Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Decizia nr. 23 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia împotriva Încheierii nr. 398 din 22.12.2020 a Tribunalului Suceava pronunţată în Dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
S-a reţinut, în esenţă, că, A. a formulat contestaţie privind durată proces penal cu privire la Dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, secţia penală, la data de 24.12.2020.
Dosarul sus-menţionat a fost soluţionat prin Încheierea nr. 398/22.12.2020, nefiind identificată vreo altă încheiere pronunţată în acelaşi dosar.
S-a mai reţinut şi că prin Încheierea nr. 316 din data de 09.11.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către contestatorul A. privind durata procesului penal cu privire la Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie privind durată proces penal după soluţionarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, secţia penală, fiind pronunţată în acest sens Încheierea nr. 316/09.11.2020, astfel încât nu este îndeplinită condiţia existenţei unui proces penal în curs.
II. Împotriva acestei hotărâri petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei.
Prin Încheierea nr. 416 din data de 21 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 23 din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Instanţa a subliniat că legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei şi pronunţarea de hotărâri care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor în proces.
S-a constatat că petentul A. a formulat contestaţie împotriva încheierii prin care, în procedura reglementată de art. 4881 din C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia privind durata procesului penal formulată cu privire la Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Potrivit dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, constatând că în cauză, petentul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 23 din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
III. Împotriva Încheierii nr. 416 din data de 21 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 31 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor fi reluate.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a fost sesizată cu recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 416 din 21 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 23 din data de 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează contestaţia nu este supusă nici unei căi de atac.
Prin urmare, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A. are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 416 din data de 21 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 416 din data de 21 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.
GGC - GV