe fond nu poate ea însăşi să se pronunţe cu privire la cererile şi excepţiile care au fost ridicate în procedura de cameră preliminară şi care au fost soluţionate în această procedură (atât pe fond, cât şi în contestaţie) nu afectează dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece au făcut deja obiect al controlului unui judecător.

Limitându-se la a critica competenţa profesională a ofiţerului de poliţie care a întocmit procesul-verbal în discuţie, inculpatul A. a susţinut că instanţa nu se poate baza sub nicio formă pe acel proces-verbal, care cuprinde constatări absolut eronate, ce nu au putut fi verificate, precizând că sistemul de localizare cu ajutorul GPS-ului a generat de foarte multe ori erori.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că, în mod evident, gradul de relativitate probatorie atribuit de către inculpat, prin apărători, acestei probe, reprezintă o ipoteză nefondată.

Caracterul nefondat al unei asemenea cereri decurge şi din aceea că analiza făcută de specialiştii din cadrul Serviciului Tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este singura probă care evidenţiază teza acuzării.

Astfel, din valorificarea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice rezultă că inculpatul A. a locuit în mod efectiv în imobil în perioada 15.02.2018- noiembrie 2018, în intervalul orar 20:00 - 08:59, fiind prezent în procent de 46%, de luni până vineri, în acea locaţie.

Potrivit procesului-verbal încheiat de specialişti din cadrul Serviciului Tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie inculpatul A. a utilizat în intervalul 15.02.2018-30.11.2018, în intervalul orar 20:00-08:59, de luni până vineri, într-o proporţie de 46 % imobilul situat în oraşul Voluntari, str. x. Având în vedere constatările specialiştilor, rezultă cu certitudine că inculpatul a locuit în mod efectiv în imobilul menţionat mai sus.

Procesul-verbal menţionat se coroborează cu declaraţiile martorului D. cu privire la folosirea imobilului, în condiţiile deja expuse.

În plus, caracterul nefondat al susţinerii apărării decurge şi din aceea că între adresa unde se afla imobilul închiriat situat în str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov şi adresa indicată de inculpat ca fiind adresa la care locuia situată în Bucureşti, strada x nr. 29 este o distanţă de aproximativ 10 km împrejurare de natură a exclude posibilitatea conectării unor relee diferite situate la distanţe foarte mari. Acest aspect, larg combătut de inculpat, nu influenţează însă, conţinutul infracţiunii de delapidare în modalitatea însuşirii sumei de bani avansată simulat cu titlu de chirie şi folosită în realitate ca parte a preţului de achiziţie a imobilului din strada x care, aşa cum s-a precizat anterior şi va fi dezvoltat în cele ce urmează, presupune în cauza de faţă acţiunea de a dispune de respectiva sumă de bani în propriul folos.

Prin urmare, în raport de considerentele ce preced, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază criticile formulate ca fiind nefondate.

Referitor la motivul de apel al inculpatului A., privind netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţată de prima instanţă, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi constată că acesta nu este fondat, materialul probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, demonstrând comiterea infracţiunilor de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c), teza I din Legea nr. 78/2000 şi delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. (pct. 1 rechizitoriu).

Reevaluând ansamblul probatoriului administrat pe parcursul fazei de urmărire penală şi a celor două etape ale judecăţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că, sub aspectele esenţiale ale cauzei - circumstanţe spaţio-temporale, participanţi, conţinut al discuţiilor cu semnificaţie penală - instanţa de fond a reţinut o stare de fapt pe deplin concordantă elementelor ce rezultă din probatoriu.

Astfel, inculpatul A., deputat în Parlamentul României a îndeplinit în perioada 2016-2019 şi funcţia de Trezorier al B., având atribuţii de gestionare şi administrare a bunurilor şi sumelor de bani provenite din fonduri publice sau private.

Conform art. 159 din Statutul B., "Trezorierul B. organizează şi controlează activitatea financiară curentă a partidului, răspunde direct faţă de Preşedintele partidului şi are, printre altele, următoarele atribuţii:

(1) (...);

(2) conduce şi controlează utilizarea resurselor financiare rezultate din cotizaţii, donaţii, alocaţii bugetare, dobânzi şi altele permise de lege;

(3) prezintă periodic informări Biroului Permanent Naţional şi rapoarte Comitetului Executiv Naţional, Consiliului Naţional, inclusiv cu privire la rezultatele verificărilor efectuate de Curtea de Conturi;

(4) (...)."

Prin Hotărârea nr. 137 din 25 aprilie 2016 privind delegarea unor atribuţii domnului A., Trezorierul B., s-a menţionat că "Având în vedere necesitatea organizării şi controlului activităţii financiare curente ale partidului şi reprezentarea intereselor patrimoniale şi nepatrimoniale ale partidului în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor terţe instituţii, precum şi punerea în practică cu celeritate a strategiei partidului adoptată în întâlniri formale sau informale; În conformitate cu art. 144-145, art. 146 alin. (1), alin. (4), alin. (10), art. 159 din Statutul B., Biroul Permanent Naţional, întrunit în şedinţă statutară luni, 25 aprilie 2016, la convocarea Preşedintelui B., cu votul majorităţii membrilor prezinţi cu drept de vot, cu unanimitate Hotărăşte:

Art. 1 Împuterniceşte pe domnul A., având CNP (…) domiciliat (…), în calitate de Trezorier al B., pentru:

1.1. Administrarea contabilă a fondurilor şi patrimoniului partidului, organizarea şi controlul activităţii financiare curente;

1.2. Luarea cu celeritate a măsurilor necesare pentru a pune în practică strategia şi obiectivele politice şi electorale stabilite în întâlnirile formale sau informale. În acest sens, poate negocia şi semna pentru şi în numele B. contracte de servicii de consultanţă politică sau electorală, promovare prin mass-media, propagandă politică, măsurători sociologice, servicii de promovare şi organizare a activităţii în online şi social media, servicii de transport intern sau extern, servicii de cazare/închiriere/leasing/catering/protocol/turism/vânzare-cumpărare de mijloace fixe sau mobile, servicii de pază sau escortă, precum şi orice alte contracte ce vor asigura mijloacele şi infrastructura necesară;

1.3. Reprezentarea intereselor patrimoniale şi nepatrimoniale ale partidului în faţa instanţelor judecătoreşti sau a oricăror altor persoane fizice sau juridice, angajare de personal sau prin angajarea în acest sens de către acesta în numele Partidului (B.) de entităţi specializate în consultanţă/asistare/reprezentare juridică sau financiar-contabilă, în sprijinul desfăşurării activităţilor menţionate la pct. 1.1 şi pct. 1.2.

