Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Primul ciclu procesual

Prin Sentinţa penală nr. 604 din data de 25 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată, în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. din participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului C. la 2.000 RON amendă penală (corespunzător a 200 zile-amendă x 10 RON/zi) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (3) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile JJ. Timişoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa nr. x/P/2011 din 31 octombrie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara asupra cotei de 1/2 deţinută de inculpatul A. din imobilul compus din apartament+garaj+boxă situat în municipiul Timişoara, str. x (Calea x), judeţ Timiş, înscris în C.F. sub nr. x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri: hotărâre de adjudecare nr. y/27.10.2010, proces-verbal şedinţă de deschidere nr. x/27.10.2010, hotărâre de adjudecare nr. y/03.11.2010, proces-verbal şedinţă de deschidere nr. x/03.11.2010 .

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii A. şi B. au rămas în sarcina statului, în baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B. şi C., în sumă de câte 180 RON, au fost plătite din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au formulat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul C., şi partea civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2019, cu prim termen fixat la 15.10.2019.

La termenul fixat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a dispus amânarea judecării cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea intimatului inculpat B. în vederea angajării unui apărător ales şi pregătirii apărării.

La termenul din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 417 din 3 iulie 2019, prin care instanţa de control constituţional a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Prin Decizia penală nr. 265 din 12 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, cu majoritate, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul C. şi partea civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică împotriva Sentinţei penale nr. 604 din data de 25 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, a fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Al doilea ciclu procesual

II. Prin Sentinţa penală nr. 400 din data de 9 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 4 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile JJ. Timişoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa nr. x/P/2011 din 31 octombrie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara asupra cotei de 1/2 deţinută de inculpatul A. din imobilul compus din apartament+garaj+boxă situat în municipiul Timişoara, str. x (Calea x), judeţ Timiş, înscris în C.F. sub nr. x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri: hotărâre de adjudecare nr. y/27.10.2010, proces-verbal şedinţa de deschidere nr. x/27.10.2010, hotărâre de adjudecare nr. y/03.11.2010, proces-verbal şedinţa de deschidere nr. x/03.11.2010 .

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului, iar onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B. şi C., în sumă de câte 300 RON, au fost plătite din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara nr. x/P/2011 din 16.12.2015 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., deputat în Parlamentul României, fost director general al JJ. Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că, în calitatea deţinută, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi apoi a aprobat toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului, societatea comercială favorizată SC "D." SRL Timişoara (fostă SC E. SRL), fiind controlată, în fapt, de către F. şi G., persoane cu care A. s-a aflat în raporturi comerciale şi

- conflict de interese, prevăzută de art. 301 din C. pen., constând în aceea că, aflându-se în raporturi comerciale cu inculpaţii F. şi G., prin intermediul fiicei acestuia H. în cadrul SC "I." SRL Timişoara, inculpatul A. a favorizat şi impus pentru închirierea spaţiilor comerciale situate în incinta aeroportului o firmă aflată în sfera de interes a acestora, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B., fost director comercial al JJ. Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că, acţionând concordant cu directorul A., a pus în aplicare înţelegerea realizată cu acesta din urmă, respectiv a conceput şi dispus unui alt funcţionar, ce nu cunoştea adevărata stare de fapt, redactarea unor acte ce reflectau în mod nereal respectarea procedurilor legale, pentru ca, în eventualitatea unui control ulterior, să nu se mai poată constata că licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010 au fost denaturate, în sensul asigurării adjudecării contractelor de închiriere de către firma controlată de F. şi G., concomitent cu împiedicarea participării altor societăţi interesate, competiţia economică fiind astfel imposibilă, iar depunerea altor două oferte având un caracter strict formal şi

- participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma intenţiei şi a lipsei de vinovăţie) în formă continuată prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 322 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (zece acte materiale), constând în aceea că l-a determinat pe J., funcţionar aflat în subordinea sa, să întocmească în cadrul procedurii de achiziţie înscrisuri cu un conţinut nereal, respectiv Caiet de sarcini 27.10.2010, Anexa B - consum de energie electrică 27.10.2010, Hotărâre de adjudecare 27.10.2010, Proces-verbal şedinţă de deschidere 27.10.2010, Anexa B - consum de energie 03.11.2010, Hotărâre de adjudecare 03.11.2010, Proces-verbal şedinţă de deschidere 03.11.2010, Caiet de sarcini 03.11.2010, Memoriu 28.10.2010, Memoriu 21.10.2010, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C. - administrator al SC "K." SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, fiind audiat ca martor în prezenta cauză, după începerea urmăririi penale, a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce ştia în legătură cu împrejurările în care a transmis oferte de participare la licitaţia de închiriere a spaţiilor, acesta contribuind la crearea aparenţelor unei proceduri deschise, transparente şi competitive.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu are la bază denunţul formulat de către martorul L. şi declaraţia acestuia, din conţinutul cărora reiese că, ulterior, înfiinţării de către martor a societăţii comerciale "M." SRL, prin care desfăşura, în principal, activităţi în domeniul alimentaţiei publice, având deschise mai multe puncte de lucru cu specific pizzerie în mun. Timişoara, s-a asociat cu numiţii F. şi G., acesta din urmă fiind un asociat ocult, calitatea formală de societar având-o fiica sa H..

Conform declaraţiilor martorului L., asocierea s-a produs având în vedere relaţia de prietenie, de lungă durată, pe care o avea cu F., acesta din urmă fiind cel care i-a propus, sugerându-i că astfel s-ar crea noi oportunităţi, să-l coopteze în cadrul societăţii comerciale şi pe G., în legătură cu care F. a susţinut că este o persoană pe care se bazează în mod deosebit în cariera sa politică. F. a insistat cu privire la asocierea în firmă şi a lui G. care "prin prezenţa lui în firmă asigură protecţia", aspect ce ulterior i-a fost confirmat martorului şi de către G. în mod explicit, cu toate că martorul nu a înţeles de ce ar avea nevoie de o astfel de "protecţie", câtă vreme nu au desfăşurat activităţi ilicite care să necesite intervenţii ilegitime ale numiţilor F. sau G.. Totodată, F. i-a spus martorului L. că, formal în societatea comercială urma să fie cooptată ca asociat H., fiica lui G., întrucât acesta nu voia să fie asociat în nume propriu, ci voia o asociere discretă, având în vedere poziţia deţinută în cadrul Consiliului Judeţean Timiş şi calitatea de preşedinte al organizaţiei judeţene a N.. Astfel, a avut loc o întâlnire între cei trei, ocazie cu care au decis că şi G. va deveni asociat cu primii doi, însă doar ca realitate faptică, fără ca G. sau fiica acestuia să contribuie financiar corespunzător procentului de părţi sociale cesionate, pentru investiţiile deja efectuate şi patrimoniul existent, asocierea acestuia fiind doar la beneficii, nu şi la cheltuieli.

Potrivit relatărilor martorului L., în cursul verii anului 2010, fără a se putea preciza data, aflând că firma care administra cafenele "O." în mun. Timişoara, respectiv SC "P." SRL, urma să intre în insolvenţă, martorul a discutat cu F., întrebându-l dacă ar fi de acord ca firma lor să preia unul dintre spaţiile ce urmau a fi eliberate în acest context, fără a se referi în acel moment la vreo locaţie anume. Propunerea a fost agreată de numitul F., acesta susţinând ca variantă optimă, în viziunea sa, preluarea spaţiului din incinta JJ. Timişoara, în care a funcţionat cafeneaua "O.", afirmând că, prin influenţa pe care el şi G. o aveau asupra conducerii aeroportului ar putea "rezolva" închirierea acelui spaţiu.

Pentru a verifica dacă varianta propusă ar putea avea eficienţă economică, la indicaţiile lui F., martorul L. s-a deplasat în incinta aeroportului, însoţit de arhitectul Q., cei doi efectuând măsurători, pe baza cărora arhitectul a şi realizat o primă schiţă a spaţiului. În urma deplasării la aeroport, martorul L. i-a relatat asociatului său că avea dubii cu privire la fezabilitatea unei investiţii în acel spaţiu şi cu privire la rentabilitatea în ansamblu a derulării unei afaceri în acea locaţie după închirierea spaţiului din incinta JJ. Timişoara, însă F. a insistat, opinia sa fiind că afacerea putea avea un mare potenţial, cu atât mai mult cu cât ştia deja că valoarea chiriei lunare nu va depăşi suma de 3.500 de euro, aspect ce dovedea că, în paralel, F. şi G. primiseră deja "oferta" de preţ de la inculpatul A., suma fiind foarte apropiată de cea care fost menţionată ulterior în contractul de închiriere.

În scopul preluării spaţiului comercial situat în incinta JJ. Timişoara, martorul L. a propus numiţilor F. şi G. să folosească SC "M." SRL, însă aceştia nu au fost de acord, propunându-i martorului să interpună SC "E." SRL Timişoara, societate în care erau asociaţi martorul L., sora sa, respectiv fratele martorului, firma nedesfăşurând la acel moment vreo activitate.

Conform indicaţiilor primite de martorul L. de la F., pentru a masca eventualele conexiuni între legăturile de afaceri ale numiţilor F. şi G. cu inculpatul A., martorul a cesionat în totalitate părţile sociale din SC "E." SRL Timişoara către martorii R. şi S., societatea modificându-şi în acel moment şi denumirea, devenind SC "D." SRL, în data de 29.09.2010. În desemnarea acestor persoane a contat faptul că acestea erau de încredere, R. fiind verişorul lui F., iar S. era angajată a firmei martorului L., deşi nu au exercitat niciun fel de activităţi în administrarea societăţii comerciale în care au devenit asociaţi.

În perioada în care se pregătea preluarea spaţiului din aeroport, martorul L. a fost acuzat de către G., atât direct, cât şi prin intermediul lui F., că şi-ar fi însuşit sume de bani din SC "M." SRL; în cadrul discuţiilor purtate cu numiţii G. şi F., i s-a transmis că nu va mai fi asociat în cadrul societăţii comerciale ce urma a desfăşura activitatea în incinta JJ. Timişoara şi nu mai are ce căuta în acea locaţie, concomitent transmiţându-i-se diverse ameninţări, cu scopul de a-l intimida şi a-l determina să nu mai emită niciun fel de pretenţie financiară odată cu ieşirea din societatea comercială. Astfel, martorul L. nu a mai fost implicat în niciun fel în demersurile întreprinse pentru preluarea spaţiilor comerciale vizate.

În scopul atingerii obiectivului de preluare agresivă şi ilegală a spaţiilor comerciale din incinta JJ. Timişoara, începând cu luna august 2010, numiţii F. şi G. au avut numeroase discuţii cu inculpatul A. pentru stabilirea tuturor detaliilor planului referitor la respectivele spaţii comerciale.

Astfel, prin contractul nr. x din 02.05.2007 încheiat între JJ. Timişoara şi SC "T." SRL Dumbrăviţa pe o perioadă de 3 ani, erau închiriate patru spaţii comerciale situate în incinta aeroportului, firma fiind deţinută de U., nora lui V., la acea dată secretar de stat pentru politica de apărare şi planificare în Ministerul Apărării Naţionale. La momentul împlinirii termenului prevăzut în contract, în luna mai 2010, în urma înţelegerii dintre F., G. şi inculpatul A., cel din urmă, în calitate de director general al JJ. Timişoara, a decis să nu mai prelungească durata de valabilitate a contractului, notificând firma în cauză în acest sens, scopul fiind acela de a atribui spaţiile către SC "E." SRL Timişoara, devenită ulterior SC "D." SRL.

Ulterior deciziei de a nu prelungi contractul de închiriere cu SC "T." SRL, directorul JJ. Timişoara a fost contactat, în repetate rânduri, de către numitul V., acesta exercitând presiuni asupra sa pentru păstrarea spaţiilor de către firma deţinută de nora sa, U.. Nefiind de acord ca firma familiei sale să fie astfel prejudiciată, V. a continuat să facă demersuri şi să poarte "negocieri" pentru găsirea unei soluţii, apelând direct la numitul G., despre care ştia că are puterea de a decide şi în numele lui F. şi al inculpatului A..

În vederea punerii în aplicare a celor stabilite cu numiţii G. şi F., inculpatul A. a demarat activităţile concrete vizând procedura închirierii spaţiilor comerciale situate în incinta JJ. Timişoara. Pentru a se asigura că, în perioada derulării acestei proceduri, nu se va prezenta şi nu îşi va adjudeca contractele de închiriere o altă societate comercială decât cea controlată de către F. şi G., s-a îngrijit personal de organizarea unui simulacru de licitaţie, păstrând un caracter formal al acestor demersuri, având deplinul sprijin şi al inculpatului B., procedura fiind profund viciată.

Astfel, inculpatul A., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi a aprobat ulterior toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului. În acest mod a fost favorizată societatea comercială controlată, în fapt, de către F. şi G., persoane cu care inculpatul se afla în raporturi comerciale, fiind asociat la SC "I." SRL Timişoara împreună cu F. şi H., fiica lui G.. Formal, cei în cauză vizau închirierea spaţiilor către SC "D." SRL Timişoara (fostă SC "E." SRL), firmă la care era asociat şi administrator martorul L., partener de afaceri cu F. şi H..

