Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva sentinţei penale nr. 40 din data de 22 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava.
II. Împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat apel petentul A..
Prin decizia nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva sentinţei penale nr. 40 din data de 22 ianuarie 2020 a Tribunalului Suceava prin care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de judecare a revizuirii în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
În aceste condiţii, s-a reţinut că sentinţa penală nr. 40 din data de 22 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava în cauza nr. 2978/86/2019, având ca obiect declinarea de competenţă a soluţionării cauzei nu este supusă căilor de atac conform art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., iar decizia penală nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., astfel că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.
III. Împotriva deciziei nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, A. a formulat apel.
Prin decizia penală nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." şi potrivit dispoziţiilor art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, procedură inadmisibilă.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin decizia penală nr. 245 din 07 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul petent A. împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reţinut, în esenţă, că o contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Totodată, s-a reţinut că în speţa de faţă, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva unei alte decizii definitive.
Analizând condiţiile de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi a constatat că hotărârea contestată nu face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate prin intermediul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
Astfel, s-a reţinut că decizia penală a cărei anulare se solicită reprezintă o hotărâre prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva unei alte hotărâri pronunţate în apel, petentul exercitând căi de atac inadmisibile, în mod succesiv.
În acest sens, instanţa supremă a reamintit faptul că hotărârile penale definitive ce pot fi atacate cu contestaţie în anulare conform art. 426 alin. (1) din C. proc. pen. vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac.
V. Împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat plângere, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 22 aprilie 2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit în mod aleatoriu termen de judecată la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, ierarhia căilor de atac, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În prezenta cauză, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că petentul A. a formulat o cale de atac denumită "plângere", aceasta vizând o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia penală nr. 245 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, care la rândul său, este o decizie penală definitivă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, calea de atac denumită "plângere" împotriva unei decizii penale definitive, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.