Art. 2 Prezenta decizie produce efecte până la revocarea acesteia.

Art. 3 Domnul A. răspunde în faţa Biroului Permanent Naţional al B., pentru exercitarea atribuţiilor, conform art. 159 din Statutul B., precum şi a activităţilor menţionate la art. 1 din prezenta hotărâre."

Conform art. 25 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, aşa cum a fost modificată,

"(1) Veniturile care provin din subvenţii de la bugetul de stat pot avea următoarele destinaţii:

a) cheltuieli materiale pentru întreţinerea şi funcţionarea sediilor;

b) cheltuieli de personal;

c) cheltuieli pentru presă şi propagandă;

d) cheltuieli privind organizarea de activităţi cu caracter politic;

e) cheltuieli de deplasare în ţară şi în străinătate,

f) cheltuieli pentru telecomunicaţii;

g) cheltuieli cu delegaţiile din străinătate;

h) cheltuieli cu cotizaţiile datorate organizaţiilor politice internaţionale la care este afiliat partidul politic;

i) investiţii în bunuri mobile şi imobile, necesare activităţii partidelor respective;

j) cheltuieli de protocol;

k) cheltuieli de birotică;

l) cheltuieli cu comisioane bancare;

m) cheltuieli cu chiriile şi utilităţile sediilor,

n) cheltuieli de întreţinere şi reparaţii auto;

o) cheltuieli cu prime de asigurare,

p) cheltuieli de transport;

q) cheltuieli cu combustibili şi carburanţi;

r) cheltuieli cu producţia şi difuzarea de spoturi publicitare;

s)cheltuieli cu consultanţa politică;

t)cheltuieli cu consultanţa juridică,

u) cheltuieli cu sondajele de opinie naţionale şi locale;

v)cheltuieli cu onorariile avocaţilor, executorilor şi experţilor;

w)cheltuieli cu taxele de timbru;

x)cheltuieli cu taxele mărcilor înregistrate;

y)cheltuieli cu penalităţile:"

(2) Este interzisă folosirea veniturilor provenite din subvenţii de la bugetul de stat pentru oricare alte destinaţii decât cele prevăzute la alin. (1).

(3) Eficienţa şi oportunitatea acestor cheltuieli se hotărăsc de organele de conducere ale partidelor politice, potrivit statutului lor şi dispoziţiilor legale."

Criticile formulate în apelul promovat de inculpatul A. sunt apreciate ca fiind nefondate, în condiţiile în care, inclusiv din materialul probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în calea de atac a apelului, a rezultat că în privinţa soluţiilor de condamnare dispuse de instanţa de fond cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 şi respectiv art. 295 alin. (1) din C. pen. reţinute în sarcina inculpatului, nu au fost evidenţiate elemente care să conducă la o soluţie diferită de cea reţinută prin hotărârea atacată

Astfel, cu ocazia reaudierii martorilor L. şi G. de către instanţa de apel, aceştia şi-au menţinut declaraţiile în limitele celor relatate în faţa primei instanţe, astfel că depoziţiile martorilor menţionaţi nu au avut aptitudinea de a conduce instanţa de control judiciar la o altă situaţie de fapt faţă de cea reţinută de către instanţa de fond ori la o altă concluzie în drept.

Totodată, nici depoziţia martorului XX., audiat în faţa instanţei de control judiciar nu a fost de natură a contura o altă situaţie de fapt şi de a determina adoptarea unei soluţii diferite de cea dispusă de instanţa de fond.

În examinarea criticilor formulate, instanţa de control judiciar, reţine că potrivit art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

"utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice".

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor învestite cu atribuţii în utilizarea subvenţiilor, relaţii care pot fi grav periclitate prin utilizarea acestor subvenţii în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. În cazul infracţiunilor prevăzute la lit. c) obiectul juridic este constituit din relaţiile sociale ce privesc acordarea şi utilizarea subvenţiilor în conformitate cu dispoziţiile legale.

Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii nu poate fi decât o persoană care are atribuţii cu privire la utilizarea subvenţiilor în conformitate cu scopul pentru care au fost acordate, fie de a lua ori dispune măsuri în această privinţă sau de a executa măsurile stabilite.

Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana juridică de interes public sau privat care a obţinut subvenţia.

Sub aspectul laturii obiective, în ipoteza prevăzută de la lit. c) al art. 10 din Legea nr. 78/2000, elementul material constă în utilizarea subvenţiilor în alte scopuri (spre exemplu suma de bani primită ca subvenţie este depusă la bancă pentru ca autorul să beneficieze de dobândă) decât cele pentru care au fost acordate sau utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

Aşadar, pentru existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii, legea impune realizarea cerinţei esenţiale ca utilizarea subvenţiilor să fie efectuată în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

Sub aspectul urmării imediate, infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune de pericol, legea necondiţionând existenţa acesteia de producerea unor prejudicii, fiind suficient ca acest avantaj să fi existat în reprezentarea făptuitorului: legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor (ex re).

Latura subiectivă include în structura sa ca formă de vinovăţie intenţia, care este calificată prin scop. Scopul prevăzut de lege este obţinerea unor avantaje sub formă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în beneficiul făptuitorului sau al unei terţe persoane. Scopul trebuie să existe, nefiind necesară realizarea lui efectivă.

Infracţiunea în discuţie este una comisivă, iar subiectul activ al acesteia prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui. Scopul săvârşirii infracţiunii, acela de a obţine pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, constituie un element al laturii subiective. Banii proveniţi din subvenţii care nu respectă destinaţia lor creează o stare de pericol în legătură cu funcţiile acestora în economia de piaţă, cu consecinţe grave în plan economic şi social (doctrina fiind unanimă în acest sens anterior datei comiterii infracţiunii de faţă, vezi de ex. AAAA. Legea nr. 78 din 8 mai 2000, Prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Comentarii şi jurisprudenţă. Ed. A III a revăzută şi adăugită. Universul Juridic Bucureşti, 2017).