Sub aspectul raporturilor comerciale în care se afla inculpatul A., prin rechizitoriu s-a reţinut că, începând din anul 2002, acesta împreună cu soţia sa, W., sunt asociaţi la SC "X." SRL Timişoara, la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze inculpatul A. îndeplinind şi calitatea de administrator al acestei societăţi comerciale. Prin menţiunea nr. 22.838 din 06.05.2010, societatea comercială "X." SRL, reprezentată de inculpatul A., a fost cooptată ca asociat în SC "I." SRL Timişoara, unde a dobândit calitatea de asociat, alături de F. şi H., împreună cu încă o persoană fizică şi o persoană juridică. Edificator pentru relaţia personală strânsă între inculpatul A. şi F., este faptul că după un an de la săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv în data de 09.12.2011, inculpatul A., prin SC "X." SRL, şi-a cesionat în totalitate părţile sociale deţinute în cadrul SC "I." SRL, în favoarea numitului F..

În ceea ce priveşte procedura pentru închirierea spaţiilor de către JJ. SA, în rechizitoriu s-a reţinut că potrivit normelor aplicabile, a fost elaborat "Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul JJ. SA", înregistrat sub numărul x din 23.11.2006 şi aprobat de Consiliul de administraţie al JJ. SA prin Hotărârea nr. 95 din 28.11.2006.

Prin elaborarea acestui Regulament, autoritatea contractantă JJ. SA şi-a însuşit prevederile înscrise în O.U.G. nr. 34/2006, privind modul de atribuire a contractelor de achiziţii publice, asumându-şi respectarea şi aplicarea aceloraşi proceduri de atribuire şi în cazul atribuirii contractelor de închiriere.

Principala prevedere din acest Regulament este aceea că spaţiile destinate altor activităţi decât cele de aviaţie sau legate de activitatea de aviaţie, se atribuie spre închiriere ca urmare organizării de licitaţie deschisă sau cu strigare.

În conţinutul adresei nr. x din 28.08.2007 emisă de Direcţia Generală de Investiţii, Achiziţii şi Concesiuni din cadrul Ministerului Transporturilor în scopul clarificării aspectelor legate de încheierea contractelor de închiriere, a celor de asociere sau de concesiune, se arată că "încheierea de noi contracte se va face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie".

Potrivit site-ului http://www.x.ro/authorities_ro_en.pdf, la sfârşitul anului 2008 Comisia Europeană a dat publicităţii Lista Autorităţilor Contractante, iar printre autorităţile contractante din România se regăseşte în cuprinsul listei, conform anexei L, ca şi autoritate contractantă şi JJ. - SA.

Dispoziţiile legale şi regulamentare prezentate constituiau cadrul normativ ce trebuia respectat de către inculpaţii A. şi B., însă, sub aparenţa fragilă a respectării cadrului legal, cei doi inculpaţi au acţionat concordant pentru asigurarea atribuirii contractelor de închiriere firmei controlate de către G. şi F., în urma determinării lor de către aceştia.

Astfel, prin Decizia nr. 914 din 25.10.2010 directorul general al JJ., inculpatul A., a constituit Comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atribuirea contractului de închiriere cu destinaţia servicii alimentaţie publică, conform competenţelor acordate prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 17 din 11.01.2010, ordin prin care inculpatul A. a fost numit director general al JJ. Timişoara. Comisia avea în componenţă pe inculpatul B. - preşedinte şi martorii J. şi Y. - membrii, iar ca membru de rezervă pe martora Z..

În aceeaşi perioadă, inculpatul A., în calitatea sa de director general al JJ., a aprobat caietul de sarcini pentru închirierea unor spaţii destinate activităţii de alimentaţie publică, data întocmirii şi aprobării acestuia neputând fi stabilită, deoarece nu a fost menţionată în cuprinsul său. Prin caietul de sarcini s-a stabilit ca dată a desfăşurării procedurii, data de 27.10.2010, precum şi faptul că anunţul de publicitate se va publica cu minim 5 zile anterior datei de desfăşurare, ceea ce era contrar Regulamentului, acesta prevăzând un termen minim de 15 zile. Astfel conceput, conţinutul caietului de sarcini relevă că inculpatul A., chiar de la momentul elaborării acestuia, a urmărit doar interesele financiare personale ale apropiaţilor săi, numiţii G. şi F., la instigarea cărora a acţionat şi a nesocotit flagrant dispoziţiile legale şi regulamentare imperative.

Deşi procedura a debutat în data de 25.10.2010, când inculpatul a emis actul primar, respectiv Decizia nr. 914 de numire a membrilor Comisiei, potrivit caietului de sarcini, data pentru examinarea ofertelor a fost stabilită ca fiind 27.10.2010. Aceasta presupunea că, respectând termenul minim pentru publicarea anunţului public, publicarea să se fi făcut cu 3 zile anterior numirii comisiei, iar dacă ar fi fost respectat termenul minim de 15 zile, potrivit Regulamentului, anunţul ar fi trebuit să apară în presă cu 13 zile anterior emiterii deciziei de numire a Comisiei şi de declanşare a procedurii.

Totodată, preţul de 30 euro/mp stabilit în caietul de sarcini (Capitolul 7, Oferta tehnică şi financiară) contravine unor dispoziţii imperative, prin Hotărârea nr. 28/2005 a Consiliului de Administraţie, care a aprobat grila pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii în incinta JJ., fiind stabilit un preţ minim de 50 euro/mp.

Comisia constituită, potrivit Deciziei nr. 914 din 25.10.2010 a directorului general A., a dispus publicarea unui anunţ în presă cu privire la organizarea procedurilor de închiriere a unor spaţii comerciale cu destinaţia "prestarea de servicii de alimentaţie publică - 80 m.p." în incinta JJ. Timişoara, însă acest anunţ a fost publicat în ziua următoare, respectiv la data de 26.10.2010, în publicaţia "AA.", contrar prevederilor regulamentare exprese, potrivit cărora anunţul pentru licitaţie se publică cu minim 15 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, în cotidiene de largă circulaţie.

Licitaţia s-a desfăşurat în data de 27.10.2010, când s-a întocmit "Procesul-verbal şedinţă de deschidere", înregistrat sub nr. x din 27.10.2010, în cuprinsul căruia s-a consemnat că s-au depus trei oferte emise de trei agenţi economici distincţi, respectiv SC "BB." SRL, SC "K." SRL şi SC "D." SRL, menţionându-se în mod nereal şi orele la care ar fi fost depuse aceste oferte; în realitate însă, doar ultima din aceste societăţi comerciale a depus o ofertă. Totodată, s-a consemnat în mod nereal că ofertele celor trei societăţi comerciale ar fi fost însoţite de întreaga documentaţie ce era obligatorie potrivit Regulamentului şi a Caietului de sarcini; în realitate, astfel de documente nu au fost depuse, nici măcar de unica societate comercială ce a întocmit o ofertă scrisă. Ca documentaţie ce ar fi fost depusă de cei trei ofertanţi, menţionată în procesul-verbal de deschidere a licitaţiei, nu se găsesc decât formulare necompletate ale cererii de înscriere la licitaţie, informaţii generale privind candidatul/ofertant, capacitatea financiară a ofertantului şi comunicările către cei trei ofertanţi redactate, fără însă a se prezenta şi dovada comunicării. Comunicările au fost semnate de către directorul general A..

Inculpatul B. a consemnat atât în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, cât şi în hotărârea de adjudecare, împrejurarea nereală că s-ar fi examinat oferte financiare concrete din partea celor trei pretinşi participanţi, menţionându-se suma de 32 euro/mp, ce ar fi fost oferită de către SC "BB." SRL, suma de 35 euro/mp, ce ar fi fost oferită de către SC "K." SRL, iar la SC "D." SRL că ar fi oferit suma de 40 euro/mp. În realitate, niciuna din aceste firme nu a ofertat vreun preţ.

Prin Hotărârea de adjudecare înregistrată sub nr. x din 27.10.2010, semnată de preşedintele comisiei, inculpatul B. şi de membrii J. şi Y., firma "D." SRL a fost declarată câştigătorul licitaţiei. Hotărârea de adjudecare a fost aprobată şi de către inculpatul A. - directorul general al JJ. Timişoara.

În urma vicierii procedurii, s-a încheiat contractul nr. x din 01.11.2010, semnat inclusiv de inculpaţii A. şi B., prin care JJ. Timişoara a închiriat suprafaţa de 80 mp către SC "D." SRL situată în zona publică a aerogării, Plecări interne, pentru suma de 40 euro/mp/lună, totalizând 3.200 euro/lună, iar referitor la aceste preţuri, potrivit art. 4, pct. 4.1 din contract, "prezentele tarife/mp nu includ TVA".

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că, inculpaţii A. şi B. au procedat similar şi în privinţa închirierii suprafeţelor de 5 mp şi 4 mp, situate în incinta JJ., etaj Plecări externe, Securizat (S1), respectiv parter Plecări externe, Securizat (S2). Anterior, aceste spaţii comerciale au fost folosite de cafeneaua deţinută de către martora U., nora martorului V..

Concret, cu privire la aceste două spaţii, în data de 28.10.2010 se întocmeşte de către Direcţia Comercială, la iniţierea directorului comercial, inculpatul B., memoriul nr. 11.166, prin care se propunea demararea procedurii de închiriere prin licitaţie publică deschisă, respectiv publicarea unui anunţ. Aceste două spaţii sunt cele la care se referea inculpatul A. în convorbirea telefonică din data de 08.10.2010, despre care susţinea că ar putea fi ocupate chiar în acea perioadă, fără a mai aştepta parcurgerea procedurilor legale. Astfel, se dovedeşte că iniţierea acestui memoriu de către inculpatul B. avea doar un rol formal, de creare a aparenţelor respectării normelor incidente.

Memoriul a fost aprobat de inculpatul A., astfel că acesta a emis Decizia nr. 919 din 28.10.2010, prin care a fost numită o nouă comisie, compusă din preşedinte B. şi membrii CC. şi Y., iar martor rezervă Z..

Nici în acest caz, caietul de sarcini întocmit pentru licitarea închirierii spaţiilor comerciale nu a fost datat, fiind semnat din partea comisiei numite doar de inculpatul B., iar inculpatul A. l-a aprobat. Totodată, clauzele acestui caiet de sarcini sunt identice cu cele ale primul caiet, conţinând aceleaşi încălcări ale Regulamentului, precum şi tariful minim de 30 euro/mp/lună, contravenind Hotărârii nr. 28/2005 a Consiliului de Administraţie. De asemenea, deşi procedura a debutat în data de 28.10.2010, când inculpatul a emis decizia de numire a membrilor Comisiei, potrivit caietului de sarcini, data pentru examinarea ofertelor a fost stabilită ca fiind 03.11.2010, nefiind respectat termenul minim pentru publicarea anunţului în presă, prevăzut de Regulament. Comisia numită a procedat la publicarea anunţului privind organizarea licitaţiei, însă şi de această dată procedura s-a desfăşurat a doua zi după publicarea anunţului în publicaţia "AA.", respectiv în data de 03.11.2010.

Şi în acest caz, inculpatul A., de conivenţă şi acţionând coordonat cu inculpatul B., şi-a asumat nesocotirea deliberată a normelor legale pe care trebuia să le respecte, acesta redactând ori dispunând să se redacteze documente ale procedurii de licitaţie doar pentru păstrarea unor minime aparenţe de legalitate, realitatea fiind aceea că a urmărit doar fraudarea acestor norme legale şi regulamentare pentru a se asigura de succesul acţiunii sale în favoarea coinculpaţilor.

În data de 03.11.2010 s-a desfăşurat licitaţia, întocmindu-se "Procesul-verbal şedinţă de deschidere", înregistrat sub nr. x/03.11.2010, care a fost semnat doar de către preşedintele comisiei, inculpatul B., în absenţa celorlalţi doi membri ai comisiei. În cuprinsul acestuia, s-a consemnat, în mod nereal, că s-ar fi depus trei oferte emise de trei agenţi economici distincţi, respectiv SC "BB." SRL, SC "K." SRL şi SC "D." SRL, fiind menţionate în mod nereal şi orele la care ar fi fost depuse aceste oferte; în realitate, niciuna din aceste societăţi comerciale nu a formulat o ofertă, nici măcar SC "D." SRL De asemenea, în mod nereal, s-a consemnat că ofertele ce ar fi fost depuse de cele trei societăţi comerciale ar fi fost însoţite de întreaga documentaţie ce era obligatorie, potrivit Regulamentului şi a Caietului de sarcini; astfel de documente nu au fost depuse. Ca documentaţie ce ar fi fost depusă de cei trei ofertanţi menţionată în procesul-verbal de deschidere a licitaţiei nu se găsesc decât formulare necompletate ale cererii de înscriere la licitaţie, informaţii generale privind candidatul/ofertant, capacitatea financiară a ofertantului şi comunicările către cei trei ofertanţi redactate, fără însă a se prezenta şi dovada comunicării. Comunicările au fost semnate de către directorul general A..

Şi în această situaţie, încălcarea Regulamentului, a H.C.A. nr. 28/2005 şi a Caietului de sarcini de către inculpatul B., în sprijinul inculpatului A., a ajuns până în punctul în care inculpatul B. a consemnat atât în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, cât şi în hotărârea de adjudecare, împrejurarea nereală că s-ar fi examinat oferte financiare concrete din partea celor trei pretinşi participanţi. Deşi niciuna din aceste firme nu a ofertat vreun preţ, s-a menţionat suma de 37 euro/mp/lună pentru fiecare din cele două spaţii, ce ar fi fost oferită de către SC "BB." SRL; sumele de 35 euro/mp/lună pentru S1 şi 37 euro/mp/lună pentru S2, ce ar fi fost oferite de către SC "K." SRL, iar SC "D." SRL ar fi oferit suma de 40 euro/mp/lună pentru ambele spaţii.

