Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 113/2021

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 9 mai 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 125 din 27 aprilie 2017, solicitând să se constate nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, reintegrarea sa în postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data concedierii, 28 aprilie 2017 şi până la data reintegrării efective, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, constând în onorariu de avocat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5931 din 13 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.A., ca lipsită de interes.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 3476 din 19 septembrie 2018 (Decizia nr. 3476/2018 a Curţii de Apel Bucureşti), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-contestatoare A. împotriva sentinţei civile nr. 5931 din 13 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

4. Hotărârea pronunţată de prima instanţă ca urmare a admiterii apelului

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1531 din 19 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

5. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 4531 din 16 octombrie 2019 (Decizia nr. 4531/2019 a Curţii de Apel Bucureşti), Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1531 din 19 martie 2019 a Tribunalului Bucureşti.

6. Cerere de completare a dispozitivului hotărârii pronunţate de prima instanţă în rejudecare

Prin cererea înregistrată la 3 mai 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2017*, pârâta B. S.A., în contradictoriu cu reclamanta A., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1531 din 19 martie 2019, în sensul admiterii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată efectuate de pârâtă.

7. Hotărârea pronunţată cu privire la cererea de completare a dispozitivului

Prin sentinţa civilă nr. 3423 din 11 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis cererea şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1531 din 19 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial redus.

8. Hotărârea pronunţată în soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de completare a dispozitivului

Prin decizia civilă nr. 4532 din 16 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile declarate de apelata-reclamantă A. şi apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3423 din 11 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

9. Cererea de revizuire

La 13 ianuarie 2020, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 4531/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că este contrară deciziei civile nr. 3476/2018 a Curţii de Apel Bucureşti.

10. Hotărârea dată în revizuire

Prin Decizia nr. 438 din 18 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 4531/2019a Curţii de Apel Bucureşti.

În esenţă, instanţa de revizuire a reţinut că, pentru incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este necesar ca, în dosare diferite, în care există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, să fi fost pronunţate hotărâri definitive potrivnice, iar în al doilea dosar să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa de judecată să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Cele două decizii pretins a fi contradictorii nu au fost pronunţate în cauze/dosare diferite, ci în aceeaşi cauză, în cicluri procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

În cazul în care hotărârile sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei unei autorităţi de lucru judecat. În cadrul aceluiaşi proces nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă în diferite faze sau cicluri procesuale soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

11. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. I.10, a declarat recurs revizuenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3-8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta solicită admiterea recursului şi anularea Deciziei nr. 4531/2019 a Curţii de Apel Bucureşti şi, implicit, a deciziei civile nr. 3388 din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 7654 din 5 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, fiind întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Recurenta invocă excepţia autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 3476/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că sentinţa civilă nr. 7654 din 5 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, şi Decizia nr. 3476/2018 a Curţii de Apel Bucureşti sunt pronunţate în dosare diferite.

În continuare, cu referire la istoricul raporturilor juridice deduse judecăţii şi fondul dosarelor în care au fost pronunţate hotărârile potenţial potrivnice în opinia sa, recurenta expune argumente susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de revizuire, invocând în susţinere numeroase acte normative interne şi internaţionale şi principii de drept prin care tinde să argumenteze nulitatea deciziei de concediere a sa.

În temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., recurenta solicită soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea de Apel Bucureşti, pe de o parte, şi între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Bucureşti, pe de altă parte, având în vedere că cele două instanţe se declară competente să judece contestaţia în anulare împotriva celor două decizii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deşi prin cererea de recurs sunt invocate formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3-8 C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prin prisma căruia instanţa de recurs este învestită, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ. cu verificarea modului în care instanţa de revizuire s-a pronunţat asupra cererii de revizuire formulate pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care se urmăreşte respectarea autorităţii de lucru judecat.

Analizând criticile din recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate de părţi, cauză, obiect, pentru a se verifica respectarea autorităţii de lucru judecat.

În cauză, prin revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se invocă faptul că sunt hotărâri definitive potrivnice decizia civile nr. 4531/2019 a Curţii de Apel Bucureşti şi decizia civilă nr. 3476/2018 a Curţii de Apel Bucureşti.

Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei (pct. I.3 şi 5), se constată că cele două hotărâri potrivnice în opinia revizuentei sunt pronunţate în acelaşi dosar, în succesiunea căilor de atac exercitate pe parcursul a două cicluri procesuale, nefiind pronunţate în litigii diferite pentru a se ridica problema autorităţii de lucru judecat.

Se observă că recurenta-revizuentă solicită atât anularea Deciziei nr. 4531/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, cât şi a deciziei civile nr. 3388 din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 7654 din 5 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, susţinând că este îndeplinită atât cerinţa triplei identităţi, cât şi cerinţa pronunţării hotărârilor respective în litigii diferite.

Raport la criticile din recurs, se constată, pe de o parte, că decizia civilă nr. 3388 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti a fost pronunţată în soluţionarea apelului exercitat împotriva sentinţei civile nr. 7654 din 5 septembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, astfel că cele două hotărâri sunt date în aceeaşi cauză (dosarul nr. x/2016), iar, pe de altă parte, că nu există identitate de obiect între dosarul nr. x/2017 (contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. x/27.04.2017), în care a fost pronunţată Decizia nr. 4531/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, şi dosarul nr. x/2016 (contestaţie împotriva Deciziei de concediere nr. x/04.03.2016). Rezultă, astfel, că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potenţial potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite.

În realitate, atât pe calea revizuirii, cât şi în cadrul prezentului recurs, recurenta-revizuentă tinde să obţină o reexaminare a fondului cauzei deduse judecăţii vizând concedierea sa, fie pe calea verificării legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate în acelaşi litigiu, pe parcursul a două cicluri procesuale, fie prin prisma hotărârilor pronunţate în litigii în privinţa cărora nu există tripla identitate: de părţi, obiect şi cauză.

Însă, nici instanţa de revizuire, în cercetarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi nici instanţa învestită cu soluţionarea prezentului recurs în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., nu au competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice în opinia revizuentei pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este acela de a corecta eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 438 din 18 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2021.