Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea contestată
Prin decizia civilă nr. 76 din 15 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 47 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2019.1.
2. Calea de atac formulată
Împotriva deciziei susmenţionate, petentul A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.
În motivarea contestaţiei se arată că din desfăşurarea actelor de procedură din data de 15 martie 2021 reiese, fără echivoc, că nu s-au respectat principiul repartizării aleatorii şi al principiului continuităţii, care reprezintă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, din prisma accesului la o instanţă independentă şi imparţială în sensul art. 6 & 1 din Convenţie.
Prin menţionarea încheierii din camera de consiliu din 15 martie 2021 prin care s-a încuviinţat abţinerea întregului complet de judecată iniţial căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, pronunţata în chiar ziua în care noul complet de judecată s-a pronunţat pe fondul cererii derivă o serie de nelegalităţi, susţine contestatorul, după cum urmează.
Încheierea din camera de consiliu din 15 martie 2021 ar fi trebuit, potrivit prevederilor art. 19 alin. (5) din C. proc. civ., să fie pronunţată în şedinţa publică, publicitate care în lipsa comunicării ei către părţi şi-a pierdut potrivit dispoziţiilor art. 6&1 din Convenţie caracterul de juridic de a fi fost pronunţată în şedinţa publică, ceea ce lipseşte încheierea din camera de consiliu din 15 martie 2021 de efecte juridice, adică se sancţionează prin nulitatea ei în principal datorită faptului că potrivit prevederilor art. 19 alin. (6) din C. proc. civ. încheierea din camera de consiliu din 15 martie 2021 ar fi trebuit să arate părţilor în ce măsură actele îndeplinite de completul de judecată iniţial urmează să fie păstrate.
Judecarea cererilor de abţinere a întregului complet de judecată iniţial ar fi fost obligatoriu, potrivit prevederilor art. 11 din Legea 304/2004, să fie soluţionată de un alt complet de judecată prin respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor.
După admiterea abţinerii întregului complet de judecată iniţial prin încheierea din camera de consiliu din 15 martie 2021, similar procedurii descrise mai sus, prin rezoluţia preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnată de acesta, trebuia dispusă repartizarea soluţionării cererii de recurs de către un alt complet de judecată, obligatoriu realizată prin respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor.
Din inventarul celor 9 (nouă) proceduri juridice desfăşurate de-a lungul unei singure zile de judecată, constatarea incompatibilităţilor de către grefierul de şedinţa, întocmirea declaraţiilor de abţinere a completului de judecată iniţial, rezoluţia preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnată de acesta pentru soluţionarea abţinerii întregului complet de judecată iniţial de către un alt complet de judecată prin respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor, distribuirea aleatorie a soluţionării prin sistemul informatizat, şedinţa de judecată a soluţionării abţinerii întregului complet de judecată iniţial, redactarea încheierii de şedinţă, comunicarea încheierii de şedinţă către preşedintele instanţei sau a persoanei desemnată de acesta în vederea repartizării aleatorii a soluţionării cererii de recurs de către un alt complet de judecată, distribuirea aleatorie a soluţionării cererii de recurs prin sistemul informatizat, procedura prealabilă de verificare a cererii de recurs de către noul complet de judecată, familiarizarea noului complet de judecată cu particularităţile cererii de recurs, judecarea cauzei, întocmirea minutei de şedinţa care va cuprinde soluţia, semnarea ei, derivă fără echivoc o imposibilitate fizică de a fi fost realizate într-o singură zi de judecată, care datorită lipsei de transparenţă a procedurilor de numire a noului complet de judecată se sancţionează potrivit prevederilor art. 176 alin. (4) din C. proc. civ. cu nulitatea.
Potrivit prevederilor art. 214 alin. (2) din C. proc. civ. cazurile de incompatibilitate a unui întreg complet de judecată nu poate fi considerat un motiv întemeiat atâta timp cât completul iniţial de judecată a avut suficient timp 4 luni de zile să constate această incompatibilitate.