Prin Hotărârea de adjudecare înregistrată sub nr. x din 03.11.2010, semnată doar de preşedintele comisiei, inculpatul B., fără ca membrii Y. şi CC. să fi semnat acest proces-verbal, câştigătorul licitaţiei a fost declarat firma "D." SRL Hotărârea de adjudecare a fost aprobată şi de către directorul general al JJ. Timişoara, inculpatul A..

După emiterea hotărârii de adjudecare nr. 11.201 din 03.11.2010 a spaţiilor S1 şi S2 a fost încheiat contractul de închiriere nr. x din 03.11.2010 între JJ. Timişoara şi SC "D." SRL, pentru suma de 40 euro/mp/lună, contract ce a fost semnat şi de către inculpaţii A. şi B..

Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul B., prin activităţile sale (de a determinat pe J., funcţionar din subordinea sa, să vicieze procedurile de achiziţii publice), a contribuit la întocmirea unor documente false ce au stat la baza încheierii contractelor de închiriere a spaţiilor comerciale din incinta JJ. Timişoara, cele zece înscrisuri false, acte materiale ale infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind: Caiet de sarcini 27.10.2010, Anexa B - consum de energie electrică 27.10.2010, Hotărâre de adjudecare 27.10.2010, Proces-verbal şedinţă de deschidere 27.10.2010, Anexa B - consum de energie 03.11.2010, Hotărâre de adjudecare 03.11.2010, Proces-verbal şedinţă de deschidere 03.11.2010, Caiet de sarcini 03.11.2010, Memoriu 28.10.2010, Memoriu 21.10.2010.

Inculpatul C., administrator al SC "K." SRL, a fost audiat în calitate de martor în legătură cu aspectele expuse, moment la care a făcut afirmaţii nereale, în contradicţie flagrantă cu probele administrate în cursul urmăririi penale, în scopul de a-i ajuta pe inculpaţii B. şi A.. Astfel, inculpatul C. a afirmat că ar fi aflat despre licitaţia din data de 27.10.2010 din presă şi că, înainte de a trimite oferta la JJ. Timişoara, nu a fost să vadă unde se află amplasat spaţiul. În legătură cu oferta pe care pretinde că ar fi trimis-o, inculpatul a afirmat că nu ştie cât a oferit pe metru pătrat şi nici cum a transmis acea ofertă către aeroport. De asemenea, inculpatul C. nu a cumpărat caietul de sarcini, nu a întocmit un dosar cu actele societăţii, nu a participat efectiv la licitaţie, nu a fost înştiinţat de pierderea licitaţiei, aceasta fiind singura împrejurare în care afirmă că ar fi trimis o ofertă pentru închirierea unui spaţiu în incinta JJ. Timişoara, aspecte care dovedesc că nici chiar acest martor, cu toată dorinţa lui de a veni în sprijinul inculpaţilor şi de a crea aparenţa unei minime legalităţi, nu a cunoscut că a mai fost organizată şi o a doua licitaţie în data de 03.11.2010, atunci când societatea sa comercială a fost menţionată în documentele întocmite de către inculpatul B. ca societate ofertantă pentru cele două spaţii comerciale.

În ceea ce priveşte sumele cu care a fost prejudiciată JJ. SA în urma activităţii infracţionale a inculpaţilor B. şi A., acesta din urmă la instigarea numiţilor F. şi G., prin expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, s-a stabilit că în fiecare contract de închiriere, respectiv nr. 11185/2010 şi nr. 11206/2010, preţul pe metru pătrat pe lună a fost de 40 euro. În cazul contractului nr. x/01.11.2010, suprafaţa închiriată a fost de 80 metri pătraţi, iar în cazul contractului nr. x/03.11.2010 au fost închiriate două spaţii de 5 şi respectiv 4 metri pătraţi. Prin acte adiţionale au mai fost închiriate pe perioada de vară, spaţii terasă de 22 metri pătraţi. În fapt, potrivit constatărilor Camerei de Conturi a jud. Timiş, suprafeţele în cauză au fost de 106 mp şi respectiv 30,24 mp.

Prin Hotărârea Consiliului de administraţie al JJ. SA nr. 28 din 27.04.2005 s-a stabilit ca preţurile de pornire la închirierea de spaţii în incinta JJ. SA, în cadrul activităţilor de licitare a spaţiilor să nu fie sub Grila aprobată, care pentru spaţii comerciale aerogară este de 50 euro/mp/lună. Diferenţa de 10 euro/mp/lună (50 euro/mp/lună minus 40 euro/mp/lună) multiplicat cu suprafaţa închiriată, constituie un venit nerealizat de JJ. SA, prin încălcarea contractului de mandat care, în conţinutul art. 9, prevede răspunderea mandatarului în situaţia nerespectării prevederilor legale ale (…) hotărârilor adoptate de adunarea generală a acţionarilor şi consiliul de administraţie al mandantului. În acest caz, nu a fost respectată hotărârea Consiliului de administraţie nr. 28/2005 şi Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul JJ. SA, înregistrat sub nr. x/23.11.2006 şi aprobat de Consiliul de administraţie prin Hotărârea nr. 95/28.11.2006. În acesta se prevede la capitolul 5, penultimul alineat, că: "unitatea de măsură este euro/mp/lună."

Potrivit facturilor emise lunar pentru încasarea chiriei şi înregistrate în contabilitatea JJ. Timişoara în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2012, rezultă că s-a facturat chiria pentru 80 mp, 5 mp şi 4 mp cu 40 euro/mp convertiţi în RON la cursul BNR valabil pentru ziua când s-a emis factura.

Referitor la stabilirea prejudiciului, din calculele efectuate de JJ. Timişoara, a rezultat un cuantum de 239.570,30 RON (inclusiv TVA), care a fost recuperat, prin încasare.

Conform expertizei efectuate în cauză, valoarea totală a prejudiciului este de 280.597 RON; din aceasta, suma de 226.288 RON venit nefacturat şi neevidenţiat, de care a fost lipsită societatea, reprezintă prejudiciu pentru JJ. SA, iar 54.309 RON, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestei sume este prejudiciu pentru bugetul de stat.

Pentru perioada ianuarie 2011 - mai 2012, cât inculpatul A. a îndeplinit funcţia de director al JJ. Timişoara, valoarea prejudiciului a fost de 40.851 euro (fără tva), adică 174.944 RON, la care se adaugă TVA de 41.986 RON, în total 216.930 RON.

Suma de 11.340 euro (fără TVA), adică 51.343 RON, la care se adaugă TVA de 12.322 RON, în total 63.665 RON, a fost stabilită pentru perioada iunie- octombrie 2012, când inculpatul A. nu a mai deţinut calitatea de director general.

Sumele reprezentând prejudiciul adus JJ.SA (226.288 RON) şi bugetului de stat (54.309 RON), reprezentând TVA ce trebuie colectat de JJ. şi vărsat la bugetul de stat constituie, în acelaşi timp, folos obţinut de SC "D." SRL, care până la data de 28.01.2013 a fost în acest mod "creditată" ilegal, prin activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţii A. şi B., care şi-au exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, în scopul asigurării unor foloase patrimoniale către numiţii F. şi G..

La momentul întocmirii rechizitoriului x "D." SRL, desfăşura activităţi comerciale în cinci spaţii din incinta JJ. Timişoara - în zona publică plecări externe, parter; în zona securizată plecări externe, parter; în zona securizată plecări externe; în zona securizată plecări interne, parter; în zona de tranzit plecări externe, business class.

Se mai reţine în actul de sesizare a instanţei, că prejudiciul în sumă de 239.570,3 RON produs ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţii A. şi B. a fost reparat în totalitate, prin achitarea acestei sume în cursul urmăririi penale de către SC "D." SRL Timişoara, însă JJ. Timişoara se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 41.026,82 RON, reprezentând diferenţa între prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză judiciară contabilă şi suma stabilită de Curtea de Conturi a României, prin Decizia nr. 84/04.09.2012. De asemenea, A.N.A.F. - Direcţia Generală Juridică s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54.309 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA de către SC "D." SRL Timişoara, aferentă sumei totale de 280.597 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23.12.2015.

Prin Încheierea nr. 575 din 6.07.2016 a judecătorului de cameră preliminară au fost admise în parte cererile formulate de inculpaţii A., B. şi C..

S-a constatat neregularitatea rechizitoriului, în ceea ce priveşte descrierea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată cei trei inculpaţi.

Au fost excluse din materialul probator interceptările şi înregistrările comunicaţiilor efectuate în baza mandatelor nr. x din 30.06.2010, nr. x din 28.09.2010 şi nr. x din 28.12.2010 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost restituită cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor .

Prin Încheierea nr. 32/C din 13.04.2017 a fost admisă contestaţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Încheierii nr. 575 din 6.07.2016 a judecătorului de cameră preliminară.

A fost desfiinţată în totalitate încheierea atacată şi rejudecând, au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., B. şi C..

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara şi s-a dispus începerea judecăţii.

În al doilea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 16 decembrie 2019, sub nr. x/2015*, repartizat Completului nr. 4, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, judecata desfăşurându-se în perioada 16.01.2020 - 09.10.2020.

Prin încheierea din 13.01.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis declaraţiile de abţinere formulate de judecătorii DD. şi EE. în Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întregirea completului realizându-se în condiţiile prevăzute de art. 1092 alin. (6) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare.

La termenul de judecată din 27.02.2020, inculpaţii A. şi B., respectiv C., prin apărător ales, au arătat că nu doresc să se prevaleze de procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) şi 375 alin. (1) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din 27.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a încuviinţat cererile de probe formulate de către reprezentantul Ministerului Public şi inculpaţii A., B. şi C. constând în reaudierea martorilor indicaţi în citativul rechizitoriului (R., U., FF., Q., CC., Z., S., Y., HH., L., II.) şi efectuarea unei adrese către JJ. Timişoara, solicitată de reprezentantul Ministerului Public şi de către apărătorul ales al inculpatului A., prin care să se comunice care a fost şi este modalitatea în care se ţine evidenţa Hotărârilor Consiliului de Administraţie şi cum sunt acestea aduse la cunoştinţa persoanelor interesate, urmând să se facă precizări explicite cu privire la situaţia H.C.A. nr. 28/2005 şi nr. 95/2006.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a prorogat pronunţarea asupra celorlalte cereri de probatorii formulate de inculpaţii A., B., C. şi reprezentantul Ministerului Public, după audierea martorilor din citativ şi încuviinţaţi de instanţă.

La data de 12.03.2020, prin adresa nr. x, partea civilă JJ. Timişoara a transmis la dosar, răspunsul la adresa menţionată anterior.

La termenul de judecată din 27.05.2020, Înalta Curte a încuviinţat efectuarea unei adrese către JJ. Timişoara, solicitată de către apărătorul ales al inculpatului A., pentru a comunica, în completarea răspunsului transmis instanţei prin adresa din 12.03.2020, documentele din care rezultă că Hotărârile Consiliului de Administraţie nr. 28/2005 şi nr. 95/2006 au fost aduse la cunoştinţă direcţiilor de specialitate sub semnătură şi, totodată, să precizeze perioada în care inculpatul A. a deţinut funcţia de director general în cadrul JJ. Timişoara.

La data de 28.05.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara a depus la dosar precizări în legătură cu dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi.

La data de 29.05.202020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus la dosar o cerere de schimbare a încadrării juridice şi apreciere asupra legii penale mai favorabile.

La data de 19.06.2020 a fost depus la dosar răspunsul JJ. Timişoara la adresa emisă în baza încheierii din data de 27.05.2020, însoţit de înscrisuri.

La termenul de judecată din 18.09.2020, Înalta Curte a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. din participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

La termenul de judecată din data de 09.10.2020, inculpaţii A., B. şi C. au revenit asupra poziţiei procesuale exprimate anterior, precizând că nu mai doresc să dea declaraţii.

La acelaşi termen de judecată, referitor la solicitarea de discutare cu prioritate, anterior concluziilor pe fond, a cererii de excludere a probelor obţinute cu încălcarea prevederilor legale formulată de apărătorul ales al inculpatului A., Înalta Curte a apreciat că această cerere poate fi susţinută în cadrul concluziilor formulate cu ocazia dezbaterilor.

Referitor la cererea formulată de inculpaţii A. şi B., de excludere a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de către Serviciul Român de Informaţii în baza mandatelor nr. x din 30.06.2010, nr. x din 28.09.20210 şi nr. x din 28.12.2010, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 3 lit. f) şi l) din Legea nr. 51/1991, instanţa de fond a constatat că prin Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale s-a statuat că Serviciul Român de Informaţii are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală, iar, prin Decizia nr. 91/2018 a aceleiaşi instanţe, s-a constatat că sintagma "aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români" cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională, în considerente reţinându-se că, din modul de redactare a sintagmei criticate, rezultă că se poate circumscrie unei ameninţări la adresa securităţii naţionale orice faptă/acţiune, cu sau fără conotaţie penală, care afectează un drept sau o libertate fundamentală. Consecinţa unei atare constatări este folosirea, în toate aceste cazuri, a mijloacelor intruzive circumstanţiate activităţii specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei, reglementate de Legea nr. 51/1991.

