Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 123 din 19 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu).

A respins cererile inculpaţilor C., D., E. prin apărător şi B. prin apărător privind nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică; a activităţii efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în dosarul cu nr. x/2014, respectiv a mijloacele de probă obţinute prin punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică cu nr. x/2015 şi x/2015 (din 27 aprilie 2015), x/2015 şi x/2015 (din 27 iulie 2015), x/14.09.2015 şi y/14.09.2015, x/26.06.2015 şi y/26.06.2015, x/28.05.2015 şi y/28.05.2015, x/31.03.2015 şi y/31.03.2015, x/09.12.2014 şi y/09.12.2014.

A respins cererile inculpatului F. prin apărător privind constatarea nulităţii absolute a urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei determinată de necompetenţa materială a procurorului DNA - ST Oradea de a efectua urmărirea penală şi de trimitere a cauzei la secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

1. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu).

3. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

4. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 4 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 4 din rechizitoriu).

5. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

6. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu).

7. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu).

8. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 13 din rechizitoriu).

9. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 14 din rechizitoriu).

10. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 15 din rechizitoriu).

11. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 16 din rechizitoriu).

12. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 17 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 17 din rechizitoriu).

13. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 18 din rechizitoriu).

14. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

15. În baza art. 396 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale, descrisă la pct. 22 din rechizitoriu).

În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului A. în raport cu infracţiunea sus menţionată un avertisment.

În baza art. 396 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 22 din rechizitoriu).

În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului F. în raport cu infracţiunea sus menţionată un avertisment.

16. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J., pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., (descrisă la pct. 6 din rechizitoriu), luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, (descrisă la pct. 7 din rechizitoriu), trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, (descrisă la pct. 8 din rechizitoriu), luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, (descrisă la pct. 9 din rechizitoriu), trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, (descrisă la pct. 10 din rechizitoriu), complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 11.1 din rechizitoriu), dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu) şi luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale descrisă la pct. 18 din rechizitoriu), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 31.10.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 9.479 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 31.10.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului B., până la concurenţa sumei de 17.420 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 14.11.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului J., până la concurenţa sumei de 8.011 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 31.10.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului H., până la concurenţa sumei de 327.128 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 02.11.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra sumei de 420 RON, pusă la dispoziţie de inculpata C..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 02.11.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra sumei de 1.460 RON, pusă la dispoziţie de inculpatul E..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 28.12.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST.Oradea, asupra sumei de 2.683 RON, consemnată de inculpatul I. la K. - filiala Oradea la data de 07.11.2016, pe numele acestuia şi la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii A., F. la plata sumei de 2500 RON fiecare (1000 RON aferente urmăririi penale şi 1500 RON aferente fazei de cameră preliminară şi fazei de judecată în primă instanţă) cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată pentru care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei.

II. Prin Decizia penală nr. 380/A din 28 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:

I. A admis apelurile declarate de inculpaţii F., G., E., B., C., D. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

A extins efectele apelului asupra situaţiei juridice a inculpatului I..

A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, numai cu privire la:

- Greşita încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor

A. raportat la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu), infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu);

B. raportat la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), infracţiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu), infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu) şi infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu);

şi G. raportat la infracţiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

- Greşitul temei juridic al achitării inculpaţilor G.

G., E., B., C., D., A. şi I.;

- Greşita rezolvare a acţiunii penale privind pe inculpaţii A.

şi F. raportat la infracţiunea de fals în declaraţii prev. de art. 326 C. pen.

- Greşita obligare a inculpaţilor A. şi F. la plata de cheltuieli judiciare faţă de stat.

A reţinut cauza spre rejudecare şi pe fond:

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu) în infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului G., din infracţiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), în infracţiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

1. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu).

3. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

4. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 4 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 4 din rechizitoriu).

5. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

6. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu).

7. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu).

8. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 14 din rechizitoriu).

9. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 15 din rechizitoriu).

10. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 17 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 17 din rechizitoriu).

11. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 18 din rechizitoriu).

12. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale, descrisă la pct. 22 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 22 din rechizitoriu).

