asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin referatul întocmit la 15 februarie 2021, purtătorul de cuvânt al Inspecţiei Judiciare l-a informat pe inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare cu privire la faptul că, în mass-media, au fost identificate mai multe articole de presă referitoare la modalitatea de instrumentare a unui dosar al Judecătoriei Brăila, privind cazul unui suspect de viol asupra unei minore sechestrate. Au fost ataşate referatului două articole de presă.
Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 15 februarie 2021, Inspecţia Judiciară s-a sesizat cu privire la activitatea doamnei judecător A. din cadrul Judecătoriei Brăila. Lucrarea a fost înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători sub nr. x, fiind repartizată inspectorului judiciar pentru efectuarea de verificări.
Prin rezoluţia din 17 februarie 2021, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii a convocat secţia pentru judecători în materie disciplinară pentru şedinţa din 22 februarie 2021, în vederea aprecierii, din oficiu, asupra incidenţei dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.
1. Hotărârea instanţei disciplinare de suspendare din funcţie
Prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în opinie majoritară, a admis sesizarea din oficiu şi, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, din oficiu, a dispus suspendarea din funcţie a doamnei A., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecţiei Judiciare nr. 21-568.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 481 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, a stabilit un termen de 5 zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în lucrarea nr. 21-568.
În motivare, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut că art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevede că, pe durata procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcţie a magistratului până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei.
Pornind de la definirea noţiunii de "procedură" din DEX, precum şi prin raportare la dispoziţiile art. 52 alin. (1), art. 44-53 din Legea nr. 317/2004, republicată, la Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018, la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1073/2018, precum şi la deciziile Curţii Constituţionale nr. 391/2007, nr. 788/2007, nr. 514/2007 şi nr. 632/2016, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut că noţiunea de "procedură disciplinară" include toate etapele declanşate ca urmare a unei sesizări formulate în condiţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată.
În materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, legiuitorul român a prevăzut, referitor la procedura disciplinară, o fază administrativă, care vizează verificările prealabile şi cercetarea disciplinară efectuate de inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004.
Răspunderea disciplinară a magistraţilor este reglementată la Capitolul IV, Secţiunea a 4-a din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, secţiune care cuprinde atât procedura în faţa Inspecţiei Judiciare (art. 45-481), cât şi procedura în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii (art. 49-53).
De asemenea, Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de Inspecţie, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018, reglementează, la Capitolul III, "Procedura de soluţionare a sesizărilor privind activitatea şi conduita magistraţilor", Secţiunea 1 referindu-se la "procedura efectuării verificărilor prealabile", iar Secţiunea a 2-a la "Cercetarea disciplinară".
În consecinţă, legiuitorul a realizat o reglementare unitară în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, procedura declanşată împotriva unui magistrat cuprinzând două etape administrative în faţa Inspecţiei Judiciare (verificările prealabile şi cercetarea disciplinară) şi o etapă jurisdicţională în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Cu privire la momentul declanşării procedurii disciplinare, s-a reţinut că, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, "Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată, în scris şi motivat, de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători". În acelaşi sens, au fost evocate şi dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018.
Prin urmare, procedura disciplinară se declanşează urmare a unei sesizări formulate în condiţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, sesizare care va urma etapele stabilite de lege: verificări prealabile, cercetare disciplinară, exercitarea acţiunii disciplinare. Activităţile specifice pe care le presupun atât verificările prealabile, cât şi cercetarea disciplinară, nu pot fi realizate decât în cadrul unei proceduri disciplinare.
Pentru derularea acestor etape atât în faza verificărilor prealabile, cât şi în cea a cercetării disciplinare, legiuitorul a reglementat termene stricte, a căror nerespectare atrage sancţiuni procedurale - art. 45 alin. (3), art. 451 alin. (1), art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.
Faţă de conţinutul textului art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată, secţia pentru judecători în materie disciplinară a constatat că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că suspendarea din funcţie a magistratului împotriva căruia s-a declanşat o procedură disciplinară poate fi dispusă de secţiile Consiliului Superior ai Magistraturii fie din oficiu, fie la propunerea inspectorului judiciar.