Prin Decizia nr. 802/2018 a Curţii Constituţionale s-a constatat că sintagma "ori altor asemenea interese ale ţării" cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 este neconstituţională: "sintagma încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii - în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, art. 26 referitor la viaţa privată şi art. 53 care reglementează condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".

De asemenea, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 55/2020, a statuat că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

În ceea ce priveşte mandatele de securitate naţională nr. x din 30.06.2010, nr. x din 28.09.20210 şi nr. x din 28.12.2010, emise de un judecător anume desemnat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat, pe de o parte, că acestea nu îşi au temeiul într-o dispoziţie legală care să respecte condiţiile de claritate şi previzibilitate, art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 fiind declarat neconstituţional. Faptele ce fac obiectul prezentei cauze, încadrate în infracţiunile de abuz în serviciu, conflict de interese, fals în înscrisuri nu putea justifica emiterea unui mandat de siguranţă naţională, decât urmare a circumscrierii lor sintagmelor declarate ulterior neconstituţionale. În ceea ce priveşte temeiul prev. de art. 3 lit. l) din Legea nr. 51/1991 (constând în iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a) - k), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii), s-a constatat că acesta nu are o incidenţă de sine stătătoare, ci poate fi reţinut doar în condiţiile raportării sale la activităţile desfăşurate conform art. 3 lit. a) - k) din aceeaşi lege.

Pe de altă parte, datelor şi informaţiilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, nu li se poate conferiri calitatea de mijloc de probă, pentru a putea fi folosite în procesul penal potrivit art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen.. În ceea ce priveşte susţinerea parchetului că în procedura de cameră preliminara a existat un control al legalităţii mandatelor de siguranţă naţională şi astfel, în cauză, exigenţele impuse de Curtea Constituţională au fost îndeplinite, instanţa de fond a constatat că a nu existat o cenzură sub aspectul motivelor care au condus la luarea măsurii, atât încheierea cât şi referatul procurorului nefiind accesibile apărării.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, în numeroase decizii, instanţa de contencios constituţional a explicat efectele hotărârilor sale, reamintind caracterul erga omnes şi pentru viitor, astfel cum este prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituţie, arătând că pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-se însă în mod corespunzător în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată. Respectarea efectului direct şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale impune ca acesta să se aplice şi cu privire la situaţiile juridice născute anterior publicării acestora în Monitorul Oficial, dar care produc efecte juridice în continuare, astfel că împrejurarea că a fost depăşită etapa camerei preliminare este fără relevanţă.

În raport cu considerentele anterioare, s-a constatat că Deciziile Curţii Constituţionale nr. 91/2018, nr. 802/2018 şi nr. 55/2020 produc efecte în prezenta cauză, astfel că informaţiile rezultate din mandatele de siguranţă naţională nr. x din 30.06.2010, nr. x din 28.09.20210 şi nr. x din 28.12.2010, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 3 lit. f) şi l) din Legea nr. 51/1991 nu au fost valorificate ca mijloace de probă.

Examinând probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut ca fiind dovedită următoarea situaţie de fapt:

1. JJ. SA a fost înfiinţată în baza H.G. nr. 521/1998, prin reorganizarea Regiei Autonome "JJ. Timişoara", ca societate comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică, finanţarea societăţii fiind asigurată din: venituri proprii, sume alocate de la bugetul de stat, credite bancare, credite externe contractate sau garantate de stat, acordate cu respectarea regulamentelor comunitare privind concurenţa, fonduri externe nerambursabile, acordate în condiţiile legii, precum şi forme legale de participare a capitalului privat şi alte surse legal constituite.

În privinţa veniturilor proprii, acestea erau constituite şi din sumele încasate în baza contractelor de închiriere încheiate cu diferite societăţi comerciale pentru spaţiile din incinta aeroportului.

Potrivit adresei nr. x din 28.08.2007 a Ministerului Transporturilor, încheierea contractelor de închiriere/asociere având ca obiect bunuri proprietate publică a statului, proprietate privată a statului sau proprietate privată a unităţii se face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie, iar, conform adresei nr. x/9.01.2008 a aceluiaşi minister, derogarea de la obligativitatea încheierii unor contracte de închiriere doar prin proceduri de licitaţie era posibilă doar pentru spaţiile din aeroporturi în care se amplasează echipamente şi automate (bancare, schimb valutar, împachetare-securizare bagaje, cafea, băuturi răcoritoare şi alcoolice, cartele telefonice), dacă erau îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, între care suprafaţa echipamentului sau automatului (sub 2 mp).

În acest context, JJ. SA adoptase Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, care prevedea că închirierea de spaţii pentru activităţile comerciale care nu sunt direct legate de activitatea de aviaţie se face prin licitaţie deschisă/cu strigare, procedura presupunând, în esenţă, următoarele:

- conducerea societăţii stabileşte procedura de licitaţie de tip deschisă, cu anunţ în presa locală, naţională sau electronic, numeşte comisia pentru licitaţie care va asigura buna desfăşurare a licitaţiei şi stabileşte data de desfăşurare a licitaţiei, până la care vor fi depuse plicurile conţinând ofertele;

- comisia pentru licitaţie răspunde de procedura de publicitate şi licitaţie: evaluarea şi adjudecarea ofertelor pentru licitaţia deschisă pentru care a fost înfiinţată, în conformitate cu prevederile regulamentului şi cu actele normative în vigoare;

- anunţurile publicitare se fac cu minimum 15 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, în cotidiene de largă circulaţie;

- oferta generală va cuprinde documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate şi capacitatea tehnico-economică), precum şi oferta tehnică şi financiară;

- în privinţa ofertei financiare, va fi avut în vedere un tarif minim/mp. precizat în caietul de sarcini al licitaţiei, preluat din "grila privind tarifele de închiriere aprobată anual de către Consiliul de Administraţie al JJ. SA pentru zona şi tipul de activitate respectiv;

- licitaţia deschisă are loc dacă pentru termenul fixat s-a depus cel puţin o ofertă;

- comisia pentru licitaţie întocmeşte în timpul desfăşurării licitaţiei procesul-verbal pentru deschiderea licitaţiei;

- după deschiderea ofertelor şi semnarea procesului-verbal de către participanţi se intră în procedura de comparare şi adjudecare a ofertelor, pe baza sistemului de apreciere "oferta cu preţul cel mai mare"

În finalul acestui regulament sunt menţionate ca "documente de referinţă"Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de concesiune, de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi proceduri privind închirierea spaţiilor preluate de pe internet.

Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor", preţul minim pentru spaţiile comerciale din aerogară fiind de 50 euro/mp, iar pentru magazii - de 8 euro/mp.

În fapt, printre societăţile care au încheiat contracte de închiriere pentru spaţiile comerciale situate în aerogara aeroportului s-au numărat SC T. SRL şi SC P. SRL, cea dintâi, în urma şedinţei de licitaţie din 17.05.2005, încheind contractul de închiriere nr. x/2945 din 31.05.2005 având ca obiect închirierea a 3 suprafeţe din incinta aeroportului, zona plecări externe, de câte 5 mp, 6 mp şi 4,8 mp (spaţiu anexă), pentru o chirie lunară de câte 52 euro/mp, 52 euro/mp şi 9 euro/mp, contract prelungit prin actul adiţional nr. x din 19.05.2006, până la 31.05.2007, majorându-se chiria lunară la câte 62 euro/mp, respectiv 10 euro/mp. şi extinzându-se totodată suprafaţa închiriată cu încă una, de 4 mp.

Ulterior, prin contractul nr. x din 2.05.2007 între aceleaşi părţi s-a încheiat un nou contract de închiriere, valabil de la 1.06.2007 până la 31.05.2010, pentru aceleaşi patru suprafeţe, pentru o chirie de câte 70 euro/mp, respectiv 11 euro/mp (pentru spaţiul anexă), iar, prin acte adiţionale succesive a fost extinsă, respectiv restrânsă suprafaţa închiriată, cu păstrarea nivelului chiriei stabilite prin contractul de închiriere, în final, fiind vorba despre 3 spaţii situate în aerogara plecări externe, de câte 6 mp, 4 mp şi 4 mp şi o chirie de câte 70 euro/mp pentru fiecare suprafaţă.

Prin cererea nr. x din 30.04.2010, SC T. SRL, reprezentată de martora U., în calitate de administrator, a solicitat inculpatului A., în calitate de director general al JJ. SA, prelungirea contractului de închiriere încheiat în anul 2007, iar, prin actul adiţional nr. x din 21.05.2010 s-a prelungit durata contractului de închiriere nr. x din 2.05.2007 până la 30.09.2010.

Prin contractul de închiriere nr. x/DC din 5.12.2008, SC P. SRL a închiriat o suprafaţă comercială de 20 mp, situată în aerogara curse lunare, cu 161 euro/mp, locaţie unde şi-a desfăşurat activitatea cafeneaua O.. Durata contractului a fost de 1 an începând cu data procesului-verbal de predare-primire a spaţiului (2.02.2009) şi a fost prelungită prin actul adiţional nr. x din 20.01.2010 de la 2.02.2010 până la 31.05.2010.

Pe parcursul derulării contractului între părţi au apărut neînţelegeri legate de neplata la timp a chiriei, respectiv de ocuparea fără drept a unui spaţiu excedentar celui prevăzut în contract, astfel încât, prin adresa din 29.07.2010 semnată de inculpatul B., în calitate de director comercial al JJ. SA, s-a comunicat societăţii rezilierea contractului începând cu data de 15.08.2010 .

În contextul expirării duratei, respectiv al rezilierii contractelor de închiriere cu cele două societăţi, în perioada august - octombrie 2010, pe fondul legăturilor politice (toţi erau membri ai aceluiaşi partid, N.) şi de afaceri existente între ei, inculpatul A. (director general al JJ. SA), numitul F. (deputat) şi numitul G. (preşedintele Consiliului Judeţean Timiş), au purtat discuţii referitoare la preluarea spaţiilor aferente celor două contracte de către o societate apropiată acestora, SC D. SRL, controlată prin persoane interpuse, martorii R. şi S..

Fiind decis să nu mai prelungească contractele de închiriere existente pentru spaţiile respective, inculpatul A. şi numitul G. au fost contactaţi în repetate rânduri de numitul V., secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, provenind din acelaşi partid politic (N.) şi socrul martorei U. (administratorul SC T. SRL), în condiţiile în care aceasta dorea să prelungească contractul iniţial pentru cele 3 spaţii deţinute în aerogara curse externe. În discuţiile purtate, lui V. i s-a transmis că nora sa trebuie să aleagă unul dintre aceste spaţii, întrucât "trebuie să mai preia şi altcineva din afaceri".

Astfel, prin adresa din 23.09.2010 semnată de martora U., SC T. SRL a solicitat prelungirea contractului de închiriere nr. x din 2.05.2007 doar pentru unul dintre cele 3 spaţii (S2- Suprafaţă comercială situată în aerogara de externe), renunţând la celelalte două. Inculpatul A. a rezoluţionat această cerere "se prelungeşte pe 3 ani doar S2".

În aceeaşi perioadă, martorul L., partener de afaceri cu numiţii F. şi G. (cu ultimul, prin intermediul fiicei sale), căruia îi aparţinuse iniţial societatea ce se dorea a prelua spaţiile respective (SC E. SRL, devenită SC D. SRL, prin schimbarea denumirii la data de 7.08.2010, urmată de cesionarea părţilor sociale către R. şi S. la data de 9.08.2010) s-a deplasat la JJ. Timişoara împreună cu martorul Q., arhitect, pentru a efectua măsurători şi un proiect de amenajare a spaţiului deţinut iniţial de SC P. SRL, ocazie cu care au luat legătura cu inculpatul A., care le-a permis accesul în aeroport şi efectuarea de măsurători pentru întocmirea proiectului (declaraţia martorului Q. şi a martorului L.).

Deşi nu avusese loc nicio procedură de licitaţie şi nu se încheiase vreun contract de închiriere, la 8.10.2010 inculpatul A. l-a contactat pe martorul L. şi au purtat discuţii despre începerea activităţii în spaţiile eliberate.

Ulterior, pentru a da o aparenţă de legalitate celor deja convenite, inculpatul A., în calitate de director general al JJ. SA, cu ajutorul inculpatului B., în calitate de director comercial, a organizat două licitaţii deschise pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiilor convenite cu numiţii F. şi G..

În realitate, cele două proceduri au fost doar formale, având câştigătorul dinainte cunoscut, respectiv SC D. SRL Astfel:

a. Prin Decizia nr. 914 din 25.10.2010 semnată de inculpatul A., în calitate de director general al JJ. SA, a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiului cu destinaţia "servicii alimentaţie publică", din care au făcut parte inculpatul B., în calitate de preşedinte, martora Y. şi numitul J., în calitate de membri.

În caietul de sarcini aprobat de inculpatul A. la o dată neprecizată, s-au menţionat, între altele: data desfăşurării licitaţiei: 27.10.2010; publicarea anunţului: cu minim 5 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, identică cu data desfăşurării licitaţiei; suprafaţa de închiriat 80 mp; tariful minim de 30 euro/mp/lună; documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate, capacitatea tehnico-economică), oferta tehnică şi oferta financiară.

