Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
I. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 3201 din 7 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 634 din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei instanţei de retractare, A. şi C. au declarat recurs prin care au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.
În cadrul primului motiv de recurs, recurenţii au susţinut că soluţia care figura pe website-ul instanţei supreme la data de 7 iulie 2020 cuprindea şi măsurile de disjungere a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi de formare a unui nou dosar, iar ulterior, acestea au dispărut.
În acest context, recurenţii au învederat că hotărârea are forţă obligatorie şi pentru judecător, în sensul că acesta nu mai poate reveni asupra părerii sale după pronunţarea hotărârii, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 429 din C. proc. civ.
Ca atare, titularii recursului au subliniat că instanţa de retractare a încălcat o regulă de procedură de ordine publică, sancţionată cu nulitatea absolută.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, au arătat că decizia recurată nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază soluţia de respingere a motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, care a fost invocat alături de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
După expunerea unor consideraţii teoretice referitoare la motivarea hotărârilor judecătoreşti, recurenţii au menţionat că instanţa de retractare a motivat numai soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În cadrul celui de-al treilea motiv de recurs, au arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, sub aspectul puterii de lucru judecat, cele două noţiuni fiind unificate terminologic prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.
În cadrul ultimului motiv de recurs, au învederat că decizia a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în privinţa motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, întrucât instanţa nu a analizat raportul juridic dedus judecăţii din perspectiva prevederilor dreptului Uniunii Europene.
Intimatul Penitenciarul Spital Mioveni a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenţii au depus răspunsuri la întâmpinări prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimaţi.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la excepţia nulităţii recursului, se constată că în cuprinsul cererii de recurs au fost dezvoltate critici care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât se impune respingerea acestei excepţii.
În cadrul primului motiv de recurs, recurenţii susţin, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 429 din C. proc. civ. deoarece soluţia care figura pe website-ul instanţei supreme la data de 7 iulie 2020 cuprindea şi măsurile de disjungere a cererii de revizuire întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi de formare a unui nou dosar, iar ulterior, acestea au dispărut.
Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 429 din C. proc. civ., "după pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale."
Acest text de lege instituie regula imperativă a dezînvestirii instanţei după pronunţarea hotărârii, niciun judecător din complet nemaiputând reveni asupra soluţiei date.
Actul procedural în care se consemnează soluţia este reprezentat de minută, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 401 din C. proc. civ. conform căruia, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate, minuta fiind semnată pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent.
Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că minuta întocmită în dosarul în care a fost pronunţată decizia recurată cuprinde numai soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire, această soluţie figurând şi în dispozitivul deciziei recurate.
Or, de vreme ce actul procedural în raport de care se apreciază că judecătorii din complet s-au dezînvestit este reprezentat de minută, iar aceasta nu cuprinde măsurile de disjungere şi formare a unui nou dosar, rezultă că nu a fost încălcată regula imperativă instituită de art. 429 din C. proc. civ.
Împrejurarea că într-un anumit interval de timp pe website-ul instanţei supreme a figurat o soluţie care cuprindea şi măsurile de disjungere şi formare a unui nou dosar nu poate conduce la concluzia contrară, deoarece judecătorilor din complet nu le pot fi imputate eventualele erori din sistemul informatic al instanţei.
Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.
În continuare, instanţa supremă reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat strict formal, deoarece recurenţii au menţionat chiar în cererea de recurs că soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este motivată.
De asemenea, a fost invocat strict formal şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., întrucât criticile privitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat nu au legătură cu soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire şi cu considerentele care au fundamentat-o.
Celelalte critici care vizează motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi examinate în prezenta cale de atac, deoarece recursul este deschis numai împotriva soluţiei date cererii de revizuire întemeiate pe contrarietatea de hotărâri, conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., nu şi în privinţa motivului de revizuire reglementat de legea contenciosului administrativ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii A. şi C. împotriva deciziei instanţei de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii A. şi C. împotriva deciziei nr. 3201 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2021.