Raportat la dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, secţia a considerat că nu poate subzista un raţionament conform căruia inspectorul judiciar poate să formuleze o notă prin care să propună suspendarea din funcţie a magistratului pe parcursul cercetării disciplinare, în timp ce secţiei, care dispune cu privire la suspendarea din funcţie, să nu i se recunoască posibilitatea sesizării din oficiu în aceleaşi condiţii.
Aşadar, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii este îndrituită a examina, din oficiu, pe întreaga durată a procedurii disciplinare, dacă exercitarea, în continuare, a funcţiei de către magistrat ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă această procedură disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei, textul de lege nefăcând distincţie între faza administrativă a acestei proceduri (în faţa Inspecţiei Judiciare) şi faza jurisdicţională (în faţa secţiei pentru judecători în materie disciplinară). Or, "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Din această perspectivă, instanţa disciplinară a făcut referire la Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, prin care Curtea Constituţională a reţinut că:
"magistratul poate fi suspendat oricând pe tot parcursul soluţionării procedurii disciplinare declanşate împotriva sa. Suspendarea operată nu are caracterul unei sancţiuni disciplinare, ci al unei măsuri provizorii, având ca scop desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau evitarea atingerii grave a prestigiului justiţiei".
Un alt aspect care trebuie relevat este legat de durata în timp a măsurii suspendării din funcţie dispuse în condiţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Din interpretarea literală şi teleologică a textului legal enunţat, rezultă caracterul provizoriu şi preventiv al măsurii de suspendare din funcţie a magistratului vizat de o procedură disciplinară, măsura astfel dispusă urmând să dureze până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare. În situaţia în care, la finalizarea verificărilor prealabile, se constată că nu sunt indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare, sesizarea fiind clasată, sau, la finalizarea cercetării disciplinare, se dispune respingerea sesizării, măsura provizorie a suspendării din funcţie încetează de drept.
Mai mult, este suficient ca aspectele sesizate să prezinte relevanţă disciplinară, nefiind necesară finalizarea etapei administrative în faţa Inspecţiei Judiciare.
În continuare, secţia a apreciat asupra incidenţei art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004 din perspectiva oportunităţii de a se dispune măsura suspendării din funcţie a judecătorului A. până la finalizarea procedurii disciplinare ce formează obiectul dosarului lucrării Inspecţiei Judiciare nr. 21-568.
În acest sens, a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii, Inspecţia Judiciară a dispus efectuarea de verificări prealabile faţă de aspectele apărute în mass-media în legătură cu activitatea doamnei judecător A., în concret cu referire la motivarea unei hotărâri judecătoreşti. Astfel, în cuprinsul articolelor de presă apărute în mediul on-line (B. şi C.) se face referire la modalitatea în care doamna judecător A. a motivat o hotărâre judecătorească.
Reţinându-se că derularea procedurii disciplinare pentru aspectele supuse verificărilor prealabile (raportat la situaţia de fapt dezvoltată în cuprinsul articolelor de presă apărute în mass-media) este de natură a induce, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar, cu consecinţa directă a alterării încrederii opiniei publice în competenţa, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le aşteaptă de la magistraţii cărora le încredinţează apărarea drepturilor sale, secţia a apreciat că, prin menţinerea în funcţie a doamnei judecător A. până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecţiei Judiciare nr. 21-568, se aduce atingere gravă imaginii, respectiv prestigiului justiţiei.
Mai mult, secţia, cu majoritate, a reţinut că faptele pentru care se derulează procedura disciplinară în ceea ce o priveşte pe doamna judecător A. au fost intens mediatizate, creându-se o imagine nefavorabilă asupra întregului corp al judecătorilor.
2. Contestaţia exercitată împotriva hotărârii secţiei pentru judecători în materie disciplinară
Împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestaţie doamna judecător A., în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 52 alin. (1)1 din Legea nr. 317/2004, republicată.
Contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii până la soluţionarea contestaţiei formulate.