Menţiunile referitoare la data publicării anunţului de desfăşurare a licitaţiei şi la tariful minim de 30 euro/mp contraveneau Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor" întrucât anunţul trebuia publicat cu 15 zile înainte de data desfăşurării licitaţiei, iar preţul minim de pornire a licitaţiei pentru spaţiile comerciale din aerogară era de 50 euro/mp.

De altfel, având în vedere că aprobarea caietului de sarcini nu s-a putut face anterior datei de 25.10.2010, când a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor, rezultă că nici termenul de 5 zile anterior datei licitaţiei, fixat pentru publicarea anunţului, nu putea fi respectat, în condiţiile în care aceasta fusese fixată pentru data de 27.10.2010.

În fapt, anunţul a fost publicat în data de 26.10.2010, cu o zi înainte de data licitaţiei, iar şedinţa de deschidere a licitaţiei a avut loc în data de 27.10.2010, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal nr. x din 27.10.2010, în cuprinsul căruia s-a menţionat că au depus oferte trei societăţi: BB. SRL, SC K. SRL şi SC D. SRL; că toate cele trei societăţi au depus toată documentaţia stabilită prin caietul de sarcini; că ofertele financiare au fost de 37 euro/mp (BB. SRL), 35 euro/mp (SC K. SRL) şi 40 euro/mp (SC D. SRL), în condiţiile în care, în fapt, documentele sus-menţionate nu au existat, iar BB. SRL şi SC K. SRL nu au depus nicio ofertă.

Prin hotărârea de adjudecare nr. 11151 din 27.10.2010, reluând datele din procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi şi aplicând criteriul de atribuire "preţul cel mai mare/mp./lună), Comisia pentru licitaţie a atribuit contractul de închiriere SC D. SRL, această hotărâre, cât şi procesul-verbal fiind semnate de preşedintele şi cei doi membri ai Comisiei.

În realitate, din declaraţiile martorei Y. rezultă că aceasta nici măcar nu a ştiut că a fost desemnată într-o asemenea comisie, că nu a desfăşurat o activitate în cadrul acesteia şi că nu a analizat nicio ofertă, semnând documentele la solicitarea inculpatului B..

La data de 28.10.2010, sub semnătura inculpatului A., a fost transmisă către toate cele trei societăţi aşa-zis ofertante comunicarea rezultatului procedurii de licitaţie, iar SC D. SRL a fost invitată pentru semnarea contractului .

În baza hotărârii de adjudecare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. x din 1.11.2010 între JJ. SA şi SC D. SRL, având valabilitate până la 31.12.2015.

b. În mod similar s-a procedat şi pentru cele două spaţii la care renunţase SC T. SRL.

Astfel, prin Decizia nr. 919 din 28.10.2010 semnată de inculpatul A., în calitate de director general al JJ. SA, a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiului cu destinaţia "servicii alimentaţie publică", din care au făcut parte inculpatul B., în calitate de preşedinte şi martorele Y. şi CC., în calitate de membri.

În caietul de sarcini aprobat de inculpatul A. la o dată neprecizată, s-au menţionat, între altele: data desfăşurării licitaţiei: 3.11.2010; publicarea anunţului înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, fără a se preciza vreo durată minimă; suprafaţa de închiriat: 5 mp la etaj 1 plecări externe şi 4 mp la parter plecări externe; tariful minim de pornire 30 euro/mp/lună; documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate, capacitatea tehnico-economică), oferta tehnică şi oferta financiară.

În fapt, anunţul a fost publicat în data de 2.11.2010, cu o zi înainte de data licitaţiei, iar şedinţa de deschidere a licitaţiei a avut loc la data de 3.11.2010, ocazie cu care Comisia pentru licitaţie a întocmit procesul-verbal nr. x din 3.11.2010, în cuprinsul căruia a menţionat că: au depus oferte trei societăţi: BB. SRL, SC K. SRL şi SC D. SRL; toate cele trei societăţi au depus toată documentaţia stabilită prin caietul de sarcini; ofertele financiare au fost de 37 euro/mp pentru ambele suprafeţe (BB. SRL), 35 şi 37 euro/mp (SC K. SRL) şi 40 euro/mp pentru ambele suprafeţe (SC D. SRL), în condiţiile în care, în fapt, nu au existat, iar BB. SRL şi SC K. SRL nu au depus nicio ofertă.

Prin hotărârea de adjudecare nr. 11.201 din data de 3.11.2010, reluând datele din procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi şi aplicând criteriul de atribuire "preţul cel mai mare/mp./lună), Comisia pentru licitaţie a atribuit contractul de închiriere SC D. SRL, atât această hotărâre, cât şi procesul-verbal fiind semnate doar de inculpatul B..

În realitate, din declaraţiile martorelor Y. şi CC. rezultă că acestea nici măcar nu au ştiut că au fost desemnate într-o asemenea comisie, că nu au desfăşurat o activitate în cadrul acesteia şi că nu a analizat nicio ofertă.

La data de 3.11.2010, sub semnătura inculpatului A. a fost transmisă către toate cele trei societăţi aşa-zis ofertante comunicarea rezultatului procedurii de licitaţie, iar SC D. SRL a fost invitată pentru semnarea contractului.

În baza hotărârii de adjudecare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. x din data de 3.11.2010 între JJ. SA şi SC D. SRL, având valabilitate până la 31.12.2015.

Prin încheierea celor două contracte la tariful de 40 euro/mp./lună, inferior celui minimal de 50 euro/mp/lună stabilit prin Grila aprobată prin H.C.A. nr. 28 din 27.04.2005, în perioada 5.01.2011 (data primei facturi) şi 5.11.2012 (data ultimei facturi emise cu tariful din contract), JJ. SA a înregistrat o pagubă de 20.470 euro (diferenţa de 10 euro x 89 mp suprafaţa totală închiriată x 23 luni), din care 16.020 euro în perioada în care inculpatul A. a ocupat funcţia de director general.

Din adresa nr. x din data de 23.04.2014, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, precum şi din adresa nr. x din data de 27.03.2014, emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Timişoara, rezultă că în perioada 15.09 - 3.11.2010 niciuna dintre cele trei societăţi menţionate în actele Comisiei de licitaţie nu a solicitat eliberarea certificatelor constatatoare în conformitate cu Legea nr. 26/1990 şi nici eliberarea de certificate de atestare fiscală.

Or, acestea făceau parte dintre documentele de calificare menţionate în caietele de sarcini, care trebuiau depuse de ofertanţi şi a căror existenţă a fost constatată în actele întocmite de Comisie pentru fiecare participant în fiecare dintre cele două proceduri de licitaţie.

De asemenea, din verificarea registrelor de intrare-ieşire corespondenţă pentru perioada 25.10 - 3.11.2010 rezultă că nu au fost înregistrate acte provenind de la BB. SRL şi SC K. SRL, nici direct şi nici prin poştă.

Fiind audiat în calitate de martor, la data de 26.03.2014, inculpatul C., asociat unic şi administrator la SC K. SRL, a arătat că a aflat din presă că JJ. Timişoara scoate la închiriat un spaţiu comercial, respectiv un bar, că nu a fost să vadă spaţiul respectiv, nu a cumpărat caietul de sarcini şi nu a întocmit un dosar cu actele societăţii, dar că a întocmit o ofertă, fără a-şi aminti suma oferită, pe care a transmis-o la aeroport, fără a preciza pe ce cale (personal sau prin poştă). Mai mult, inculpatul a arătat că a depus o singură ofertă, că nu a fost înştiinţat despre pierderea licitaţiei şi că nu a depus oferta pentru a ajuta o altă societate.

2. Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu în formă continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că probatoriul administrat confirmă că procedurile nereale de licitaţie, desfăşurate de inculpaţii A., în calitate de director general şi B., în calitate de director comercial la JJ. SA, au avut ca rezultat încheierea celor două contracte de închiriere din 1.11.2010 şi 3.11.2010 a unor spaţii comerciale din aerogara aeroportului de către SC D. SRL, societate aflată în sfera de influenţă a numiţilor F. (deputat) şi G. (preşedintele Consiliului Judeţean Timiş), situaţia de fapt reţinută confirmând că cele două proceduri de licitaţie au încălcat Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

În acest sens, s-a reţinut că, pe de o parte, în ambele cazuri, publicitatea a fost asigurată cu doar o zi mai înainte de data fixată pentru licitaţie, deşi termenul minim prevăzut pentru publicarea anunţului referitor la desfăşurarea ei era de 15 zile anterior datei licitaţiei, împrejurare în care nu a fost asigurat potenţialilor ofertanţi intervalul necesar pentru strângerea şi depunerea documentelor de calificare, dar şi pentru formularea ofertelor, iar, pe de altă parte, caietele de sarcini au prevăzut un preţ minim inferior celui stabilit prin grila aprobată de Consiliul de Administraţie, în condiţiile în care ofertele "câştigătoare" au fost inferioare valorii minime de 50 de euro/mp., ceea ce a condus la prejudicierea JJ. SA, societate care se finanţa inclusiv din veniturile proprii realizate din închirierea spaţiilor din incinta aeroportului.

În acest context instanţa de fond a apreciat că nu pot fi primite apărările inculpaţilor potrivit cărora nu au cunoscut despre grila minimă, având în vedere că Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului făcea trimitere la menţionarea în caietele de sarcini a unor tarife minime preluate din grila aprobată anual de Consiliul de Administraţie, că anterior, contractele de închiriere cu SC T. SRL şi SC P. SRL pentru aceleaşi spaţii au avut tarife superioare valorii de 50 de euro/mp. (52, apoi 62 şi 70 euro/mp, respectiv 161 euro/mp.), în condiţiile în care au fost încheiate după 27.04.2005 când a fost aprobată grila minimă.

Instanţa de fond a mai reţinut că, în cazul celor două proceduri de licitaţie, caracterul simulat al acestora rezultă din declaraţiile membrilor comisiilor de licitaţie, adresele emise de A.N.A.F. şi O.N.R.C. şi înscrisurile aferente acestor proceduri.

În atare situaţie s-a apreciat că atribuirea celor două contracte de închiriere către SC D. SRL s-a făcut în urma unor licitaţii frauduloase desfăşurate de inculpaţii A. şi B., în care au fost întocmite acte necorespunzătoare adevărului şi care au simulat proceduri concurenţiale, deşi cocontractantul era dinainte stabilit, fiind vorba despre o societate controlată de numiţii F. şi G., deputat, respectiv preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, persoane cu ascendent asupra inculpatului A. şi de care acesta era legat nu doar din punct de vedere politic (toţi fiind membri N.), dar şi al unui parteneriat de afaceri.

În acest context, instanţa de fond a precizat că legiuitorul a incriminat în art. 297 alin. (1) din C. pen., preluând, în linii generale, cuprinsul normelor corespondente din codificarea penală anterioară [art. 2481 din C. pen. (1969)], fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Totodată, în noua reglementare, a fost menţinută şi forma specială a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, text care a fost, însă, modificat prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, sub aspectul urmării imediate a infracţiunii, în sensul introducerii cerinţei ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă un caracter necuvenit.

Prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 405 din data de 15.06.2016 şi nr. 392 din data de 06.06.2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517/08.07.2016 şi, respectiv nr. 504 din data de 30.06.2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu - atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 din C. pen. (1969), art. 248 din C. pen. (1969) şi art. 297 alin. (1) din C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen. - a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele Deciziei nr. 405 din data de 15.06.2016 - pe care le-a aplicat, ulterior, şi cu prilejul verificării constituţionalităţii prevederilor art. 248 din C. pen. anterior (Decizia nr. 392 din data de 06.06.2017, parag. 31-38) - că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infra legale sau acte interne ale angajatorului. În acest sens, Curtea a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară" (parag. 59), ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal (parag. 64).

Ca atare, instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii" (parag. 65).

În raport cu consideraţiile deciziilor nr. 405 din data de 15.06.2016 şi nr. 392 din data de 06.06.2017 ale Curţii Constituţionale, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea dispoziţiilor cuprinse în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind exterioare normativului penal substanţial regăsit în art. 246 din C. pen. (1969), art. 248 din C. pen. (1969), art. 297 alin. (1) din C. pen. şi, implicit, în art. 132 din Legea nr. 78/2000, acele încălcări de către funcţionar ale dispoziţiilor altor acte decât cele normative cu putere de lege, cum ar fi cele cuprinse în hotărâri ale Guvernului, ordine de ministru, hotărâri ale autorităţilor publice centrale sau locale, regulamente de funcţionare sau organizare internă ale entităţilor publice sau private, hotărâri ale organelor de deliberare şi decizie (adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor) sau ale celor de supraveghere şi control (consiliul de administraţie) din cadrul companiilor, societăţilor comerciale sau altor organizaţii, coduri etice sau deontologice, fişe ale postului, contracte de muncă, de mandat sau de performanţă managerială.