Prin deturnarea subvenţiei (utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate) în cazul prevăzut art. 10 lit. c), făptuitorul urmăreşte:

- să obţină pentru el bani ori bunuri prin acţiunea de însuşire, totală sau parţială a cuantumului subvenţiei, prin traficarea banilor, scontând obţinerea unui profit, prin cumpărarea de bunuri etc.;

- să obţină profit pentru el sau pentru alte foloase necuvenite.

Noţiune de "foloase" are o sferă largă, ea cuprinzând atât avantaje de ordin patrimonial, cât şi cele nepatrimoniale, avantaje care pot îmbrăca cele mai variate forme.

Urmare a acestor interpretări, sintagma de "alte foloase", în înţelesul art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, nu înseamnă numai deturnarea fondului pentru a fi utilizat în achiziţionarea de bunuri de interes propriu, pentru a fi împrumutat altei firme, pentru a câştiga prietenia cuiva etc., pentru că acestea sunt foloase normale ale unei afaceri. Dacă acţiunea titularului este însoţită de o manoperă frauduloasă făcută pentru realizarea adiacentă a unui avantaj, atunci putem vorbi de o faptă incriminată în art. 10 lit. c) al Legii nr. 78/2000.

Apărarea a susţinut faptul că banii plătiţi nu proveneau din subvenţii şi nici nu s-a făcut o plată altfel decât pentru achitarea preţului unui contract de închiriere încheiat în favoare B.. Critica a fost susţinută în scris fără să fie reluată explicit în motivele orale de apel. Analizând actele contabile instanţa de apel constată că acesta critică nu are suport probatoriu, fiind infirmată de evidenţele contului în care s-a făcut plata subvenţiilor de AEP şi din care s-a plătit chiria de către B. prin semnătura inculpatului către martorul G., sumă care a reprezentat în realitate o parte a preţului de achiziţie a imobilului din Voluntari.

În ceea ce priveşte contul din care s-a făcut plata către vânzătorul imobilului, martorul G. instanţa constată că acesta este identic cu cel în care a fost virată de către AEP suma corespunzătoare subvenţiilor, respectiv contul B. deschis la deschis la I., IBAN nr. RO44. PIRB.4236.7661.7300.2000. În acel cont la data plăţilor către martorul G. erau deja virate sume cu titlu de subvenţii. După cum se va dovedi în cele ce urmează plata chiriei a reprezentat în realitate o parte a preţului de vânzare a imobilului către inculpat şi soţia sa, sub regimul comunităţii legale de bunuri, conform pct. VI din promisiunea de vânzare cumpărare.

Având în vedere că plăţile făcute de AEP, respectiv subvenţia alocată partidelor politice, aveau un scop clar, şi anume plata chiriilor (conform art. 25 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 334/2006), iar în cauză acuzaţia vizează o chirie plătită de B. care a reprezentat în realitate o parte a preţului vânzării, sunt nefondate apărările inculpatului cu privire la faptul că plata nu s-a făcut din sumele alocate de AEP.

Similar primei instanţe, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că din analiza întregului material probator administrat, în cauză în cursul urmăririi penale precum şi a celor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, în fond şi în apel, rezultă că suma totală de 101.168.310,77 RON a fost virată către B., în perioada ianuarie 2017 - noiembrie 2018, cu titlu de subvenţie de la bugetul de stat, prin Autoritatea Electorală Permanentă, din care în anul 2017 a fost virată suma de 14.449.371,31 RON, iar în perioada ianuarie - noiembrie 2018 a fost virată suma de 84.718.939,46 RON.

Aceste sume au fost virate în contul B. deschis la I., persoana cu drept de semnătură în bancă în relaţia B. cu banca fiind A., conform datelor furnizate de instituţia bancară.

Probatoriul a evidenţiat că la începutul anului 2018, inculpatul A. a intenţionat să achiziţioneze un imobil pe care să îl achite în parte cu bani proveniţi din subvenţiile acordate de stat formaţiunii politice, al cărui trezorier era.

În realizarea acestei intenţii, în cursul lunii februarie 2018, inculpatul A., împreună cu soţia sa, E., au negociat şi convenit cu martorul G. condiţiile achiziţionării imobilului situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov.

Astfel, în data de 15 februarie 2018, între G., în calitate de proprietar, şi B., reprezentat de A., s-a încheiat un contract de închiriere a aceluiaşi imobil situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01 martie 2018 până la 01 martie 2028, valoarea totală a chiriei fiind de 380.000 euro, chirie ce urma să fie achitată după cum urmează: suma de 38.000 euro în termen de 5 zile, iar restul sumei în tranşe de cel puţin 19.000 euro pe lună timp de 18 luni. Cu toate acestea, întreaga contravaloare a contractului a fost achitată în avans până la data de 11.06.2018.

În baza aceleiaşi înţelegeri, la aceeaşi dată (15.02.2018), între E., pe de o parte, şi G., pe de altă parte, s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare nr. 39 prin care G. se obliga să vândă acesteia imobilul situat în Str. x, Voluntari, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov pentru suma de 180.000 euro din care a fost plătită suma de 698.790 RON, 269.000 RON din contul numitului A. şi 301.821 RON din contul numitei E..

În condiţiile în care valoarea de circulaţie a imobilului era de peste 500.000 euro, încheierea contractului de închiriere între martorul G. şi B., reprezentat de inculpatul A., a avut, în mod cert, un caracter simulat, plăţile aferente chiriei reprezentând, în realitate, parte a preţului vânzării viitoare la care s-au obligat atât proprietarul imobilului cât şi cumpărătorul imobilului (soţia inculpatului).

Astfel, valoarea de piaţă a imobilului era estimată la peste 500.000 euro, martorul înstrăinând imobilul după rezilierea contractului de închiriere, precum şi a promisiunii de vânzare-cumpărare, cu suma de 515.000 euro (aşa cum rezultă din declaraţiile martorului D. - filele x şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. şi D. - filele x).

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 168/II-1/2019 din 07.05.2019, întocmit de către specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Specialişti, valoarea de piaţă recomandată a imobilului este de 2.285.800 RON, echivalentul a 490.641 euro (valoarea de piaţă a imobilului a fost determinată prin abordarea de piaţă).

