Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare
Prin Decizia nr. 213 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi a deciziei civile nr. 256 din 14 decembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Pentru pronunţarea soluţiei sus-menţionate, instanţa de recurs a reţinut considerentele ce vor fi redate în cele de mai jos.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea, în condiţiile legii, a respectivei căi de atac. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, şi să respingă orice cale de atac neconformă acestora.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunţate asupra cererii de reeexaminare a taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă".
De asemenea, revizuentul a înţeles să declare recurs şi împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire exercitată împotriva unei decizii pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Or, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. statuează că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că atât încheierea, cât şi decizia recurate în cauză, sunt hotărâri definitive, care nu se circumscriu categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de alte dispoziţii legale speciale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare procesuală a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
2. Contestaţia în anulare
Împotriva Deciziei nr. 213 din 24 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, a formulat contestaţie în anulare recurentul A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1, coroborat cu art. 41 alin. (1) si art. 45 Cod procedură ciivilă, art. 503 alin. (2) pct. 3 şi pct. 4 C. proc. civ.
În susţinerea căii de atac exercitate, contestatorul formulează critici cu privire la:
(i) încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei de judecată, prin existenţa în complet a doi judecători care "şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţii în cauza de fond, aceeaşi în diferite stadii de judecată în Înalta Curte";
(ii) neanalizarea, în cadrul cosiderentelor hotărârii atacate cu contestaţia în anulare, a încălcării regulilor de procedură săvârşite de către instanţa care a pronunţat încheierea de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, pe motiv de tardivitate a introducerii cererii, "motiv care nu se susţine prin inexistenţa semnăturii de primire la o dată corespunzătoare" şi (iii) încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultând din sentinţa civilă nr. 251 din 18 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015, definitivă şi irevocabilă, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Comisia penru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 de pe lângă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş şi s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 8 alin. (1) şi (2) din Decretul Lege nr. 118/1990.
3. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă la data de 3 septembrie 2021, intimata Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, faţă de neîndeplinirea condiţiilor reglementate de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., faţă de faptul că, în cauza judecată, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunţate asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, reţinându-se, de către instanţă, că revizuentul nu a îndeplinit obligaţia legală de a timbra, nici ulterior respingerii cererii de reexaminare, deşi a fost încunoştinţat cu privire la acest aspect.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În susţinerea căii de atac exercitate sunt formulate critici cu privire la (i) alcătuirea instanţei de judecată ce a pronunţat hotărârea atacată, (ii) neanalizarea, de către instanţa care a pronunţat hotârârea atacată, a criticilor privind încălcarea normelor de procedură de către instanţa care a respins, ca tardiv formulată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi (iii) încălcarea autorităţii de lucru judecat ce derivă din sentinţa civilă nr. 251 din 18 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015, definitivă şi irevocabilă.
Prima critică formulată de contestator se circumscrie motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia:
"Art. 503. - (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;".
În susţinerea criticii sus-menţionate, contestatorul afirmă că alcătuirea nelegală a completului de judecată, care a pronunţat hotărârea atacată prin prezenta contestaţie în anulare, rezidă în prezenţa, în cadrul completului, a doi judecători care şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la "soluţii în cauza de fond", contestatorul indicându-i, în mod expres, pe domnul judecător B. şi pe doamna judecător C..
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă faptul că aceste critici sunt nefondate, compunerea completului de judecată care a soluţionat Decizia nr. 213 din 24 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, realizându-se cu respectarea tuturor normelor legale şi regulamentare. Cei doi judecători, despre care contestatorul afirmă că au făcut parte din completul de judecată ce a soluţionat hotărârea atacată prin prezenta contestaţie în anulare, nu se regăsesc în alcătuirea respectivului complet, afirmaţiile contestatorului în acest sens dovedindu-se eronate.
Deopotrivă, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia invocării în recurs a excepţiei corespunzătoare, asupra căreia instanţa de recurs să fi omis să se pronunţe, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 503 alin. (2) paragraf ultim din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cea de-a doua şi cea de-a treia critică formulate în susţinerea căii de atac exercitate, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor procedurale, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privinţa temeiniciei soluţiei pronunţate.
Cu alte cuvinte, criticile referitoare la fondul cauzei depăşesc limitele cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, restrânsă la motivele expres şi limitativ reglementate de art. 503 C. proc. civ.
În realitate, prin cea de-a doua şi prin cea de-a treia critică formulată, autorul căii de atac tinde să obţină o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata. În acest sens, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la calea de atac extraordinară a revizuirii, că "Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu împotriva României). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 213 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 septembrie 2021.