Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1210 din 30 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de repunere în termen şi s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că susţinerile revizuentei legate de existenţa unui motiv temeinic justificat care ar fi împiedicat-o să depună în termen cererea de revizuire, respectiv imposibilitatea de a cunoaşte considerentele deciziei a cărei revizuire urma să o ceară înainte de a îi fi comunicată, sunt nefondate. În speţă, partea nu formulează o veritabilă cerere de repunere în termen, ci critică dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la momentul de la care curge termenul de formulare a căii de atac a revizuirii.
Întrucât termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temeiul juridic al cererii de revizuire, termen absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, s-a împlinit la 17 mai 2019, iar revizuenta a formulat cererea la 19 iunie 2019, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca tardivă.
Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs revizuenta A. S.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de apel Bucureşti ca urmare a constatării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ.
În susţinerea recursului, s-a arătat că interpretarea pe care a reţinut-o instanţa supremă prin decizia atacată încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României şi nu există nicio culpă procesuală care să poată fi imputată revizuentei, întrucât s-a analizat un aspect pe care nu l-a putut cunoaşte în mod obiectiv, indiferent de diligenţa cu care ar fi acţionat, astfel încât se impune admiterea cererii de repunere în termen din moment ce întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate; aşadar, termenul de exercitare a căii extraordinare de atac curge de la data comunicării deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, anume 20 mai 2019, dată la care a cunoscut existenţa considerentelor pe care se fundamentează hotărârea şi care încalcă autoritatea de lucru judecat.
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Chiar dacă în acest motiv de recurs se includ orice neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsa neregularitate invocată de recurentă nu se circumscrie aspectului de nelegalitate invocat.
Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.
Criticile recurentei semnalează, însă, instanţei caracterul neregulat al textului de lege, iar nu încălcarea lui de instanţa care a judecat cauza. Arată, în acest sens, că termenul procedural pentru declararea revizuirii ar trebui calculat începând cu un alt reper decât cel impus de legiuitor, iar acest aspect nu intră în sfera încălcării normelor de procedură.
În speţă, calea extraordinară de atac exercitată vizează dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, anume 17 aprilie 2019, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost formulată la 19 iunie 2020, or, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia.
Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii, ce, în speţă, este reprezentat de data pronunţării deciziei civile nr. 244 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necunoaşterea motivării hotărârii.
De asemenea, argumentele expuse de recurentă nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, în acest sens Înalta Curte reamintind dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., care prevăd expres că "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."
În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei nr. 1210 din 30 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică din 13 septembrie 2021.