Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire
Prin Decizia nr. 1715 din 9 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 541 din 7 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Împotriva deciziei menţionate au formulat cerere de revizuire B. şi A., susţinând că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunţată cu încălcarea legii şi fără a se ţine cont de situaţia de fapt şi de înscrisurile aflate la dosar. În continuare, revizuenţii au prezentat situaţia de fapt şi parcursul derulării litigiului, exprimându-şi nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei.
2. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte în revizuire
Prin Decizia nr. 511 din 20 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reţinând, în esenţă, că motivele formulate de revizuenţi nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. şi art. 124 din Constituţie.
În cauză, revizuenţii au susţinut că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunţată cu încălcarea legii şi fără a se ţine cont de situaţia de fapt şi de înscrisurile aflate la dosar. Aceştia şi-au exprimat nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, susţinând faptul că decizia atacată este nelegală, solicitând să se constate nulitatea acesteia şi rejudecarea cauzei.
Deşi, în mod formal, revizuenţii au invocat dispoziţii legale prevăzute pentru promovarea cererii de revizuire, în fapt, motivele vizează modul în care s-au interpretat anumite dispoziţii procedurale şi s-au aplicat la starea de fapt ce a rezultat din dosar, situaţie care este incompatibilă cu structura căii extraordinare de atac a revizuirii .
Acceptarea admisibilităţii căii de atac de retractare din cauza de faţă, în afara cadrului legal expres prevăzut de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., respectiv reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept - astfel cum solicită revizuenţii - este inadmisibilă întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii date de Înalta Curte în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 2, revizuenţii B. şi A. au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se afirmă că motivarea hotărârii este superficială şi cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina, fiind încălcate prevederile art. 425 C. proc. civ.. Se critică faptul că instanţa nu a judecat cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile potrivnice fiind Decizia nr. 389 din 19 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013, şi sentinţa civilă nr. 6750 din 13 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2015.
Recurenţii critică dispozitivul deciziei atacate, pentru faptul că nu conţine codul numeric personal şi domiciliul revizuenţilor, menţionarea intimatului Oraşul Cisnădie, numele şi prenumele primarului şi datele de identificare ale acestora şi nici soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, fiind încălcate prevederile art. 425 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se arată că, prin decizia atacată, în mod greşit nu s-a reţinut, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., existenţa hotărârilor potrivnice menţionate anterior, cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 şi 431 C. proc. civ.
Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se argumentează că decizia atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a fost formulată cererea de revizuire în raport cu hotărârile potrivnice menţionate.
În susţinere, recurenţii expun, într-o manieră nesistematizată şi greu inteligibilă, istoricul litigiului şi critici cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate în succesiunea căilor de atac exercitate în ceea ce priveşte fondul litigiului dedus judecăţii având ca obiect evacuarea din imobilul situat administrativ în Oraşul Cisnădie, judeţul Sibiu.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate - părţi, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorităţii de lucru judecat, iar, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Criticile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.
Acest motiv de nelegalitate are în vedere situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Susţinerile din recurs sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată, fiind contrazise de conţinutul hotărârii recurate, care îndeplineşte exigenţele motivării.
Astfel, se constată că instanţa de revizuire a expus, în considerentele hotărârii atacate, cu respectarea cerinţei prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., ca elemente ale silogismului judiciar, argumentele care au condus la adoptarea soluţiei din dispozitiv, instanţa nefiind obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică.
În sensul celor expuse, sunt edificatoare considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reţinut că obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârile pronunţate în cauzele Perez împotriva Franţei şi Van der Hurk împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994), iar noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (hotărârile din cauzele Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997 şi Albina împotriva României, din 28 aprilie 2005).
În acest context, se reţine că simpla nemulţumire a recurenţilor faţă de considerentele care au fundamentat soluţia din hotărârea atacată nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Criticile recurenţilor referitoare la faptul că dispozitivul deciziei atacate nu conţine codul numeric personal şi domiciliul revizuenţilor, menţionarea intimatului Oraşul Cisnădie, numele şi prenumele primarului, datele de identificare ale acestora ori soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, nu pot forma obiectul verificării pe calea recursului, ci pot fi remediate prin alte mijloace procedurale, precum "îndreptarea hotărârii" sau "completarea hotărârii", reglementate în cuprinsul art. 442 şi art. 444 din C. proc. civ.
Nici criticile subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât revizuenţii nu au formulat critici care să poată fi circumscrise motivului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci au criticat hotărârea a cărei revizuire o solicită sub aspectul interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale incidente în circumstanţele litigiului dedus judecăţii.
În aceste condiţii, întemeiat a reţinut instanţa de revizuire că motivele invocate de revizuenţi nu se încadrează în ipoteza motivului de revizuire indicat formal.
Prin criticile formulate atât în revizuire, cât şi în prezentul recurs, recurenţii-revizuenţi expun aspecte referitoare la fondul cauzei şi tind să obţină o reevaluare a litigiului în fond, iar o asemenea analiză excedează cadrului procesual al căii de atac extraordinare a revizuirii, în limitele căruia, în virtutea principiului res judicata, instanţa de revizuire nu procedează la o evaluare a legalităţii ori temeiniciei hotărârii a cărei revizuire se cere.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 511 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2021.