Totodată, prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare pentru imobilul în discuţie, la obiectivul "Să se determine valoarea de piaţă a imobilului situat în str. x, oraş Voluntari, T 19, P26, jud. Ilfov, raportat la data de 15.02.2018, cu luarea în considerare a prevederilor contractului de închiriere încheiat la aceeaşi dată, cu intrare în vigoare de la 01.03.2018, semnat între B. în calitate de chiriaş şi G. în calitate de proprietar, respectiv predarea folosinţei imobilului către cumpărător după o perioadă de 10 ani", a fost stabilită valoarea de 490.000 euro; iar la obiectivul "Să se determine valoarea de piaţă a imobilului la 15.02.2018 situat în str. x, oraş Voluntari, T19, P26, judeţul Ilfov, urmând a fi avute în vedere înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, acest obiectiv fiind apreciat de instanţă ca fiind necesar şi util soluţionării cauzei", a fost stabilită valoarea de 469.000 euro.

Aşadar, în realitate suma de bani ce trebuia să fie plătită de B. cu titlu de chirie reprezenta o parte din valoarea preţului de achiziţie a imobilului ce forma obiectul promisiunii de vânzare cumpărare încheiate între martorul G. şi soţia inculpatului A..

Deşi în promisiunea de vânzare cumpărare încheiată între martorul G. şi soţia inculpatului A., numita E., era prevăzut ca preţ al imobilului suma de 180.000 euro, în realitate, preţul acestuia a fost de 560.000 euro, fiind compus din suma de 380.000 euro (sumă ce urma să fie plătită cu titlu de chirie de către B.) şi suma de 180.000 euro ce urma să fie achitată din conturile inculpatului A. şi ale soţiei acestuia.

Totodată, se constată că discuţiile purtate între inculpatul A. şi martorul G. şi între acelaşi martor şi martora E. şi inculpatul A., cu privire la contractul de închiriere şi promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil pentru sumele de bani cu titlul de chirie, dar şi de plată a unor sume de bani ca tranşe cu destinaţia de locuinţă, precum şi modul ales de încheiere a celor două înscrisuri la aceeaşi dată, într-o ordine prestabilită, reflectă caracterul simulat al contractului de închiriere şi realizarea scopului infracţional, respectiv dobândirea imobilului cu destinaţie de locuinţă, prin plata unor sume de bani din subvenţii de la bugetul de stat şi din bani proprii.

Relevante sub aspectul intenţiei de a achiziţiona un imobil situat în localitatea Voluntari având o valoare de circulaţie de aproximativ 500.000 euro pe care să-l achite cu sume de bani aparţinând B., pe care le gestiona în calitate de trezorier, şi în parte, cu fonduri proprii, sunt declaraţiile martorului G. .

Astfel, martorul G. a relatat în cadrul declaraţiilor sale următoarele:

"…am ridicat în localitatea Voluntari, din judeţul Ilfov patru imobile pe care ulterior, pe unele le-am înstrăinat, iar altele au fost închiriate. Fac menţiunea că la începutul anului 2018 am închiriat unul dintre imobile la un preţ de 3.500 euro pe lună. De asemenea, vreau să arăt că am avut o ofertă din partea unei ambasade să închiriez unul din imobile pentru suma de 4.000 euro pe lună, însă trebuia ca imobilul să fi mobilat parţial.

Anul trecut, prin intermediul unei persoane care lucra ca agent imobiliar am fost contactat de către persoane din cadrul B. pentru închirierea unuia dintre cele patru imobile pe care le deţin în localitatea Voluntari".

"…Nu îmi aduc aminte data, dar cred că în februarie 2018 am fost contactat întâi telefonic apoi m-am întâlnit cu dl. Drăghici şi am discutat cu privire la închirierea unei vile din cele patru vile pe care le am, respectiv vila de la stradă, din Voluntari, str. x.

La câteva zile după ce am avut discuţia telefonică m-am întâlnit cu dl. Drăghici şi am discutat închirierea imobilului, respectiv vila nr. 1 de la stradă pt. o perioadă de 10 ani, fiind negociată plata chiriei la 3166 euro/lună şi plata în decurs de un an şi jumătate a chiriei integrale pe 10 ani, adică a sumei de 380.000 euro.

Vila nu era mobilată şi a fost închiriată pentru sediul B.. La a doua - a treia întâlnire, tot în februarie 2018, au venit împreună la mine A. şi dna E., soţia dlui Drăghici. Aceasta a iniţiat discuţia legată de achiziţionarea vilei după terminarea perioadei de închiriere a contractului acesteia cu titlu de investiţie pentru fiicele sale… m-am gândit asupra celor propuse şi am considerat că este o oportunitate. Vreau să precizez de la început că eu locuiam la acel moment, 2018, în Galaţi… După câteva zile am avut din nou o întâlnire cu soţii Drăghici, şi am fost de acord cu vânzarea vilei în condiţiile propuse…La momentul discuţiei cu privire la cumpărarea vilei s-a propus ca aceasta să fie vândută pentru suma de 180.000 euro".

"…Vreau să menţionez că iniţial am semnat în aceeaşi zi, mai întâi contractul de închiriere al vilei cu B., iar ulterior promisiunea de vânzare - cumpărare, tot în aceeaşi zi, ambele acte fiind încheiate la acelaşi notar…".

De asemenea, rezilierea contractului de închiriere, precum şi rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare, denotă caracterul fictiv, simulat, al contractului de închiriere încheiat între martorul G. şi B..

Dat fiind faptul că B., după ce achitase suma de 380.000 EURO, a solicitat rezilierea contractului de închiriere şi restituirea sumei de bani plătite cu titlu de chirie, la data de 31 august 2018 a intervenit Convenţia de reziliere a contractului de închiriere, în care se consemnează la art. 4 Dispoziţii finale, următoarele:

"Având în vedere că locatorul a încasat până la data semnării convenţiei de reziliere valoarea contractului de chirie în sumă de 380.000 euro, contract încheiat pentru o perioadă de 10 ani, acesta se obligă să restituie locatorului în termen de 90 zile suma de 361.000 euro cu titlu de chirie necuvenită, reţinându-şi din suma încasată chiria cuvenită de la data de 01.03.2018 până la data semnării prezentei convenţii, respectiv 31.08.2018, respectiv suma de 19.000 euro".