În motivarea cererii de suspendare a executării hotărârii, a arătat că hotărârea supusă controlului judiciar este nelegală, contestatoarea are o situaţie particulară deosebită, fiind unicul părinte al minorei D., şi nu are alte venituri din care să se poată întreţine.
Pe fondul contestaţiei, a susţinut că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, măsura suspendării din funcţie până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare se poate dispune pe durata procedurii disciplinare.
Or, în cazul său, măsura suspendării din funcţie s-a dispus înainte de începerea oricărei proceduri disciplinare, ceea ce Legea nr. 317/2004, republicată, nu permite.
Începerea întregii proceduri disciplinare se dispune, potrivit art. 45 alin. (5) din actul normativ menţionat, prin rezoluţie, de către inspectorul judiciar care constată că există indicii privind săvârşirea unei abateri disciplinare.
Astfel, potrivit celor două texte de lege, suspendarea din funcţie a unui magistrat poate fi dispusă doar pe durata procedurii disciplinare, situată, în timp, între rezoluţia inspectorului judiciar de începere a cercetării disciplinare şi soluţionarea definitivă a eventualei acţiuni disciplinare.
Hotărârea contestată este nelegală, întrucât începerea cercetării disciplinare a contestatoarei s-a dispus de către Inspecţia Judiciară la 26 februarie 2021, prin rezoluţia nr. 511, iar Hotărârea nr. 6J a secţiei pentru judecători în materie disciplinară a fost pronunţată la 22 februarie 2021, cu patru zile înainte de începerea cercetării disciplinare, cu alte cuvinte, în afara duratei procedurii disciplinare. Ca atare, au fost încălcate dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
În sprijinul celor susţinute anterior, privind nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul momentului dispunerii suspendării sale din funcţie, contestatoarea a menţionat că, în dezvoltarea procedurii de suspendare din funcţie a unui magistrat, au fost adoptate norme infralegale, prin Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, în cuprinsul art. 39.
Din coroborarea dispoziţiilor legale şi regulamentare descrise anterior, rezultă, fără dubiu, că legiuitorul a reglementat posibilitatea suspendării din funcţie doar a magistratului cercetat disciplinar, în condiţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, deci, numai pe durata cercetării disciplinare.
Altfel, orice sesizare formulată în condiţiile art. 45 din Legea nr. 317/2004, republicată, poate conduce, în timpul efectuării verificărilor prealabile administrative, la suspendarea din funcţie a oricărui magistrat vizat de o astfel de plângere/sesizare.
Concluzia secţiei, în opinie majoritară, în sensul că formularea oricărei sesizări de către orice persoană nemulţumită poate conduce imediat la suspendarea din funcţie a magistratului vizat, reprezintă o reală punere în pericol a statutului magistratului.
A arătat că Legea nr. 317/2004, republicată, reglementează, în mod distinct, titularii acţiunii disciplinare, procedura verificărilor prealabile, procedura cercetării disciplinare, competenţa de soluţionare a acţiunii disciplinare în faţa secţiilor cu rol de instanţă disciplinară şi în calea de atac. Or, secţia pentru judecători în materie disciplinară pune semnul egalităţii între etapa verificărilor prealabile şi cea a cercetării disciplinare.
În alţi termeni, secţia uneşte cele două proceduri distincte reglementate de către legiuitor în sarcina Inspecţiei Judiciare - etapa verificărilor prealabile (art. 45 alin. (3) şi cea a cercetării disciplinare (art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată), într-o singură procedură, denumită, unitar, în cuprinsul hotărârii criticate, ca fiind "fază administrativă". Or, legea distinge între cele două proceduri, menţionând, în mod expres, prin ce acte este demarată şi, respectiv, încheiată fiecare dintre proceduri.
De altfel, secţia, în opinia majoritară, se contrazice, prezentând soluţiile ce pot fi pronunţate la finalizarea fiecărei etape a verificărilor prealabile, respectiv a cercetării disciplinare.