A menţinut, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., soluţia de achitare privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

A înlăturat dispoziţia de obligare a inculpaţilor A. şi F. la plata de cheltuieli judiciare faţă de stat cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată.

În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei de faţă au rămas în sarcina statului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. A respins ca inadmisibil apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

III. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 octombrie 2020, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară - Serviciul Judiciar Penal a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, arătând că, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 19 august 2020, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 881 alin. (6) şi ale art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale. Curtea Constituţională a reţinut că art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie permiţând procurorului şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţiei să controleze activitatea procurorului de şedinţă şi conferind aceluiaşi procuror şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie o poziţie supraordonată în ierarhia Ministerului Public.

A apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. şi a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate (cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind ataşată cererii de revizuire) cu privire la textele de lege care împiedică admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Totodată, a susţinut că este incident în cauză cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 547/2020 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 881 alin. (6) şi ale art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 19 august 2020, deci ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

La pronunţarea Deciziei nr. 380 din 28 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a avut în vedere prevederile art. 881 alin. (6) şi ale art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie poate declara căile de atac în cauzele de competenţa secţiei, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea Deciziei nr. 380 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A apreciat că, deşi Decizia nr. 547/2020 a Curţii Constituţionale a fost admisă ca urmare a sesizării făcute în alte dosare, aceasta poate fi avută în vedere în cauză, întrucât a fost invocată şi în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionat definitiv, anterior publicării acesteia.

Prin Decizia penală nr. 371/A din data de 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a decis, în majoritate, în baza art. 458 teza I C. proc. pen., trimiterea cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară - Serviciul Judiciar Penal împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, la Curtea de Apel Timişoara, spre competentă soluţionare.

Verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte, secţia penală, a apreciat, în esenţă, că în mod greşit a fost sesizată, impunându-se trimiterea cererii de revizuire la Curtea de Apel Timişoara.

Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 456 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, precum şi dispoziţiile art. 458 din C. proc. pen., potrivit cărora competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.

Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. proc. pen.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 463 din C. proc. pen., sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

S-a reţinut că prevederile legale sunt fără echivoc, în sensul că, instanţa competentă să judece cererea de revizuire, indiferent de cazurile de revizuire invocate, este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.

Există o singură excepţie şi anume în situaţia cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) din C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. Numai în acest caz competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. proc. pen.

În situaţia cazului de revizuire invocat - art. 453 lit. f) din C. proc. pen. - dispoziţiile legale nu prevăd nicio derogare de la prevederile art. 458 din C. proc. pen., în ceea ce priveşte instanţa competentă să judece cererea de revizuire.

Pe de altă parte, în situaţia rejudecării cauzei, după admiterea revizuirii se pronunţă, întotdeauna, o sentinţă.

Or, în speţă, dacă s-ar admite revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 453 lit. f) din C. proc. pen., în urma rejudecării cauzei - adică a apelului - conform dispoziţiilor legale enunţate, trebuie pronunţată o sentinţă, supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea. Însă, în apel, hotărârea pronunţată este decizia, iar nu sentinţa.

IV. Prin Sentinţa penală nr. 50/PI din data de 08 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Timişoara de soluţionare a cauzei.

În baza art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară - Serviciul Judiciar Penal în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, înregistrată sub nr. x/2020.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a fost trimisă cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a apreciat, în esenţă, că în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că în mod greşit a fost sesizată, şi că se impune declinarea de competenţă în favoarea acestei instanţe.

S-a reţinut că cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este îndreptată împotriva Deciziei nr. 380 din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pe motiv că respingerea apelului declarat de parchet ca inadmisibil s-a întemeiat pe o dispoziţie declarată neconstituţională, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea deciziei.

S-a arătat că potrivit prev. art. 458 din C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, însă aceste dispoziţii au în vedere cazurile clasice de revizuire în care de regulă sunt vizate aspecte ce ţin de temeinicia hotărârilor pronunţate şi în raport de care se impune rejudecarea în totalitate începând cu faza de judecare a fondului.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a reţinut de asemenea, că se invocă un caz de revizuire întemeiat pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. care însă vizează o particularitate neavută în vedere de legiuitor atunci când a stabilit competenţa de judecată a cererilor de revizuire.