Referitor la această situaţie, martorul G. a declarat că "am reziliat promisiunea de vânzare-cumpărare în urma unui "gentleman agrement" dintre mine şi E. întrucât în această situaţie nu mai eram dispus să închei contractul de vânzare-cumpărare la o sumă de 180.000 euro întrucât nu ştiam ce voi face în 10 ani de zile cu acel imobil".

Din conţinutul Hotărârii nr. 193 din 11 martie 2019 a Biroului Permanent Naţional al B. rezultă că "Se ratifică cheltuielile cu chiria imobilului, situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, pentru perioada februarie- august 2018, cu valoarea de 19.000 euro, perioadă aferentă activităţilor B. On-Line şi protocol. De asemenea, se aprobă primirea sumei de 361.1000 euro, ca urmare a denunţării bilaterale a contractului de închiriere."

În Nota de constatare nr. x/19.11.2019 a Curţii de Conturi, Departamentul VIII, Direcţia 2, se consemnează referitor la cheltuielile cu chiriile şi utilităţile sediului următoarele:

"…Din verificarea documentelor justificative puse la dispoziţie, a rezultat că în perioada cuprinsă între 20.02.2018-11.06.2018 a fost plătită suma totală de 1.770.344 RON, conform extraselor de cont bancar aferente subvenţiei de la bugetul de stat (anexa nr. 33). Suma de 1.681.754,60 RON a fost restituită în contul de subvenţie al formaţiunii politice, potrivit extrasului de cont din 14.11.2018, conform angajamentului asumat prin Convenţia de reziliere, proprietarul imobilului reţinându-şi c/val. chirie perioada martie- august 2018 în cuantum de 88.589,40 RON (anexa nr. 33)".

Ca urmare a răspunsului dat din partea reprezentanţilor B. prin Adresa nr. x/01.11.2019 în urma solicitării unui punct de vedere referitor la motivele şi temeiul legal care a stat la baza plăţilor în avans reprezentând chirie imobil pentru o perioadă de 10 ani, s-a reţinut în cuprinsul aceleiaşi Note de constatare că " Prin urmare, se impune asigurarea conformităţii cu prevederile art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aspect care rămâne în responsabilitatea de AEP (instituţie care a realizat acţiuni de verificare şi în anii precedenţi, în baza competenţei conferite de lege privind verificarea legalităţii veniturilor şi cheltuielilor partidelor politice, inclusiv a veniturilor proprii), care va lua măsuri de urmărire a încasării accesoriilor şi de reîntregire în mod corespunzător a subvenţiei acordate de la bugetul de stat B.)."

Probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv contractul de închiriere încheiat de B. cu martorul G. şi promisiunea de vânzare cumpărare dintre G. şi martora E. şi inculpatul A. arată că acesta din urmă a intenţionat să achiziţioneze un imobil al cărui preţ în cuantum de 560.000 euro a început să fie plătit de B. (sub forma plăţii anticipate a chiriei pentru 10 ani) de la data de 01 martie 2018 şi urma să fie completat de inculpatul A. şi soţia sa cu suma de 180.000 euro plătită astfel: 396.000 RON (reprezentând 85.000 euro) la data autentificării promisiunii de vânzare-cumpărare şi 95.000 euro la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.

Astfel, vinovăţia inculpatului A. privind infracţiunea de delapidare în modalitatea însuşirii sumelor de bani rezultă din analiza clauzelor contractuale şi a datelor financiare, respectiv clauzele contractuale din înscrisurile de mai sus (contract de închiriere vol. 22, dosar urmărire penală şi promisiune de vânzare cumpărare vol. 22, dosarul urmărire penală) care arată că preţul imobilului achiziţionat de inculpat era de 560.000 euro (mai mare decât preţul de 500.000 euro cu care era oferit imobilul la vânzare, ceea ce a determinat acceptarea de către vânzător a plăţii în mai multe rate după cum urmează, corespunzător următoarelor contracte, care arată că:

- preţul de vânzare a imobilului situat în oraşul Voluntari, str. x către BBBB., bun achiziţionat în timpul căsătoriei cu A., sub regimul comunităţii legale de bunuri, conform pct. VI din promisiunea de vânzare cumpărare, era de 180.000 euro;

- preţul chiriei ce urma să fie plătită de B. pentru un contract de închiriere pentru 10 ani era de 380.000 euro;

- preţul chiriei de 380.000 euro urma să fie achitat după cum urmează: suma de 38.000 euro în termen de 5 zile, iar restul sumei în tranşe de cel puţin 19.000 euro pe lună timp de 18 luni. Cu toate acestea, întreaga contravaloare a contractului de închiriere a fost achitată în avans până la data de 11.06.2018 către vânzătorul G., deci anterior datei de 16 septembrie 2019 când cumpărătorul BBBB., soţia inculpatului A., care cumpăra un bun în timpul căsătoriei cu acesta, deci un bun comun sub regimul comunităţii legale de bunuri conform pct. VI din promisiunea promisiunii de vânzare cumpărare urma să devină proprietarul imobilului.

Prin urmare, o chirie pentru 10 ani urma să fie plătită într-un interval de timp de 18 luni, fiind plătită în final în aproape 3 luni .

- transferul proprietăţii imobilului către A. urma să opereze la data de 16 septembrie 2019 (promisiune de vânzare cumpărare vol. 22, dosarul urmărire penală) până când inculpatul şi soţia sa ar fi plătit suma de 180.000 euro;

- la data transferului proprietăţii către A. şi soţia sa, respectiv data de 16 septembrie 2019, B. ar fi urmat să plătească deja suma de 380.000 euro pentru un contract de închiriere care ar fi urmat să expire la data de 01 martie 2028;

- deşi la data de 16 septembrie 2019 opera transferul proprietăţii către A. chiria ar fi fost plătită de B., pentru ipoteza în care nu ar fi finalizat plata anterior, aspect menţionat expres în contractul de închiriere, până la expirarea perioadei de 10 ani tot către martorul G., respectiv fostul proprietar vânzător al imobilului;

- la data la care B. a hotărât să nu mai plătească suma proprie nici cumpărătorul şi nici vânzătorul nu au mai continuat operaţiunile de vânzare cumpărare pentru suma de 180.000 euro, procedând la rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare;

Deşi, potrivit promisiunii de vânzare cumpărare preţul ce urma a fi plătit de inculpatul A. era de 180.000 euro, în realitate preţul imobilului era de 560.000 euro, iar aceasta a început să fie plătit de B. care, până la data de 31 august 2018, a achitat suma de 380.000 euro.