Având ca punct de plecare aceste consideraţii teoretice, instanţa de fond a constatat că, prin actul de sesizare, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul A. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, în forma prevăzută de legea specială, arătându-se, în esenţă, că acesta, în calitate de director general al JJ. Timişoara, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi apoi a aprobat toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului (două acte materiale reprezentând încheierea celor două contracte de închiriere a spaţiilor comerciale din incinta JJ.), prin încălcarea Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi a Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

În privinţa inculpatului B., prin actul de sesizare s-a reţinut că activitatea desfăşurată de acesta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, în forma prevăzută de legea specială, arătându-se, în esenţă, că, în calitate de director comercial al JJ. Timişoara, acţionând concordant cu inculpatul A., a pus în aplicare înţelegea realizată cu acesta din urmă, a conceput şi a dispus unui alt funcţionar, ce nu cunoştea adevărata stare de fapt, redactarea unor acte ce reflectau în mod nereal respectarea procedurilor legale, pentru ca, în eventualitatea unui control ulterior, să nu se mai poată constata că licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010 au fost denaturate, în scopul asigurării adjudecării contractelor de închiriere de către societatea controlată de G. şi F., concomitent cu împiedicarea participării altor societăţi interesate, depunerea altor două oferte având un caracter strict formal.

Dispoziţiile a căror nerespectare a fost imputată inculpaţilor A. şi B., în realizarea activităţii presupus infracţionale ce le-a fost reţinută în sarcină prin rechizitoriu, au fost precizate de către procurorul de şedinţă, prin adresa din 28 mai 2020, în sensul că Societatea Naţională JJ. SA şi-a însuşit, ca mod de atribuie a contractelor de închiriere, aceleaşi principii care guvernează şi atribuirea contractelor de achiziţie publică, prevederile care guvernează aceste proceduri regăsindu-se în O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

S-a mai precizat că dispoziţiile legale şi regulamentare constituiau cadrul normativ ce trebuia respectat de către inculpaţii A. şi B., care, însă, în urma, determinării lor de către G. şi F., au acţionat concordant pentru asigurarea atribuirii contractelor de închiriere firmei controlate de cei din urmă, sub aparenţa fragilă a respectării cadrului legal.

Instanţa de fond a constatat că precizările făcute, în completare, de procuror, prin adresa mai sus indicată în legătură cu dispoziţiile din legislaţia primară, despre care s-a susţinut că au fost încălcate de inculpaţii A. şi B., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul desfăşurării celor două licitaţii având ca obiect încheierea unor contracte de închiriere pentru spaţii aflate în incinta aeroportului, nu pot fi supuse controlului jurisdicţional întrucât excedează acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui regularitate a fost verificată cu caracter de autoritate de lucru judecat în procedura de cameră preliminară.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 371 din C. proc. pen., cercetarea judecătorească s-a limitat numai la faptele descrise în rechizitoriu, prin raportare la împrejurările de timp şi de loc, dar şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, obligaţie instituită în sarcina instanţei în scopul asigurării dreptului la apărare al persoanelor trimise în judecată care, încă de la momentul începerii judecăţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară, trebuie să cunoască într-o manieră clară şi completă toate acuzaţiile şi circumstanţele ce le caracterizează pentru a beneficia de un proces echitabil şi a putea să aducă toate argumentele ce le dovedesc nevinovăţia.

În aceste circumstanţe, instanţa de fond a apreciat că indicarea unor dispoziţii legale noi aproape de finalul cercetării judecătoreşti, a căror încălcare de către inculpaţii A. şi B., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de director general, respectiv director comercial al JJ. Timişoara, a fost reclamată de către acuzare, contravine normelor procesual penale întrucât permite reconfigurarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege şi echivalează cu o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin actul de sesizare a instanţei sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora în etapa judecăţii.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor regulamentare şi a hotărârilor cu caracter intern menţionate în rechizitoriu, instanţa de fond a constatat, în raport cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, că nu poate caracteriza, sub aspectul laturii obiective, infracţiunile de abuz în serviciu în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor, în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus prin legislaţia primară.

În acest context, simpla menţionare generică a O.U.G. nr. 34/2006, ca "document de referinţă", din finalul Regulamentului nr. 7112 din 23.11.2006, privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului, nu echivalează cu încălcarea acestui act normativ, ca legislaţie primară.

Instanţa de fond a apreciat că, deşi unul dintre scopurile adoptării O.U.G. nr. 34/2006, menţionat expres în art. 2 lit. a), încălcarea unui principiu prevăzut în legislaţia primară poate antrena răspunderea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu, câtă vreme actul normativ în care acesta este menţionat nu îşi găsea aplicare în procedurile analizate, întrucât O.U.G. nr. 34/2006 vizează aplicarea procedurilor de atribuire a unor contracte de achiziţie publică în scopul asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice, adică a cheltuirii banului public, or, în speţă, au fost obţinute venituri necesare finanţării societăţii, iar contractul de închiriere ce face obiectul analizei nu se regăseşte printre cele reglementate de această ordonanţă.

În raport cu argumentele expuse, s-a apreciat că inculpaţilor A. şi B. nu li se poate reproşa nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul organizării şi desfăşurării licitaţiilor privind închirierea unor spaţii comerciale aflate în incinta JJ. Timişoara, a dispoziţiilor din legislaţia primară (O.U.G. nr. 34/2006), astfel încât faptele acestora nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

3. Cu privire la participaţia improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., imputată inculpatului B., instanţa de fond a considerat că probatoriul administrat confirmă că pentru a ascunde caracterul fraudulos al procedurilor de licitaţie, inculpatul B., în calitate de preşedinte al fiecărei Comisii, a întocmit şi semnat în fals mai multe înscrisuri aferente procedurilor, respectiv cele două procese-verbale ale şedinţelor de deschidere a licitaţiilor din 27.10.2010 şi 3.11.2010, precum şi hotărârile de adjudecare din aceleaşi zile, menţiunile necorespunzătoare adevărului vizând ofertele formulate de BB. SRL şi SC K. SRL, precum şi documentele presupus a fi fost depuse odată cu fiecare ofertă.

Prealabil, instanţa de fond a arătat că prin încheierea din 18 septembrie 2020 s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului B. din participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen., apreciindu-se că activitatea pretins întreprinsă de inculpat se circumscrie prezumtiv în noţiunea de autor al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu în aceea de participaţie improprie la respectiva infracţiune în condiţiile în care înscrisurile care atestă aspecte nereale au fost însuşite prin semnătură de inculpat, fie ca titular al actului, fie contrasemnând ca director comercial.

Relevate în dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului B., circumscrisă infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sunt adresele emise de A.N.A.F. şi O.N.R.C., copiile registrelor de intrare-ieşire, care demonstrează că niciuna dintre cele două societăţi nu a depus vreun înscris (ofertă sau documente de calificare) în procedurile de licitaţie, astfel încât actele care consemnează o situaţie contrară sunt false.

În acest context s-a reţinut că, deşi în sarcina inculpatului B. s-au reţinut 10 acte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, doar cele două procese-verbale ale şedinţelor de deschidere a licitaţiilor din 27.10.2010 şi 3.11.2010, precum şi hotărârile de adjudecare din aceleaşi zile cuprind menţiuni necorespunzătoare adevărului.

Referitor la celelalte 6 înscrisuri (Caiet de sarcini 27.10.2010, Anexa B - consum de energie electrică 27.10.2010, Anexa B - consum de energie 03.11.2010, Caiet de sarcini 03.11.2010, Memoriu 28.10.2010, Memoriu 21.10.2010), instanţa de fond a constatat că fie nu cuprind menţiuni necorespunzătoare adevărului (Caiet de sarcini 27.10.2010, respectiv Caiet de sarcini 03.11.2010 - sunt menţionate datele licitaţiilor şi tarifele minime de pornire; cele două memorii din 21.10.2010 şi 28.10.2010, d.u.p.), fie nu au legătură cu procedurile de licitaţie, fiind întocmite ulterior (cele două anexe B referitoare la consumul de energie au fost întocmite la data de 3.01.2011, adică, ulterior, încheierii celor două contracte de închiriere, astfel încât nu au legătură cu obiectul cauzei, depăşind limitele judecăţii).

Împrejurarea că nu au fost respectate regulamentul şi hotărârea consiliului de administraţie referitoare la data publicării anunţului sau tariful minim de pornire, este circumscrisă doar infracţiunii de abuz în serviciu deja analizată, menţiunile respective nefiind în esenţă false, iar faptul că aceste caiete de sarcini nu poartă nicio semnătură sau poartă doar semnătura inculpatului B., nu conduce la concluzia inexistenţei sau a plăsmuirii actelor respective.

Împrejurarea că procedurile de licitaţie au fost frauduloase, iar anunţurile au fost publicate cu o zi înainte de fiecare licitaţie, nu conferă un caracter fals memoriilor din datele de 21.10.2010 şi 28.10.2010, în condiţiile în care anunţurile respective în legătură cu desfăşurarea licitaţiilor au fost publicate în presă.

În raport cu aceste aspecte, instanţa de fond a constatat că activitatea infracţională imputată există în limitele arătate şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege de către inculpatul B. şi întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă, raportat la data săvârşirii faptei (03.11.2010), se constată că s-a împlinit termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni, la data de 02.05.2018, calculat potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. (1969) şi art. 124 din C. pen. (1969), reglementarea anterioară constituind lege penală mai favorabilă raportat la condiţiile de incriminare şi sancţionare a faptei, precum şi la instituţiile incidente care influenţează răspunderea penală.

Astfel, se observă că, prin raportare la limitele speciale ale pedepsei, în codificarea anterioară, infracţiunea de fals intelectual era pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, în timp ce, în reglementarea actuală, este sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar, relativ la incidenţa prescripţiei răspunderii penale - se constatată că, deşi termenul general al prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea analizată prevăzut atât de legea nouă, cât şi de legea veche este acelaşi (5 ani), potrivit art. 124 din C. pen. (1969), prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut pentru acea infracţiune a fost depăşit cu încă jumătate -, spre deosebire de actuala codificare care prevede că, dacă termenele de prescripţie au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni [art. 155 alin. (4) din C. pen., adică prescripţia răspunderii penale ar interveni la 2 noiembrie 2020].

Ca atare, având în vedere că inculpatul B. nu a solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăţiei sale pentru această faptă, instanţa de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza a II-a din C. pen. (1969) a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de acesta cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

4. Referitor la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 din C. pen., imputată inculpatului A., instanţa de fond a reţinut că acesta, cu prilejul organizării celor două licitaţii de atribuire a contractelor de închiriere a unor spaţii comerciale din incinta JJ. Timişoara, a favorizat pe SC D. SRL, societate controlată de F. şi G., persoane cu care inculpatul s-a aflat în raporturi comerciale, direct sau printr-o persoană interpusă în cadrul SC I. SRL Timişoara.

Analizând, în mod prioritar, apărarea formulată de inculpatul A. cu privire la dezincriminarea faptei de care a fost acuzat, instanţa de fond a reţinut că art. 4 din C. pen., instituind o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, stabileşte că aceasta nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de noua reglementare, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a celor de siguranţă, pronunţate în baza vechii codificări, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevederile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul vechii reglementări, nu mai constituie infracţiune conform legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale acesteia, inclusiv a formei de vinovăţie cerută de noua codificare penală pentru existenţa infracţiunii. Ipoteza la care se referă aceste dispoziţii legale vizează situaţia când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esenţa sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase şi în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o soluţie de condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conţinut constitutiv.

În speţă, activitatea imputată inculpatului a fost subsumată de procurorul semnatar al rechizitoriului în conţinutul constitutiv al infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 C. pen.

Potrivit normei de incriminare cuprinsă în art. 2531 alin. (1) din C. pen. (1969), conflictul de interese reprezintă fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Sub aspectul conţinutului normativ al conflictului de interese, dispoziţia din noul C. pen., în forma anterioară reconfigurării sale prin Legea nr. 193/2017, este aproape identică cu vechea reglementare, schimbările intervenite în modul de redactare a textului de incriminare, reprezentând doar actualizări din perspectiva clarităţii lingvistice a termenilor folosiţi de legiuitor, nemodificând în niciun fel elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, ambele incriminări presupun, în esenţă, existenţa unui interes de natură patrimonială din partea unui funcţionar public, care îi influenţează imparţialitatea în realizarea atribuţiilor conferite de legi şi regulamente, activitatea de serviciu a acestuia constând în îndeplinirea unui act sau în participarea la luarea unei decizii fiind lipsită de obiectivitate datorită interesului de ordin material care îl animă, aspect de natură să afecteze în sens negativ relaţiile de serviciu.

Conform celor două codificări penale succesive, din punct de vedere al laturii obiective, infracţiunea de conflict de interese este una cu conţinut alternativ, putând fi comisă în două modalităţi, respectiv îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii, amândouă în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, cu consecinţa obţinerii, direct sau indirect, a unui folos patrimonial pentru sine sau pentru una din celelalte persoane prohibite de lege.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 13.11.2015 s-a constatat că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

Art. 301 din C. pen., care a preluat într-o formă aproape identică reglementarea anterioară, cuprinsă în art. 2531 din C. pen. (1969), a fost reconfigurat prin Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. atât sub aspectul denumirii marginale, cât şi al conţinutului normativ, prevăzând că infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.

Prin adoptarea actului normativ menţionat, legiuitorul a exclus din sfera ilicitului penal acele fapte ale funcţionarului public comise în exerciţiul îndatoririlor de serviciu şi producătoare de avantaje materiale pentru o persoană cu care acesta s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură şi, totodată, a restrâns acţiunile interzise ce reprezintă "verbum regens", stabilind că elementul material al laturii obiective a infracţiunii poate consta doar în îndeplinirea unui act, iar nu şi în participarea la luarea unei decizii, modalitate alternativă reglementată de normele de incriminare anterioare.