S-a menţionat faptul că parchetul şi-a întemeiat cererea de revizuire invocând strict nelegalitatea modului de soluţionare a apelului judecat de instanţa supremă, fiind invocat caracterul obligatoriu al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională prin care au fost declarate neconstituţionale unele dispoziţii din Legea 304/2004, în raport de care s-a stabilit că apelul parchetului este inadmisibil.

S-a reţinut că nu se invocă neconstituţionalitatea unor prevederi ce ţin de modul de soluţionare a cauzei în fond ca să fie justificată judecarea cereri de revizuire de instanţa care a pronunţat cauza în prima instanţă, ci a modului de judecare a cauzei în apel, astfel că revizuirea nu poate fi judecată decât de instanţa care a pronunţat această decizie.

În opinia Curţii de Apel Timişoara, cazul de revizuire prezintă elemente de asemănare cu cazul de revizuire reglementat de art. 465 din C. proc. pen. ce permite înlăturarea unor încălcări constatate printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, pentru determinarea competenţei în cazul de faţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 2/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în urma desfiinţării deciziei în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată de art. 465 C. proc. pen., se procedează la rejudecarea în calea de atac a recursului în forma şi reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului iniţial.

V. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 12 aprilie 2021, sub nr. x/2021, fiind stabilit în mod aleatoriu, prim termen la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale intimaţilor, prin apărători desemnaţi din oficiu, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Învestit prin sesizarea Curţii de Apel Timişoara, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va constata inexistenţa în cauză a unui conflict de competenţă din următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc că justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare, judecătorii. Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară tuturor celorlalte instanţe judecătoreşti din România.

Art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă, potrivit căreia, în situaţia în care "două sau mai multe instanţe se recunosc competente ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună".

În cadrul procedurii de soluţionare a conflictelor de competenţă, conform art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Conform dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict.

Din coroborarea dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa supremă, iar hotărârea prin care aceasta îşi declină competenţa de soluţionare a unei cauze în favoarea altei instanţe, reprezintă atât declinator de competenţă, cât şi regulator de competenţă.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în cauză, pretinsul conflict negativ de competenţă a fost determinat ca urmare a reverificării de către Curtea de Apel Timişoara a normelor de competenţă aplicabile, ulterior stabilirii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a acestei instanţe ca instanţă competentă să soluţioneze cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Judiciară - Serviciul Judiciar Penal împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Însă, după pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a unei hotărâri de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei (în cauza de faţă, Decizia penală nr. 371/A din data de 10 decembrie 2020), aceasta este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite cauza şi care nu poate repune în discuţie propria competenţă, cu excepţia cazului în care apar elemente noi care să atragă competenţa altor instanţe.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

Dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. sunt aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. conform căruia "dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare", dispoziţiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziţii contrare.

Acest aspect este confirmat şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia dispoziţiile C. proc. civ. "reprezintă procedura comună în materie civilă, aceasta aplicându-se şi în alte materii, în măsura în care legile ce reglementează aceste materii nu cuprind dispoziţii contrare. Or, aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 1 din C. proc. pen., conform cărora C. proc. pen. reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, fără să excludă incidenţa altor norme de procedură, cu care se completează în cazul lipsei contrarietăţii" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 357/07.04.2021).

Prin urmare, se constată că în cauză, Curtea de Apel Timişoara a învestit instanţa supremă cu soluţionarea unui conflict de competenţă, deşi nu sunt incidente dispoziţiile art. 51 din C. proc. pen., dat fiind faptul că secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - care este instanţa ierarhic superioară comună tuturor celorlalte instanţe, a pronunţat Decizia penală nr. 371/A din data de 10 decembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară - Serviciul Judiciar Penal împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

În concluzie, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va constata inexistenţa conflictului negativ de competenţă dintre Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 şi va trimite cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii D., J., H., F., B., C., A., G., I., E., în cuantum de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă dintre Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 şi trimite cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii D., J., H., F., B., C., A., G., I., E., în cuantum de câte 313 RON, rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.

GGC - GV