Declaraţiile inculpatului A. cu privire la achiziţia imobilului au fost contradictorii şi nu infirmă cele rezultând din actele depuse la dosar.

Astfel, la data de 13 iulie 2020, audiat de instanţa de fond, inculpatul A. a arătat că a considerat contractul de vânzare cumpărare ca fiind o oportunitate financiară având în vedere că soţia sa a avut o sumă de bani disponibilă, în timp ce la data de 28 iunie 2021 audiat de instanţa de apel, inculpatul A. a susţinut că a fost un contract dezastruos pentru el şi că a dorit să facă un bine B..

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în deplin acord cu instanţa de fond, reţine că prin Nota de constatare nr. x din 19 noiembrie 2019, Curtea de Conturi nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile efectuate cu imobilul ce face obiectul prezentei cauze, întrucât nu erau de competenţa sa, ci în responsabilitatea Autorităţii Electorale Permanente, în baza competenţei conferite de lege privind verificarea legalităţii veniturilor şi cheltuielilor partidelor politice.

La dosarul cauzei, a fost depus raportul de control al Autorităţii Electorale Permanente în care se consemnează că s-au făcut constatări legate de faptul că B. a făcut plăţi din contul de subvenţie în valoare de 1.770.344,00 RON către dl. G., conform contractului de închiriere imobil de protocol din data de 01.03.2018, contract ce ulterior a fost reziliat, conform convenţiei de reziliere din data de 31.08.2018. S-a constatat, de asemenea, că suma de 1.681.754,60 RON aferentă contractului de închiriere a fost restituită în contul de subvenţie al formaţiunii politice, iar diferenţa între suma plătită şi suma returnată, respectiv suma de 88.589,40 RON, reprezintă valoarea chiriei pentru perioada 01.03.2018-31.08.2018, echivalentul sumei de 19.000 euro

În situaţia în care contractul de închiriere ar fi fost încheiat în scopul precizat de inculpat, respectiv pentru desfăşurarea activităţii on-line a B., pe de o parte martorul G., iar pe de altă parte B., nu ar fi procedat la rezilierea contractului de închiriere şi restituirea de către martor din suma încasată cu titlu de chirie a sumei de 361.000 euro către B..

Totodată, faptul că, în cuprinsul promisiunii de vânzare cumpărare s-a menţionat că vânzătorul promitent îşi păstrează dreptul asupra chiriei încasate pentru toată perioada prevăzută în contractul de închiriere (10 ani), deşi dreptul de a încasa chiria revine proprietarului imobilului, potrivit art. 1813 alin. (1) din C. civ., denotă caracterul simulat al contractului de închiriere, precum şi faptul că valoarea chiriei reprezenta o parte din preţul de vânzare a imobilului.

Această situaţie de fapt este dovedită cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv tranzacţiile financiare efectuate de către B., raportul de constatare financiar contabilă cu destinaţii diferite, contractul de închiriere şi promisiunea de vânzare-cumpărare, procesul-verbal întocmit la data de 11 iunie 2019 de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care s-a stabilit că inculpatul A. s-a aflat în imobilul din Voluntari, Strada x nr. 126 A, jud. Ilfov într-o proporţie de 46 % în perioada de referinţă, precum şi cu declaraţiile martorilor.

Relevante sunt şi declaraţiile martorului D. care învederează faptul că în perioada 15.02.2018-2019 a desfăşurat activităţi online pentru B. în locaţia menţionată, coroborate cu datele de localizare prelucrate din care a rezultat că, în intervalul orar 08:00-17:59, în zilele lucrătoare, a fost prezent în localitatea Voluntari, în apropierea imobilului menţionat mai sus doar într-un procent de 1%.

Audiat de instanţa de judecată, martorul D. a nuanţat declaraţiile anterioare, menţionând că în realitate nu îşi desfăşura activitatea în imobilul închiriat de B.:, deplasările la acel imobil fiind ocazionate doar de eventuale probleme tehnice ale serverelor existente în clădire, cei doi colegi ai săi desfăşurându-şi activităţile în alte locaţii. Acelaşi martor a declarat că a constatat prezenţa inculpatului în imobil cu prilejul fiecărei deplasări ocazionale, având astfel convingerea că inculpatul îşi desfăşura activitatea în acea vilă

De asemenea, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum şi din raportul de constatare financiar contabilă, rezultă că din contul în care B. a încasat subvenţia, au fost efectuate în perioada 15 februarie 2018 - 11 iunie 2018 plăţi în contul deţinut de către martorul G. în valoare totală de 1.770.344,00 RON.

Împrejurarea că o perioadă de timp ar fi coexistat, alături de folosirea imobilului de către inculpat, şi o activitate online nu este relevantă deoarece aceasta din urmă s-a derulat numai în anumite intervale orare, iar inculpatul A. s-a aflat în imobilul respectiv pe timpul nopţii, ceea ce demonstrează că scopul urmărit de acesta era folosirea imobilului respectiv cu destinaţie de locuinţă.

De altfel, în contextul elementelor de probă descrise, faptul că inculpatul a locuit sau nu împreună cu familia sa în imobilul în discuţie nu are o relevanţă particulară sub aspectul realizării conţinutului obiectiv al celor două infracţiuni deduse judecăţii. Esenţială pentru a se reţine utilizarea subvenţiilor în alt scop şi însuşirea fondurilor aferente este constatarea direcţionării acestora, prin voinţa inculpatului, în propriul folos.

Or, conţinutul şi succesiunea operaţiunilor juridice anterior descrise demonstrează în sine realizarea acţiunilor specifice laturii obiective a celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului şi pun în evidenţă rezoluţia infracţională.

În examinarea criticilor formulate se reţine că infracţiunea de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prevăzută de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune de pericol, aşa încât pentru existenţa acesteia nu este necesar ca scopul să fi fost realizat în mod efectiv, simpla utilizare a fondurilor băneşti provenite din subvenţii în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate realizând condiţia de tipicitate din punct de vedere obiectiv al faptei.

