Deliberând asupra căii de atac declarată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 751 din data de 17 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:
I. Prin decizia penale nr. 10/R din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, s-a admis recursul declarat de către petentul A. împotriva încheierii nr. 80 din data de 22.07.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi s-a trimis cauza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov pentru a se pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, în cauză, de către petentul A.. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 24.09.2020 a fost înregistrat pe rolul instanţei, sub nr. x/2020, recursul declarat de către petentul A. împotriva încheierii nr. 80 din data de 22.07.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate în faţa primei instanţe.
La dosarul de recurs, petentul a arătat faptul că, înţelege să atace încheierea mai sus arătată, prin care s-a soluţionat o plângere împotriva unei ordonanţe a procurorului, dar în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către acesta, la fond. Este adevărat că, petentul a depus un memoriu de recurs în care face trimiteri la numeroase aspecte generale, care nu au legătură cu cauza, dar face şi trimiteri concrete la aceste excepţii de neconstituţionalitate invocate în faţa primei instanţe.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de către petent, arătând că, aceste excepţii au mai fost invocate, într-un alt dosar când s-a formulat plângere împotriva aceleiaşi ordonanţe de clasare. În memoriile de la filele x şi următoarele, 202 şi următoarele, volumul 2 dosar fond, petentul a invocat excepţii de neconstituţionalitate, invocând care articole din C. proc. pen. le consideră neconstituţionale şi care sunt textele din constituţie cărora le contravin. Este adevărat că, petentul a depus memorii stufoase sau a invocat aspecte care nu au legătură cu cauza sau excepţiile invocate, însă, judecătorul de cameră preliminară îi poate restitui petentului toate înscrisurile care nu au legătură cu cauza, fie personal, fie prin poştă.
Împrejurarea că, petentul a invocat aceleaşi excepţii în dosarul în care a formulat prima plângere împotriva ordonanţei procurorului, s-a apreciat că nu exclude analiza şi pronunţarea unei soluţii cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză, soluţie ce trebuie înscrisă fie într-o încheiere intermediară de şedinţă, fie în încheierea finală de dezinvestire.
Având în vedere că judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă nu a pronunţat o soluţie cu privire la excepţiile invocate de către petent, s-a admis recursul petentului, iar sub acest aspect s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă, pentru a pronunţa o soluţie pe aceste excepţii de neconstituţionalitate invocate de petent, în memoriile depuse la dosar, în faţa judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă. S-a mai menţionat că a mai fost invocat de către procurorul de şedinţă, faptul că, recursul declarat de către petent ar fi tardiv, însă s-a constatat că, petentului i-a fost făcută comunicarea la data de 29.07.2020, iar recursul a fost trimis prin e-mail la data de 31.07.2020 şi prin urmare, calea de atac s-a apreciat că a fost promovată în termenul prevăzut de lege.
II. Împotriva acestei decizii a formulat cale de atac petentul A..
Prin decizia penală nr. 751 din 17 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 10/R din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că recurentul A. a exercitat cale de atac împotriva unei hotărâri prin care a fost admis recursul declarat de către acelaşi petent A. împotriva încheierii nr. 80 din data de 22.07.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov şi s-a trimis cauza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov pentru a se pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, în cauză, de către petentul A..
De asemenea, că potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile". Or, în cauză, recurentul A. a declarat cale de atac împotriva unei hotărâri prin care a fost admis recursul declarat de către acesta şi s-a trimis cauza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov pentru a se pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
III. Împotriva deciziei penale nr. 751 din data de 17 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 08 februarie 2021 sub nr. x/2021, în cauza fiind stabilit termen la data de 05 aprilie 2021, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.
Examinând decizia atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac promovată de petentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că prin decizia penală nr. 751 din 17 noiembrie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 10/R din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile dispoziţiilor legale antemenţionate fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibilă o altă cale de atac formulată, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, petentului B. nu îi este recunoscută o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 08 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Compeltul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 751 din data de 17 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 751 din data de 17 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2021.