Ca o consecinţă a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea 304/2004 potrivit prevederilor art. 214 alin. (3) din C. proc. civ. noul complet de judecată ar fi fost obligat să repună cauza pe rol.
Justificarea celerităţii soluţionării cererii nu poate fi invocată întrucât potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 recursul ar fi fost obligatoriu a fi fost soluţionat în termen de 3 zile şi nu în 4 luni.
O altă consecinţă a nerespectării principiului repartizării aleatorii şi, respectiv, a principiului continuităţii care potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt garanţii ale dreptului la un proces desfăşurat într-un mod echitabil, este faptul că noul complet de judecată a judecat ce nu s-a cerut şi nu a judecat ce s-a cerut prin cererea de recurs exercitat în temeiul prevederilor art. 29 alin. (5) teza a 2-a din Legea nr. 47/1992 şi, care nici cel puţin nu au fost menţionate în hotărârea judecătorească a cărui anulare se solicită, nerespectându-se prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. făcând inutil existenţa în sine a actului de justiţie.
Drept urmare a nerespectării procedurii impuse prin prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 recursul a fost respins fără a fi cercetat în fond potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) teza a 2-a din Legea nr. 47/1992 invocate prin cererea de recurs, fără vina părţii potrivit prevederilor art. 504 alin. (2) din C. proc. civ.
În raport de aceste considerente, dezvoltate pe larg în cererea de exercitare a căii de atac, contestatorul solicită desfiinţarea deciziei criticate şi rejudecarea recursului.
În drept, contestatorul s-a prevalat de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (3), precum şi de prevederile art. 504 alin. (2) din C. proc. civ.
3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., anterior analizării oricăror alte chestiuni sau cereri, în condiţiile art. 508 alin. (1) din acelaşi cod, va examina admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul Avocatul Poporului, excepţie de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, hotărârile ce fac obiectul acesteia şi motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii legale, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata" (alin. (1) şi "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" (alin. (2).
De asemenea, conform prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
După cum s-a arătat, contestatorul susţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., or aceste dispoziţii vizează strict nelegalitatea procedurii de citare în faţa instanţei a cărei hotărâre este atacată cu contestaţia în anulare, nefiind dezvoltat în cuprinsul contestaţiei niciun argument de natură a reliefa încălcarea regulilor procesuale privind citarea, de către instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2020
Conform celor expuse în motivarea prezentei căi de atac, contestatorul este nemulţumit de faptul că în cadrul dosarului nr. x/2020 la acelaşi termen din 15 martie 2021 a fost încuviinţată abţinerea întregului complet şi a avut loc şi soluţionarea recursului declarat în cauză, apreciind contestatorul că astfel s-au săvârşit o serie de neregularităţi iar consecinţa acestora a fost faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra recursului declarat potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) teza a 2-a din Legea nr. 47/1992.
În mod evident, argumentele arătate anterior nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii ce sancţionează exclusiv nelegala citare a părţii în faţa instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie în anulare.
Nici din perspectiva normelor ce constituie sediul materiei contestaţiei în anulare specială (art. 503 alin. (2) C. proc. civ.) cererea contestatorului nu poate fi considerată admisibilă, nefiind dezvoltat niciun motiv care să permită instanţei să constate admisibilă calea de atac exercitată împotriva deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2020.
După cum s-a menţionat anterior, contestatorul susţine, în esenţă, că soluţionarea recursului finalizat cu decizia contestată în prezenta cale de atac a avut loc cu încălcarea principiului repartizării aleatorii şi cel al continuităţii completului de judecată, însă valorificarea oricărui incident privind nelegala compunere a instanţei poate reprezenta un motiv al contestaţiei în anulare specială, prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., numai în condiţiile în care partea interesată invocase excepţia corespunzătoare iar instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia, condiţii vădit neîndeplinite în cauza de faţă.
În consecinţă, prin raportare la dispoziţiile art. 457 şi 503 din C. proc. civ., se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite exigenţele legale pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, respectiv cererea formulată nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în acest sens de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 457 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile din 76 din 15 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 76 din 15 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.