Verificând, prin prisma aspectelor teoretice expuse în dezvoltările anterioare, dacă, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale mai întruneşte elementele de tipicitate ale noului conţinut constitutiv al infracţiunii de conflict de interese, astfel cum a fost reconfigurat, sub noua denumire, prin Legea nr. 193/2017, instanţa de fond a constatat că, în sarcina inculpatului A., s-a reţinut, în esenţă, că, aflându-se în raporturi comerciale cu inculpaţii F. şi G., prin intermediul fiicei acestuia H. în cadrul SC "I." SRL Timişoara, inculpatul a favorizat şi impus pentru închirierea spaţiilor comerciale situate în incinta aeroportului o firmă aflată în sfera de interes a acestora.

Instanţa de fond a apreciat că în raport cu împrejurarea că acuzaţia adusă inculpatului A. viza favorizarea SC D. SRL, în procedura de licitaţie pentru încheierea unor spaţii comerciale aflate în incinta aeroportului, firmă controlată în fapt de F. şi G., persoane cu care inculpatul s-a aflat în raporturi comerciale prin intermediul fiicei celui din urmă (H.) în cadrul SC "I." SRL Timişoara, faptele sale pot fi circumscrise doar reglementării cuprinse în vechea codificare în dispoziţiile art. 2531 alin. (1) din C. pen. (1969) şi, ulterior, în cele ale art. 301 alin. (1) din C. pen.

În consecinţă, raportat la toate considerentele expuse, care fundamentează concluzia că acţiunile inculpatului de a favorizarea SC D. SRL, în procedura de licitaţie pentru încheierea unor spaţii comerciale aflate în incinta aeroportului, firmă controlată în fapt de F. şi G., persoane cu care inculpatul s-a aflat în raporturi comerciale prin intermediul fiicei celui din urmă (H.) în cadrul SC "I." SRL Timişoara, nu se mai regăsesc în conţinutul normativ al infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Legea nr. 193/2017, instanţa de fond a apreciat că faptele reţinute în sarcina acuzatului, ce au fost anterior descrise, nu mai întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă prevăzute de legea nouă, fiind, astfel, dezincriminate.

5. Cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C., instanţa de fond a reţinut că acesta, în calitate de administrator al SC K. SRL, fiind audiat ca martor la 26.03.2014, în prezenta cauză după începerea urmăririi penale, a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce ştie în legătură cu împrejurările în care a transmis oferte de participare la licitaţia de închiriere a spaţiilor, acesta ascunzând motivul real al simulacrului de ofertare făcut, respectiv crearea aparenţelor unor proceduri deschise, transparente şi competitive, relevante în acest sens fiind, contrar susţinerilor apărării, a înscrisurilor existente la dosar, şi, în special, a faptului că între documentele aferente celor două licitaţii nu se regăseşte nicio ofertă depusă din partea acestei societăţi, fapt care este confirmat şi de verificările registrelor de intrare-ieşire corespondenţă din perioada de referinţă, context în care, instanţa de fond a apreciat că nu se impune achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. întrucât fapta există.

Instanţa de fond a precizat că prin Decizia nr. 236 din 02.06.2020 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 118 din C. proc. pen. care nu reglementează dreptul martorului la tăcere şi la neautoincriminare, este neconstituţională, în considerentele hotărârii reţinându-se că acest text de lege nu instituie garanţii suficiente pentru martor, de vreme ce acesta poate fi pus în situaţia să contribuie indirect la propria incriminare, în dezacord cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, de care orice persoană beneficiază potrivit art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală şi art. 6 parag. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi, totodată, impietează asupra justei soluţionări a cauzei, contrar dreptului la un proces echitabil, consacrat constituţional în art. 21 alin. (3) şi convenţional în art. 6 parag. 1, inclusiv prin încălcarea dreptului la apărare al martorului (parag. 79).

S-a apreciat că normele procesual penale ale art. 118 nu instituie o protecţie efectivă a martorului în raport cu o eventuală răspundere penală, nu reglementează garanţii procedurale, respectiv substanţiale adecvate persoanei ascultate în calitate de martor şi nu interzic folosirea împotriva martorului a elementelor probatorii obţinute, indirect, pe baza declaraţiei sale, singura probă faţă de care martorul este protejat fiind propria sa declaraţie. Totodată, Curtea Constituţională a constatat că obţinerea unei declaraţii, în temeiul art. 118 din C. proc. pen. - sub sancţiunea reţinerii infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cazul în care martorul nu face declaraţii adevărate, şi în condiţiile în care martorul îşi asumă riscul ca aspectele declarate să poată fi folosite chiar împotriva sa -, constituie un mecanism coercitiv incompatibil cu dreptul la un proces echitabil.

Altfel spus, prin decizia Curţii Constituţionale s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind restrânsă, aceasta constituind o veritabilă lege de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 din C. pen.

În Hotărârea prealabilă nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că efectele unei decizii a Curţii Constituţionale sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării acestuia. Totodată, când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicităţii nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect al abrogării normei sau ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate şi a constatării neconstituţionalităţii normei. Pe de altă parte, constatarea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare, având ca efect dezincriminarea, poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare, împrejurare în care, constatarea neconstituţionalităţii are ca efect dezincriminarea acelei variante vizate de decizia instanţei de contencios constituţional, iar nu a tuturor variantelor prevăzute în norma de incriminare.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 26.03.2014, când inculpatul C. a fost audiat în calitate de martor, era suspectat de organul de urmărire penală cu privire la faptul că ar fi dat vreun ajutor inculpaţilor B. sau A., obţinerea declaraţiei sale în acest context, în temeiul art. 118 din C. proc. pen., în condiţiile în care exista riscul să fie acuzat, constituind un mecanism coercitiv incompatibil cu dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, sub aspectul dreptului de a nu contribui la propria incriminare.

În consecinţă, s-a apreciat că fapta inculpatului C. nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 236/02.06.2020.

6. Latura civilă

JJ. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 41.026,82 RON, iar A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 54.309 RON şi obligaţiile fiscale accesorii .

În raport cu împrejurarea că faţă de inculpaţii A. şi B., acuzaţi de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată s-a dispus achitarea, instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., instanţa de fond a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile JJ. Timişoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În raport cu modul de rezolvare a acţiunii penale şi a celei civile îndreptate împotriva fiecărui acuzat, prin raportare la temeiul în drept al soluţiilor pronunţate, instanţa de fond, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa nr. x/P/2011 din 31 octombrie 2014 a Directei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara asupra cotei de 1/2 deţinută de inculpatul A. din imobilul compus din apartament, garaj şi boxă situat în municipiul Timişoara, str. x (Calea x), judeţul Timiş, înscris în C.F. sub nr. x.

În privinţa înscrisurilor sub semnătură privată falsificate, având în vedere actele materiale ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului B. (4 acte materiale), al căror caracter nereal a fost stabilit în baza probatoriului administrat, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., au fost desfiinţate, în totalitate, hotărârea de adjudecare nr. y/27.10.2010, procesul-verbal al şedinţei de deschidere nr. x/27.10.2010, hotărârea de adjudecare nr. y/03.11.2010, procesul-verbal al şedinţei de deschidere nr. x/03.11.2010 .

Împotriva Sentinţei penale nr. 400 din data de 9 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi SN JJ. Timişoara şi inculpatul C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, la data de 23 februarie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 22 martie 2021.

La data de 2 martie 2021 au fost depuse la dosar de către secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dovezi de comunicare a Sentinţei penale nr. 400/2020, împreună cu cererea de apel formulată la data de 26 februarie 2021 de către partea vătămată JJ., iar la data de 18 martie 2021, apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus motivele de apel.

Prin motivele formulate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul achitării inculpaţilor A., B. şi C..

O primă critică a vizat greşita aplicare de către instanţa de fond a deciziilor nr. 91/2018, nr. 802/2018 şi nr. 55/2020 pronunţate de Curtea Constituţională, respectiv excluderea probelor obţinute în urma mandatelor de siguranţă naţională, în condiţiile în care instanţa de fond nu a constatat în mod concret o nulitate absolută sau relativă în cauză, ci pur şi simplu a menţionat de ce nu ţine cont de acestea.

Sub un prim aspect, s-a învederat că, în raport de dispoziţiile art. 11 lit. d) din Legea nr. 1/1991, art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 21 alin. (14) din Legea nr. 535/2004, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională sunt probe în procesul penal, întrucât, la momentul la care acestea au fost administrate, erau perfect legale.

În al doilea rând, s-a susţinut că dispoziţiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 sunt dispoziţii de procedură penală, prin urmare, declararea neconstituţionalităţii a două teze din acest articol nu atrage incidenţa, în prezenta cauză, a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 91/2018 şi nr. 802/2018, în condiţiile în care nu există certitudinea că motivul pentru care au fost emise mandatele de siguranţă naţională ar fi vreunul din cele două teze întrucât încheierile nu au fost declasificate.

În al treilea rând, s-a menţionat că Decizia nr. 55/2020 a Curţii Constituţionale este o decizie interpretativă, întrucât prin pronunţarea acestei decizii s-a declarat în mod condiţionat neconstituţionalitatea art. 139 alin. (3) teza finală C. proc. pen., constatându-se că textul este constituţional în măsura în care nu priveşte înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. De altfel, la parag. 55 din decizie, Curtea Constituţională a arătat că interceptările obţinute în baza mandatelor de siguranţă naţională ar putea fi folosite ca probe în procesul penal, cu condiţia să li se acorde inculpaţilor posibilitatea să le conteste.

În raport cu împrejurarea că Decizia nr. 55/2020 a fost publicată la 17 iunie 2020, iar în termen de 45 zile, Parlamentul nu a intervenit pentru a pune textul de lege în acord cu Constituţia, precum şi cu faptul că, prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a stabilit că instanţele pot să recurgă la aplicarea directă a Constituţiei, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de fond avea posibilitatea să analizeze legalitatea mandatelor de siguranţă naţională (Decizia nr. 236/2020, parag. 84 pronunţată de Curtea Constituţională).

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai fost pusă în situaţia de se pronunţa în anumite căi de atac intitulate generic "contestaţii", întrucât ele nu se regăsesc în C. proc. pen., respectiv când s-au contestat interceptările realizate în faza de urmărire penală de către persoane care au primit o soluţie de clasare, în acest sens invocând Încheierea nr. 62 din 17 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (încheiere pronunţată, practic, în baza Deciziei nr. 244/2017); Încheierea nr. 55/2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 (această încheiere având în vedere obţinerea de date de trafic, nu interceptări, însă situaţia este similară), precum şi Încheierea nr. 30/2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 (ce privea tranzacţiile financiare obţinute în baza art. 1461 din C. proc. pen.).

Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că niciunul dintre inculpaţi nu a contestat conţinutul interceptărilor în prezenta cauză, ci au invocat faptul că nu cunosc motivul pentru care acestea au fost autorizate.

A doua critică formulată de către Ministerul Public a vizat greşita achitare a inculpaţilor A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 2481 din C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) şi art. 5 din C. pen.

În esenţă, Ministerul Public a susţinut că, deşi instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea din rechizitoriu, respectiv că atribuirea celor două contracte de închiriere către SC D. SRL "s-a făcut în urma unor licitaţii frauduloase desfăşurate de inculpaţii A. şi B. în care au fost întocmite acte necorespunzătoare adevărului şi care au simulat proceduri concurenţiale, în condiţiile în care cocontractantul era dinainte stabilit, în mod greşit s-a apreciat că O.U.G. nr. 34/2006 nu era aplicabilă închirierii spaţiilor comerciale, întrucât aceasta vizează cheltuirea banilor publici şi că inculpaţii nu au încălcat, astfel, dispoziţii cuprinse în legislaţia primară, ci doar prevederile unor acte interne ale JJ. SA (regulament şi hotărâre a consiliului de administraţie).

În susţinerea cestei critici, Ministerul Public a susţinut că prin elaborarea "Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul JJ. SA, autoritatea contractantă JJ. SA şi-a însuşit prevederile înscrise în O.U.G. nr. 34/2006, privind modul de atribuire a contractelor de achiziţii publice, asumându-şi respectarea şi aplicarea aceloraşi proceduri de atribuire şi în cazul atribuirii contractelor de închiriere.

De asemenea, s-a susţinut că, potrivit adresei nr. x din 28.08.2007, emise de Direcţia Generală de Investiţii, Achiziţii şi Concesiuni din cadrul Ministerului Transporturilor în scopul clarificării aspectelor legate de încheierea contractelor, de închiriere, asociere, concesiune, "încheierea de noi contracte se va face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie".

În raport cu aceste precizări, Ministerul Public a considerat că, pentru a organiza licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010, inculpaţii A. şi B. trebuiau să respecte dispoziţiile art. 2 (privind scopul şi principiile ce trebuiau respectate pentru organizarea licitaţiei), art. 8, art. 43' (privind depunerea garanţiei de participare la licitaţie), art. 47 şi art. 54 (privind transparenţa anunţurilor de intenţie, anunţurilor/invitaţiilor de participare şi anunţurilor de atribuire), art. 60 (modalitatea de transmitere a documentelor) şi art. 61 (privind modalităţile de comunicare impuse de autoritatea contractantă) din O.U.G. nr. 34/2006.

