Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 238/2021

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile judecătoreşti ce formează obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 5924 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Prin sentinţa nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţie teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate la pct. 1, A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

3. Apărările părţilor

Intimatul nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi:

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:

"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 460 alin. (1) din C. proc. civ.:

"o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac".

Totodată, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că:

"dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

În cauză, petentul a declarat recurs atât împotriva Decizie nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cât şi împotriva deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte reţine că petentul a formulat anterior recurs atât împotriva sentinţei nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi împotriva deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, la rândul său, a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., atât decizia nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cât şi decizia nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sunt hotărâri definitive ce nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului, aşa încât recursul declarat împotriva acestor două decizii este inadmisibil.

În plus, faţă de prevederile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin declararea recursului împotriva deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost epuizată calea de atac a recursului, sens în care recursul declarat din nou împotriva acestei hotărâri judecătoreşti apare ca fiind inadmisibil.

Prin sentinţa nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., mai sus citat, hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, în consecinţă nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, sens în care recursul declarat împotriva acestei sentinţe este inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute de lege. Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin raportare la dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, a deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei nr. 201 din 31 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2021.