Infracţiunea de delapidare, potrivit art. 295 alin. (1) din C. pen., reprezintă fapta constând în însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs ideal, întrucât inculpatul a pus în practică o pluralitate de acte omogene aflate în conexiune spaţio-temporară, atât de strânsă încât ele formează o singură acţiune unitară, respectiv prin însuşirea şi utilizarea unor sume de bani provenite din subvenţii de la bugetul de stat, fiind îndeplinite condiţiile de unitate, specifice concursului ideal de infracţiuni.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., concursul ideal (formal) de infracţiuni reprezintă situaţia în care o persoană a săvârşit o singură acţiune/inacţiune, iar datorită împrejurărilor în care a avut loc sau urmărilor pe care le-a produs realizează conţinutul mai multor infracţiuni, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen.

Infracţiunile care formează concursul ideal de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de naturi diferite, consumate sau rămase în faza tentativei incriminate si pot fi comise cu orice formă de vinovăţie.

Unitatea de acţiune se reţine atunci când autorul pune în practică hotărârea sa de a atinge un anumit scop printr-o pluralitate de acte omogene, aflate într-o conexiune spaţio-temporală atât de strânsă încât ele formează, din perspectiva unui observator imparţial, un tot unitar.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului A. a lezat atât valorile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt dependente de comportarea corectă, onestă a persoanelor care au beneficiat de acordarea unor subvenţii, cât şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, realizând astfel atât conţinutul infracţiunii de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cât şi al infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Potrivit înţelegerii dintre inculpatul A. şi martorul G., imobilul situat în strada x, nr. 135, Voluntari, Jud. Ilfov urma să fie plătit cu suma de 380.000 Euro provenită din subvenţiile acordate B. şi suma de 180.000 euro provenită din fonduri proprii.

În mod concret, suma de 380.000 Euro ce provenea din subvenţiile acordate B. a fost utilizată în alte scopuri decât cele prevăzute de Legea nr. 334/2006 republicată, fiind utilizată la plata, în parte, a contravalorii imobilului, ce urma să fie achiziţionat de către inculpat şi soţia acestuia.

Prin încheierea în aceeaşi zi, 15 februarie 2018 a contractului de închiriere a imobilului cu titlu de sediu pentru B. şi imediat a promisiunii de vânzare-cumpărare a acestuia, inculpatul a creat o aparenţă de legalitate pentru însuşirea sumei de 380.000 Euro şi utilizarea acesteia pentru achitarea în parte a contravalorii imobilului, realizând astfel o pluralitate de acte omogene, aflate în conexiune spaţio-temporală atât de strânsă încât formează un tot unitar.

Împrejurarea că ulterior au fost denunţate ambele acte, atât contractul de închiriere, cât şi promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil la 31 august 2018 nu are relevanţă pentru consumarea infracţiunilor comise de inculpatul A..

De asemenea, sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate cu privire la ambele infracţiuni menţionate sub aspectul laturii subiective, întrucât inculpatul A. a acţionat cu intenţie directă calificată în scopul obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, respectiv achiziţionarea imobilului menţionat, precum şi a interesului personal, pentru infracţiunea de delapidare.

Disimularea plăţii sumei de 380.000 euro sub aspectul unui contract de închiriere când, în realitate, suma reprezenta o parte de 2/3 din contravaloarea imobilului menţionat ce urma să fie achiziţionat cu titlul de locuinţă, personal de către inculpat, realizează scopul satisfacerii unui interes personal al acestuia din urmă, fapta de delapidare fiind comisă cu intenţia directă.

Prin urmare Înalta Curte, Completul de 5 judecători având în vedere considerentele mai sus-arătate şi apreciind ca fiind nefondate criticile formulate de inculpatul A., probatoriul administrat demonstrând că infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată există în materialitatea sa şi a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, nefiind de natură a justifica pronunţarea unei soluţii de achitare, va respinge, ca fiind nefondat apelul formulat de inculpatul A..

Analizând motivul de apel formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, vizând greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. (punctul 1 din rechizitoriu), Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine următoarele:

Criticând sentinţa penală, în apelul promovat de procuror s-a susţinut că, în mod neîntemeiat, instanţa a aplicat pedepse pentru inculpat într-un cuantum orientat spre minimul special pentru prima faptă şi respectiv, reprezentând media pentru cea de-a doua faptă.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat constată că prima instanţă, prin raportare la art. 74 din C. pen. a stabilit pedepse după cum urmează:

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzute de art. 10 lit. c) teza I din Legea 78/2000 (pct. 1 Rechizitoriu).

- o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen.. (pct. 1 Rechizitoriu).

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că aplicarea unor pedepse principale orientate către minim pentru prima infracţiune de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (de 4 ani închisoare) şi către mediul limitei speciale pentru cea de-a doua infracţiune (de 3 ani închisoare) în condiţiile art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. corespund gravităţii faptelor comise şi implicit sunt de natură să atingă scopurile de coerciţie, exemplaritate, dar şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni .

Totodată, instanţa de fond a considerat că modalitatea executării pedepsei principale rezultante de 5 ani închisoare în regim de detenţie, este singura în măsură să contribuie la conştientizarea de către inculpatul A. a gravităţii infracţiunilor comise, a consecinţelor produse în crearea unei stări de neîncredere şi a unei percepţii afectate din partea societăţii cu privire la modul în care se desfăşoară activitatea privind fondurile alocate din subvenţii de la stat, dar şi interne ale unui semnificative formaţiuni politice şi o reintegrare viitoare pozitivă a acestuia în societate.

Instanţa de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate solicitările formulate de Parchet vizând aplicarea, în sarcina inculpatului A., a unei pedepse într-un cuantum majorat.

Astfel, în acord cu cele stabilite de instanţa de fond, Completul de 5 judecători reţine că necesitatea aplicării unei pedepse precum şi stabilirea cuantumului acesteia trebuie să se realizeze prin raportare la pericolul social concret al faptei şi la persoana inculpatului, ceea ce instanţa de fond a evaluat şi aplicat corect.

