Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 9 din 04 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Săveni, formulată de petentul A..
II. Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie petentul A., reiterând, motivele invocate în cuprinsul cererii de strămutare formulate.
Prin decizia penală nr. 258 din 25 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală a reţinut, în esenţă, că normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Raportând dispoziţiile legale aplicabile la datele concrete ale speţei, Înalta Curte, secţia penală a constatat că a fost învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 72-74 din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Săveni, formulată de petentul A..
Secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., sentinţa prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi text de lege nu este supusă niciunei căi de atac.
În consecinţă, constatând că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.
III. Împotriva deciziei penale nr. 258 din data de 25 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat o nouă contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 27 aprilie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 28 iunie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând contestaţia formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Conform dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În mod concret, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 258 din data de 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestaţie formulată de acelaşi petent împotriva sentinţei penale nr. 9 din 04 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Totodată, se constată că prin sentinţa penală nr. 9 din 04 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Săveni.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 258 din data de 25 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 258 din data de 25 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.