Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 18 din data de 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii din data de 30.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, formulată de revizuentul A..
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin încheierea din data de 30.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. formulată împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată C4 C. pen., învestit cu soluţionarea cauzei nr. 742/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 din C. proc. pen. instanţa de fond, a constatat că în cuprinsul cererii depuse la dosarul cauzei, revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază, astfel că sancţiunea ce se impune este respingerea cererii, ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.
Totodată, Curtea a reţinut că cererea petentului este inadmisibilă şi raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.
II. Împotriva acestei sentinţe penale, revizuentul A. a formulat apel.
Prin decizia penală nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, în speţă, revizuentul formulând cerere de revizuire împotriva încheierii din data de 30.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei nr. 742/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.
III. Împotriva deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs petentul A..
Prin decizia penală nr. 103 din data de 29 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că petentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele legale.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a declarat apel petentul A..
Prin decizia penală nr. 238 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 103 din data de 29 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a reţinut în esenţă, că în privinţa hotărârii atacate, respectiv decizia penală nr. 103 din 29 iunie 2020, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
S-a constatat că prin formularea unui apel împotriva unei hotărâri definitive, apelantul petent A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele dispoziţiilor legale şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele reţinute, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
V. Împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat plângere, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, fiind stabilit mod aleatoriu, termen de judecată la data de 28 iunie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, ierarhia căilor de atac, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În prezenta cauză, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că petentul A. a formulat o cale de atac denumită "plângere", aceasta vizând o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia penală nr. 238 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 103 din data de 29 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, care la rândul său, este o decizie penală definitivă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, calea de atac denumită "plângere" împotriva unei decizii penale definitive, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. În această situaţie, calea de atac declarată de petent nu poate fi calificată nici formal într-o cale de atac dintre cele prevăzute de legea procesual penală.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
Pentru considerentele expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.