Concluzionând, a învederat că Legea nr. 317/2004, republicată, reglementează, expres, momentul şi actul prin care se dispune începerea cercetării disciplinare, rezoluţia inspectorului judiciar reprezentând primul act al procedurii disciplinare, până în acel moment existând doar etapa verificărilor prealabile.
Contestatoarea a susţinut şi caracterul profund discriminatoriu al măsurii luate, în raport cu practica generală a instanţei disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii, invocând Hotărârea nr. 21J/31 octombrie 2016 a secţiei pentru judecători, rămasă definitivă prin decizia nr. 311/2017 a Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În decizia Înaltei Curţi, s-a reţinut că expresiile şi sintagmele folosite de pârâţii judecători în cuprinsul considerentelor deciziei şi care au fost evidenţiate de Inspecţia Judiciară nu au caracter defăimător, denigrator sau şicanator la adresa unor persoane sau instituţii, ci reprezintă modul special în care aceştia au înţeles să îşi argumenteze soluţia pronunţată în cauză. Mai mult decât atât, eventualele aprecieri "personale", aprecieri considerate de Inspecţia Judiciară ca excedând motivării propriu-zise, pot fi avute în vedere la momentul evaluării activităţii profesionale a judecătorilor cauzei. Exprimarea de convingeri şi aprecieri personale reprezintă aspecte susceptibile de depunctare în evaluarea hotărârilor judecătoreşti şi nu constituie, prin ele însele, abatere disciplinară, în lipsa altor elemente care să circumscrie atitudinea magistratului.
A arătat că aceste aspecte sunt în deplină concordanţă cu jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în cauze care au vizat abaterea prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, făcând referire la Decizia nr. 19/2015, prin care s-a respins recursul împotriva Hotărârii nr. 8/J/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară; Decizia nr. 203/2015, prin care s-a respins recursul împotriva Hotărârii nr. 4/J/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară.
Contestatoarea a susţinut şi netemeinicia hotărârii nr. 6J/22 februarie 2021, determinat de practica secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu anul 2016 şi până în prezent şi gravitatea abaterilor disciplinare imputate magistraţilor, măsura suspendării din funcţie fiind dispusă numai ulterior exercitării acţiunii disciplinare de către Inspecţia Judiciară.
În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii sus-menţionate şi repunerea judecătorului A. în situaţia anterioară, în sensul art. 51 alin. (1)4 din Legea nr. 317/2004.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 45, art. 46 şi art. 52 din Legea nr. 317/2004, art. 38 alin. (4) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor din 04 octombrie 2007, republicat în M.O. nr. 918/2016.
În dovedirea contestaţiei, a solicitat proba cu înscrisuri.
3. Apărările formulate de intimată
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a arătat că, prin Hotărârea nr. 3J din 24 mai 2021 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, s-a reevaluat măsura suspendării din funcţie a doamnei judecător, dispunându-se încetarea acestei măsuri începând cu 24 mai 2021. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, s-a admis acţiunea disciplinară, iar judecătorului A. i-a fost aplicată sancţiunea suspendării din funcţie pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) şi t) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, şi a fost respinsă acţiunea disciplinară pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din acelaşi act normativ. Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, ca rămasă fără obiect, iar, pe fond, respingerea contestaţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Cu privire la cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Hotărârea din 24 mai 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, s-a reevaluat măsura suspendării din funcţie a judecătorului A., dispusă prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, şi s-a dispus încetarea acestei măsuri, începând cu 24 mai 2021.
De asemenea, prin hotărârea menţionată mai sus, s-a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară, iar judecătorului i-a fost aplicată sancţiunea suspendării din funcţie pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) şi t) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată; s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din acelaşi act normativ.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, prin care a fost luată măsura provizorie a suspendării sale din funcţia de judecător până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecţiei Judiciare nr. 21-568.
Înalta Curte reţine că efectele Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, au încetat la 24 mai 2021 ca urmare a Hotărârii din 24 mai 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2021, când măsura provizorie a suspendării din funcţie a fost reevaluată şi s-a dispus încetarea acesteia.
