Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 71 din data de 08 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 s-a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că petentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti principiile legalităţii şi al unicităţii căilor de atac, respectiv dispoziţiile legale ce reglementează tipul de hotărâri ce pot fi atacate.
Împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 08 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 1 - 2021 sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dându-se eficienţă principiului legalitaţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În acest sens, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aceste dispoziţii fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 08 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de acelaşi petent împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
Prin această din urmă decizie (decizia penală nr. 130 din data de 7 septembrie 2020) a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petent împotriva deciziei penale nr. 144 din 27 februarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, prin care, la rândul său, a fost respinsă ca inadmisibilă calea de atac a revizurii formulată de aceeaşi parte.
Or, dispoziţiile legale nu reglementeaza posibilitatea exercitării succesive a acestor căi de atac şi nici posibilitatea exercitării contestaţiei împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibil a recursului, această din urmă hotărâre fiind definitivă.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiţii nereglementate de C. proc. pen., o contestaţie împotriva unei hotărâri definitive (prin care a fost respins ca inadmisibil un recurs), nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele permise de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 08 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 08 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2021.