Reevaluând tratamentul sancţionator aplicat inculpatului A., prin raportare la dispoziţiile art. 74 din C. pen., instanţa de control judiciar are în vedere limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei evidenţiat de natura infracţiunilor, de persoana inculpatului A. (deputat în Parlamentul României ce deţinea şi funcţia de Trezorier al B., nefiind cunoscut cu antecedente penale), de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, (inculpatul a încheiat în aceeaşi zi, două contracte, primul de închiriere a unui imobil ca sediu, acceptând clauza de plată integrală pe 10 ani a chiriei în avans şi succesiv a promisiunii de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil, creând, în mod fictiv o aparenţă de legalitate, pentru însuşirea sumei de 380.000 euro, provenită din subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit art. 18 din Legea nr. 334/17.07.2006, şi utilizării acesteia în alte scopuri decât cele prevăzute în art. 25 alin. (1) lit. m) din acelaşi act normativ şi anume achitarea în parte a contravalorii imobilului menţionat, cu destinaţia de locuinţă) de gravitatea rezultatului produs (dată de însuşirea şi utilizarea unei sume de bani din subvenţii acordate de la bugetul de stat), scopul urmărit fiind acela de a cumpăra imobilul cu bani din altă sumă decât cea personală, conduita inculpatului fiind inadecvată, de obstrucţionare, în ceea ce priveşte controlul efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă (în sensul că i-a atenţionat pe membrii echipei de control că va fi următorul preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care echipa de control îşi desfăşura activitatea şi solicita înscrisuri care să justifice modul în care fuseseră cheltuite sume de bani din subvenţii acordate formaţiunii politice).

Instanţa de control judiciar reţine că în speţă niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen. nu a fost absolutizat, dându-se relevanţă corespunzătoare împrejurărilor faptice şi aspectelor care caracterizează persoana inculpatului, prin raportare la contribuţia avută în ansamblul activităţii infracţionale.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată, totodată, că necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care nu echivalează cu aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ - preventivă, ceea ce prima instanţa a evaluat şi aplicat corect.

Totodată, luând în considerare aspectele favorabile de care trebuie să se ţină seama la individualizarea sancţiunii, Înalta Curte, Completul de 5 judecători apreciază, în final, că o justă cuantificare a acesteia justifică menţinerea pedepselor în cuantumul stabilit de instanţa de fond.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători reţine că limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de utilizare a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordate (art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000) sunt de la 3 la 10 ani închisoare.

Pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., în varianta atenuată prevăzută de art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen., limitele speciale de pedeapsă reduse, sunt de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare

În acest context, se constată, că în mod întemeiat, prima instanţă a stabilit o pedeapsă principală de 4 ani închisoare (pedeapsă ce este orientată către minimum special) pentru infracţiunea de utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, şi de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de delapidare, pedepse aplicate diferenţiat şi proporţional, având în vedere poziţia procesuala a inculpatului şi faptele comise. Instanţa de apel constată că în cauză inculpatul nu a avut motive de apel care să se refere la reducerea limitelor de pedeapsă şi că au fost formulate critici de Parchet care a solicitat majorarea pedepselor. Declaraţiile inculpatului nu justifică o reducere a pedepselor în ceea ce-l priveşte:

Acesta a susţinut că şi-a dorit să consolideze patrimoniul B. (aspect infirmat de faptul că, în realitate, achiziţiona un bun pentru sine şi soţia sa), că a acţionat în condiţii de transparenţă maximă în materie de închiriere a bunurilor şi în conformitate cu normele Uniunii Europene (deşi în realitate chiria plătită de B. reprezenta o parte a preţului real de vânzare a imobilului către inculpat), că acuzaţiile din prezentul dosar reprezintă o răzbunare a unor membrii B. care se opuneau idealurilor patriotice cărora le era loial inculpatul (aspect infirmat de faptul că acuzaţiile sunt susţinute de analiza unor clauze contractuale din acte succesive aflate la dosar încă din faza de urmărire penală). Totodată, în ceea ce priveşte critica Ministerului Public referitoare la majorarea pedepsei, instanţa constată că aceasta urmează să fie respinsă în considerarea recuperării unei mari părţi din prejudiciu anterior prezentei decizii. Chiar dacă aceasta s-a făcut ca urmare a atitudinii martorului G. şi respectiv conduitei B. aspectul nu poate fi înlăturat din analiza consecinţelor produse de infracţiune asupra valorii sociale ocrotite şi respectiv severităţii acestor urmări la data pronunţării deciziei.

Totodată, cu referire la modalitate de executare a pedepsei rezultante, faţă de durata pedepsei aplicate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că se impune menţinerea dispoziţiei de executare a acesteia în condiţii privative de libertate, dispusă de instanţa de fond.

Sentinţa penală a fost criticată de Ministerul Public şi sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a dispune obligarea inculpatului A. la plata integrală a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

Astfel, potrivit sentinţei penale apelate, în baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 din C. proc. pen. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (2000 RON urmărire penală, 2000 RON cameră preliminară şi fond).

Conform menţiunilor din rechizitoriu cheltuielile judiciare în faza de urmărire penală au fost în cuantum de 2439 RON, fiind necesar, în opinia Parchetului, obligarea inculpatului la plata întregii sume.

Instanţa de judecată nu este ţinută de cuantumul cheltuielilor judiciare şi de modalitatea repartizării acestora dispuse prin rechizitoriu. Dimpotrivă, aceasta are libertatea ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 272-276 din C. proc. pen. şi, desigur, pe baza documentelor care atestă efectuarea respectivelor cheltuieli, să aprecieze cu privire la întinderea lor şi la modul în care ele se impun a fi suportate de către părţile procesului penal.

Astfel, potrivit art. 274 din C. proc. pen. stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de către stat ce urmează să fie suportate de către inculpat este de competenţa instanţei de judecată care soluţionează cauza în care au fost făcute respectivele cheltuieli.

Totodată, potrivit art. 275 Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:

În caz de achitare, de către:

a) persoana vătămată, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;

b) partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;

c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;

Prin urmare, se constată că, în mod corect, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată prin raportare la soluţiile de condamnare dispuse pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea 78/2000 şi respectiv de art. 295 alin. (1) din C. pen., fiind reduse proporţional cu soluţia de achitare pronunţată pentru infracţiunea de delapidare reţinută la punctul 2 din Rechizitoriu.

Faţă de cele ce preced, va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 414 din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 220 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 414 din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2021.