Mai mult, la termenul de judecată din 07 iunie 2021, prezenta instanţă a rămas în pronunţare şi asupra contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, astfel încât, pentru ambele motive, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării hotărârii menţionate a rămas fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare.
Cu privire la contestaţia declarată împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reţine următoarele:
În primul rând, faţă de Hotărârea din 24 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de secţia pentru judecători, prin care măsura provizorie a suspendării din funcţie a doamnei judecător A. a încetat începând cu aceeaşi dată, prezenta instanţă urmează a limita verificarea Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, inclusiv sub aspectul cererii de repunere a contestatoarei în situaţia anterioară, în condiţiile art. 52 alin. (1)4 din Legea nr. 317/2004, corespunzător perioadei în care hotărârea contestată a produs efecte, respectiv 22 februarie 2021 - 23 mai 2021 inclusiv.
Având în vedere această premisă a judecării cauzei, Înalta Curte constată că susţinerile contestatoarei sunt întemeiate, pentru următoarele argumente:
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, reglementează etapele soluţionării unei sesizări referitoare la săvârşirea unei abateri disciplinare de către un judecător sau procuror, şi anume: verificările prealabile, cercetarea disciplinară, exercitarea acţiunii disciplinare şi soluţionarea acţiunii disciplinare de către secţia corespunzătoare din cadrul Consiliului, respectiv de instanţa de judecată, în cazul exercitării unei căi de atac.
Dintre aceste etape, doar cele privind cercetarea disciplinară, exercitarea acţiunii disciplinare şi soluţionarea acţiunii disciplinare fac parte din procedura disciplinară, contrar opiniei majoritare exprimate în hotărârea atacată.
Potrivit art. 45 alin. (3) teza I din Legea nr. 317/2004, republicată, etapa verificărilor prealabile este perioada de timp în care se stabileşte dacă există sau nu indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare.
Această etapă se încheie prin rezoluţia inspectorului judiciar, prin care, fie se clasează lucrarea, dacă nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare (art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată), fie se dispune începerea cercetării disciplinare, în situaţia în care există aceste indicii (art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată).
Ca urmare, nu se poate susţine că etapa verificărilor prealabile ar face parte din procedura disciplinară, care este iniţiată prin rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, în condiţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Prin aceste prevederi legale, legiuitorul a instituit o garanţie importantă a statutului magistratului, în sensul că numai în situaţia în care o sesizare disciplinară îndeplineşte elementele formale prevăzute de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, şi există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, începe cercetarea disciplinară, prin rezoluţia inspectorului care declanşează procedura disciplinară, evitându-se, astfel, orice imixtiune în activitatea unui magistrat şi orice acţiune care i-ar putea afecta statutul într-un mod grav, prin angajarea nejustificată a acestuia într-o procedură disciplinară.
În acelaşi sens, şi stabilirea unor termene pentru desfăşurarea etapei verificărilor prealabile nu este de natură a o transforma într-o procedură disciplinară, ci doar de a o circumscrie temporal.
Pe parcursul etapei verificărilor prealabile, se stabileşte dacă există sau nu indiciile privind săvârşirea unei abateri disciplinare, prin administrarea probatorului, sens în care Înalta Curte reţine că magistratul vizat de astfel de verificări nu poate fi suspendat din funcţie, în condiţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, temei de drept care se aplică doar cauzelor pentru care a început deja cercetarea disciplinară, fiindcă s-a constatat existenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că, prin procesul-verbal din 15 februarie 2021, Inspecţia Judiciară s-a sesizat, din oficiu, faţă de doamna judecător A., fiind înregistrată lucrarea nr. 21-568.
Prin adresa din 17 februarie 2021, Inspecţia Judiciară, prin Inspector şef, a trimis către Consiliul Superior al Magistraturii informaţiile solicitate, referitoare la doamna judecător A..
Prin rezoluţia preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii din 17 februarie 2021 a fost convocată secţia pentru judecători în materie disciplinară pentru termenul din 22 februarie 2021, în vederea discutării incidenţiei art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis sesizarea din oficiu şi, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a-II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, din oficiu, a dispus suspendarea din funcţie a doamnei A., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecţiei Judiciare nr. 21-568.
De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 481 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, a stabilit un termen de 5 zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în lucrarea nr. 21-568.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 511 din 26 februarie 2021, Inspecţia Judiciară a constatat că au fost finalizate verificările prealabile şi s-a dispus începerea cercetării disciplinare împotriva judecătorului A..
În raport de cele arătate mai sus, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile contestatoarei, întrucât prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, au fost interpretate greşit prevederile legale în materie, cu privire la momentul la care poate fi dispusă suspendarea din funcţie a judecătorului.
Aşa cum s-a redat anterior, suspendarea din funcţie a judecătorului poate fi dispusă după ce s-au efectuat verificările prealabile, s-a constatat că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare şi inspectorul judiciar a dispus, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare.
Or, această situaţie nu este incidentă în speţă, pentru a putea fi aplicat art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât data la care a fost luată măsura suspendării din funcţie (22 februarie 2021) este anterioară datei la care s-a început cercetarea disciplinară (26 februarie 2021).
Înalta Curte reţine şi că, potrivit art. 39 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018 al inspectorului şef, "în cazul în care, pe parcursul efectuării cercetării disciplinare, inspectorul apreciază că exercitarea în continuare a funcţiei de către magistratul vizat ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a cercetării sau că procedura cercetării este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei, formulează o notă prin care propune suspendarea din funcţie a magistratului până la finalizarea cercetării.".
Aşadar, din textul de lege mai sus redat, reiese că inspectorul judiciar este titularul propunerii de suspendare din funcţie a magistratului, pe parcursul cercetării disciplinare.
Prin hotărârea contestată, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că şi secţia corespunzătoare ar avea acelaşi drept, de a iniţia o astfel de propunere, arătând că secţia este cea care, în final, apreciază asupra unei astfel de măsuri şi dispune suspendarea din funcţie a magistratului cercetat disciplinar.
Înalta Curte reţine că atât inspectorul judiciar, cât şi secţia corespunzătoare, pot iniţia demersul suspendării din funcţie a magistratului cercetat disciplinar; dreptul inspectorului este prevăzut de art. 39 alin. (1) din Regulament, iar cel al secţiei de către art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Chestiunea litigioasă care se pune în speţa de faţă este momentul la care această măsură poate fi luată, având în vedere că nici Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul nr. 136/2018 al inspectorului şef, nici Legea nr. 317/2004, republicată, nu conţin dispoziţii similare, referitoare la suspendarea din funcţie a magistratului faţă de care se efectuează verificări prealabile, cum, de altfel, a arătat şi contestatoarea.
În spiritul actelor normative mai sus enumerate, o astfel de măsură, a suspendării din funcţie a magistratului pe perioada verificărilor prealabile, nici nu poate fi luată, câtă vreme, pe durata acestei etape, inspectorul judiciar stabileşte doar dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. De altfel, în cazul în care nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, perioada verificărilor prealabile se încheie cu rezoluţia de clasare dispusă de inspectorul judiciar.
Dacă ar exista pentru secţia corespunzătoare posibilitatea suspendării magistratului pe durata verificărilor prealabile, legea ar recunoaşte această posibilitate şi inspectorului, câtă vreme acesta din urmă este cel care face verificările indiciilor existenţei abaterii disciplinare, pentru a lămuri pe deplin aspectele sesizate.
În actele normative care reglementează activitatea Inspecţiei Judiciare şi a Consiliului Superior al Mgistraturii nu există nicio menţiune referitoare la posibilitatea suspendării din funcţie a magistratului care este supus verificărilor prealabile, cum corect susţine şi contestatoarea.
Textul de lege indicat de Consiliul Superior al Magistraturii ca temei de drept este art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care menţionează:
"Pe durata procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei. Măsura suspendării poate fi reevaluată oricând pe durata judecării acţiunii disciplinare, până la pronunţarea hotărârii de către secţia corespunzătoare.", text de lege care nu poate fi incident în speţa de faţă, prin raportare la momentul la care s-a dispus suspendarea judecătorului, anterior începerii cercetării disciplinare.
De altfel, în argumentarea hotărârii contestate, secţia de judecători a reţinut că, în calitate de organism decident asupra măsurii provizorii din funcţie a magistratului vizat, trebuie să i se recunoască posibilitatea sesizării din oficiu în aceleaşi condiţii cu cele reglementate în privinţa inspectorului judiciar. Or, cum s-a arătat deja, potrivit art. 39 alin. (1) din Ordinul nr. 136/2018, inspectorul judiciar poate face o asemenea propunere, prin formularea unei note "pe parcursul efectuării cercetării disciplinare", neexistând nicio raţiune pentru care secţia ar putea formula şi soluţiona propunerea din oficiu a suspendării în afara limitelor recunoscute celui care efectuează verificările prealabile.
Analizând dacă măsura suspendării ar subzista pentru perioada din 26 februarie 2021, care este data începerii cercetării disciplinare a magistratului, până la 24 mai 2021, care este data la care fost reevaluată măsura suspendării dispusă anterior, Înalta Curte reţine următoarele:
Aşa cum s-a detaliat în precedent, suspendarea magistratului în prezenta cauză a fost dispusă înainte de începerea cercetării disciplinare. Ca urmare, măsura a fost luată în afara textului de lege invocat în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, contestată, care nu prevede posibilitatea suspendării din funcţie a magistratului în faza verificărilor prealabile, ci doar după începerea cercetării disciplinare, prin rezoluţia inspectorului judiciar prevăzută la art. 45 alin. (5) C. proc. civ.
Plecând, deci, de la o premisă greşită, respectiv interpretarea eronată a sintagmei "pe parcursul procedurii disciplinare", secţia a dispus o măsura nelegală, care păstrează acest caracter neconform pe toată durata suspendării.
Ca urmare, pentru a se dispune suspendarea în condiţiile legii, s-ar fi impus o nouă propunere de suspendare şi evaluarea unei astfel de solicitări la momentul începerii cercetării disciplinare, sens în care în speţă, nu s-a procedat.
Reţinând că sunt fondate criticile contestatoarei pe aspectele arătate anterior, Înalta Curte va admite contestaţia şi va desfiinţa Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 52 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Prin raportare la soluţia de desfiinţare a hotărârii contestate, toate criticile referitoare la caracterul profund discriminator al măsurii şi alte motive de netemeinicie ale hotărârii atacate nu vor mai fi analizate.
Ca efect al desfiinţării hotărârii, ţinând seama că prezenta instanţă a limitat verificarea Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 doar la perioada în care aceasta a produs efecte, respectiv 22 februarie 2021 - 23 mai 2021 inclusiv, se va dispune repunerea contestatoarei A. în situaţia anterioară, în condiţiile art. 52 alin. (14) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care prevede:
"dacă hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a judecătorului sau procurorului este desfiinţată, suspendarea din funcţie încetează, iar acesta este repus în situaţia anterioară, i se plătesc drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării, în condiţiile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi i se recunoaşte vechimea în muncă şi în magistratură pe această perioadă."
În temeiul textul de lege mai sus citat, contestatoarea va fi repusă în toate drepturile de la data de 22 februarie 2021, care este data suspendării din funcţie prin Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, şi până la până la data de 23 mai 2021 inclusiv, când a fost reevaluată măsura provizorie a suspendării şi s-a dispus încetarea acesteia, prin Hotărârea din 24 mai 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii în dosarul x/2021
Pentru perioada arătată mai sus, 22 februarie 2021 - 23 mai 2021 inclusiv, având în vedere că verificarea Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021 s-a făcut pentru perioada în care hotărârea contestată a produs efecte, contestatoarei i se vor plăti drepturile salariale şi i se va recunoaşte vechimea în muncă şi în magistratură, cum prevede textul de lege citat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021, formulată de A., ca rămasă fără obiect.
Admite contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează Hotărârea nr. 6J din 22 februarie 2021, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021.
Dispune repunerea contestatoarei A. în situaţia anterioară, în condiţiile art. 52 alin. (14) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2021.