Totodată, s-a învederat împrejurarea că inculpaţii nu au respectat nici termenul de publicare al anunţului, care trebuia să fie de 15 zile conform regulamentului, acest termen fiind modificat prin caietul de sarcini la 5 zile, lucru nepermis, însă nici termenul de 5 zile nu a fost respectat şi până la urmă publicaţiile au apărut în ziare cu o zi înainte de data licitaţiei, sens în care nici o altă societate comercială nu putea să ia la cunoştinţă de cele două licitaţii care se pretinde că ar fi fost organizate, cu atât mai puţin să obţină documentele necesare de la ANAF sau de la Registrul Comerţului, pentru a le putea depune în această procedură.

De asemenea, nu a fost respectată valoarea minimă la care se puteau închiria aceste spaţii comerciale, 50 euro/m2 (conform caietului de sarcini pornindu-se de la 30 euro/m2), în condiţiile în care celelalte contracte de închiriere anterioare (încheiate cu SC T. SRL şi cu SC P. SRL) erau în valoare de 52 euro/m2, iniţial, apoi 62 euro/m2, 70 euro/m2, respectiv 161 euro/m2.

Prin urmare, cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv pentru abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut un folos pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, cu două acte materiale, iar legea penală mai favorabilă mai favorabilă s-a apreciat a fi noul C. pen.

O ultimă critică a vizat greşita achitare a inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, susţinându-se că în cauză nu este incidentă Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020 a Curţii Constituţionale, întrucât inculpatul nu comisese nicio faptă în materialitatea ei (penală sau de altă natură) în anul 2010 când s-au organizat licitaţiile şi nici la data audierii sale, prin urmare nu avea cum să se autoincrimineze dacă ar fi spus adevărul.

Astfel, inculpatul C. nu a participat cu societatea pe care o administra la nicio licitaţie organizată de JJ. (în 2010), nu depusese nicio ofertă de preţ, nu cumpărase caietele de sarcini şi nu depusese vreo garanţie de participare la licitaţii, prin urmare nu avea niciun motiv să mintă cu ocazia audierii sale ca martor la data de 26.03.2014, întrucât nu se expunea vreunei sancţiuni penale.

Acesta a făcut declaraţiile mincinoase pentru a crea impresia că în anul 2010 ar fi participat la cele două proceduri frauduloase de licitaţie şi pentru a susţine apărarea inculpaţilor A. şi B..

Prin motivele de apel formulate, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a criticat hotărârea atacată atât pe latură penală, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, cât şi pe latură civilă, sub aspectul lăsării nesoluţionate a laturii civile.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul C. a criticat hotărârea atacată doar cu privire la temeiul achitării, precizând că din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa faptei, astfel încât temeiul achitării trebuia să fie cel prevăzut de art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

Prin apelul formulat la data de 26 februarie 2021, partea civilă SN JJ. Timişoara a criticat hotărârea atacată pe latură civilă, apreciind că în mod greşit instanţa de fond a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

În faţa instanţei de apel, cu privire la inculpaţii A. şi B., reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorilor KK. şi LL., precum şi reaudierea martorilor U., CC., Z., Y. şi L. în vederea stabilirii modului concret în care au fost săvârşite infracţiunile, a dovedirii înţelegerii infracţionale dintre inculpatul A. şi inculpatul B., a stabilirii scopului urmărit de către cei doi inculpaţi, precum şi a modului în care s-a produs prejudiciul în patrimoniul aeroportului.

Referitor la inculpatul C., procurorul a arătat faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar probele pentru dovedirea acestei fapte constau în înscrisurile aflate la dosar.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, având în vedere că soluţia de achitare a inculpaţilor A. şi B., pronunţată de prima instanţă, nu s-a bazat pe declaraţiile martorilor, a respins cererea în probaţiune formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a luat act că toate celelalte părţi nu au solicitat probe.

De asemenea, a constatat faptul că JJ. are calitate de apelantă parte civilă în cauză, iar nu de intimată parte civilă şi a pus în vedere părţilor ca, în cadrul concluziilor, să facă referire şi la legalitatea demersului în ceea ce priveşte termenul de declarare a căii de atac de către această parte.

În fine, la interpelarea preşedintelui Completului de 5 judecători, inculpaţii C., B. şi A. au precizat că nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel.

Examinând apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, partea civilă SN JJ. Timişoara şi inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 400 din data de 9 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată următoarele:

În ceea ce priveşte apelul formulat de partea civilă SN JJ. Timişoara, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acesta este tardiv formulat.

Potrivit dispoziţiilor art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) din C. proc. pen. "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acestuia".

Conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Potrivit actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că minuta Sentinţei penale nr. 400 din data de 9 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, a fost comunicată părţii civile SN JJ. Timişoara la data de 19 octombrie 2020, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a minutei, aflată la fila x al instanţei de fond, iar apelul a fost declarat la data de 26 februarie 2021, cu depăşirea termenului de 10 zile de la comunicarea copiei minutei, prevăzut în mod expres de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen.

Faţă de această împrejurare şi în raport de dispoziţiile art. 410 alin. (1) şi art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge, ca tardiv, apelul formulat de partea civilă SN JJ. Timişoara.

În raport cu împrejurarea că apelurile declarate de Ministerul Public şi de părţi nu au vizat soluţiile de achitare, respectiv de încetare a procesului penal sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 2531 alin. (1) din C. pen. (1969) şi art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va analiza căile de atac în limitele criticilor formulate.

În ceea ce priveşte critica parchetului referitoare la greşita aplicare de către instanţa de fond a deciziilor nr. 91/2018, nr. 802/2018 şi nr. 55/2020 pronunţate de Curtea Constituţională, având ca efect excluderea probelor obţinute în baza mandatelor de siguranţă naţională, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că nu se impune analizarea distinctă a acesteia, întrucât soluţia de achitare a inculpaţilor A. şi B. s-a grefat pe neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, respectiv lipsa unei cerinţe esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405 din 15.06.2016 şi nr. 392 din 06.06.2017, în sensul că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii".

Cum critica formulată de Ministerul Public vizează aspecte care antamează chestiuni de temeinicie a hotărârii, referitoare la legalitatea administrării probelor obţinute în baza mandatelor de siguranţă naţională, iar, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va constata legalitatea soluţiei de achitare a inculpaţilor exclusiv pentru motive de drept, analiza acestei critici este superfluă.

Referitor la critica Ministerului Public şi a părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală privind greşita achitare a inculpaţilor A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că aceasta nu vizează aspectele factuale reţinute prin sentinţă, ci doar o chestiune de drept, respectiv faptul că licitaţiile organizate la datele de 27 octombrie 2010 şi 3 noiembrie 2010, pentru închirierea unor spaţii comerciale din aerogara aeroportului, au fost efectuate cu încălcarea unor dispoziţii cuprinse în legislaţia primară, respectiv în O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin sentinţa penală atacată şi nu a fost contestată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.

Astfel, JJ. - SA, a fost înfiinţată în baza H.G. nr. 521/1998, prin reorganizarea Regiei Autonome "JJ. Timişoara", ca societate comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică.

Potrivit aceluiaşi act normativ, finanţarea societăţii se asigură din venituri proprii, sume alocate de la bugetul de stat, credite bancare, credite externe contractate sau garantate de stat, acordate cu respectarea regulamentelor comunitare privind concurenţa, fonduri externe nerambursabile, acordate în condiţiile legii, precum şi forme legale de participare a capitalului privat şi alte surse legal constituite. În privinţa veniturilor proprii, acestea erau constituite inclusiv din sumele încasate în baza contractelor de închiriere încheiate cu diferite societăţi comerciale pentru spaţiile din incinta aeroportului.

Potrivit adresei nr. x din 28.08.2007 a Ministerului Transporturilor, încheierea contractelor de închiriere/asociere având ca obiect bunuri proprietate publică a statului, proprietate privată a statului sau proprietate privată a unităţii se face pe principii de transparenţă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, doar prin proceduri de licitaţie, iar conform adresei nr. x/9.01.2008, a aceluiaşi minister, derogarea de la obligativitatea procedurii de licitaţie era posibilă doar pentru spaţiile din aeroporturi în care se amplasează echipamente şi automate (bancare, schimb valutar, împachetare-securizare bagaje, cafea, băuturi răcoritoare şi alcoolice, cartele telefonice), dacă erau îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, între care suprafaţa echipamentului sau automatului era sub 2 mp.

Ca urmare a acestor adrese, JJ. SA a adoptat Regulamentul privind încheierea contractelor de închiriere pentru spaţiul din cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, care prevedea că închirierea de spaţii pentru activităţile comerciale care nu sunt direct legate de activitatea de aviaţie se face prin licitaţie deschisă/cu strigare, potrivit Regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a licitaţiei, detaliat chiar în cuprinsul Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere.

Potrivit Regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a licitaţiei, procedura presupunea în esenţă următoarele:

- conducerea societăţii stabileşte procedura de licitaţie de tip deschisă, cu anunţ în presa locală, naţională sau electronic; numeşte comisia pentru licitaţie care va asigura buna desfăşurare a licitaţiei şi stabileşte data de desfăşurare a licitaţiei, până la care vor fi depuse plicurile conţinând ofertele;

- anunţurile publicitare se fac cu minimum 15 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, în cotidiene de largă circulaţie;

- oferta generală va cuprinde documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate şi capacitatea tehnico-economică), precum şi oferta tehnică şi financiară;

- licitaţia deschisă are loc dacă pentru termenul fixat s-a depus cel puţin o ofertă;

- Comisia pentru licitaţie întocmeşte în timpul desfăşurării licitaţiei procesul-verbal pentru deschiderea licitaţiei;

În finalul Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul JJ. SA sunt menţionate ca "documente de referinţă": Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de concesiune, de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, proceduri privind închirierea spaţiilor preluate de pe internet.

Referitor la tariful minim/mp. menţionat în Regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a licitaţiei, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27 aprilie 2005 a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor". Potrivit acestei Grile, preţul minim pentru spaţiile comerciale din aerogară erau de 50 euro/mp., iar pentru magazii - de 8 euro/mp.

Printre societăţile care au încheiat contracte de închiriere pentru spaţiile comerciale situate în aerogara aeroportului s-au numărat SC T. SRL şi SC P. SRL.

Prin contractul de închiriere nr. x/2945 din 31 mai 2005 JJ. SA a închiriat SC T. SRL trei suprafeţe din incinta aeroportului, zona plecări externe, de câte 5 mp, 6 mp şi 4,8 mp (spaţiu anexă), pentru o chirie lunară de câte 52 euro/mp, 52 euro/mp şi 9 euro/mp, pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii cu acordul părţilor.

Prin actul adiţional nr. x din 19 mai 2006, a fost prelungită valabilitatea contractului iniţial până la 31 mai 2007, majorându-se chiria lunară la câte 62 euro/mp, respectiv 10 euro/mp şi extinzându-se totodată suprafaţa închiriată cu încă o suprafaţă de 4 mp.

La data de 2 mai 2007, între aceleaşi părţi, s-a încheiat contractul de închiriere nr. x, valabil de la 1 iunie 2007 la 31 mai 2010, pentru aceleaşi patru suprafeţe, pentru o chirie de câte 70 euro/mp, respectiv 11 euro/mp.(pentru spaţiul anexă).

Prin acte adiţionale succesive, încheiate în perioada valabilităţii contractului, a fost extinsă, respectiv restrânsă suprafaţa închiriată, cu păstrarea nivelului chiriei stabilite prin contractul de închiriere, în final fiind vorba despre trei suprafeţe comerciale situate în aerogara plecări externe, de câte 6 mp, 4 mp şi 4 mp şi o chirie de câte 70 euro/mp pentru fiecare suprafaţă.

Prin cererea nr. x din 30 aprilie 2010, SC T. SRL, reprezentată de martora U., în calitate de administrator, a solicitat inculpatului A., în calitate de director general al JJ. - SA, prelungirea contractului de închiriere încheiat în anul 2007.

Prin actul adiţional nr. x din 21.05.2010 s-a prelungit durata contractului de închiriere nr. x din 2 mai 2007 până la 30 septembrie 2010.

SC P. SRL, prin contractul de închiriere nr. x/DC din 5 decembrie 2008, a închiriat o suprafaţă comercială de 20 mp, situată în aerogara curse lunare, cu 161 euro/mp, locaţie unde şi-a desfăşurat activitatea cafeneaua O..

Iniţial, durata contractului a fost de un an începând cu data procesului-verbal de predare-primire a spaţiului (2.02.2009) şi a fost prelungită prin actul adiţional nr. x din 20 ianuarie 2010 de la 2 februarie 2010 până la 31 mai 2010.

Pe parcursul derulării contractului între părţi au apărut neînţelegeri legate de neplata la timp a chiriei, respectiv de ocuparea fără drept a unui spaţiu excedentar celui prevăzut în contract, astfel încât prin adresa din 29 iulie 2010, semnată de inculpatul B. în calitate de director comercial al JJ. SA, s-a comunicat SC P. SRL rezilierea contractului începând cu data de 15 august 2010.

Prin adresa din 23 septembrie 2010, semnată de martora U., SC T. SRL a solicitat prelungirea contractului de închiriere nr. x din 2 mai 2007 doar pentru unul dintre cele 3 spaţii (S2- Suprafaţă comercială situată în aerogara de externe), renunţând la celelalte două. Inculpatul A. a rezoluţionat această cerere "se prelungeşte pe 3 ani doar S2".

În contextul expirării duratei, respectiv al rezilierii contractelor de închiriere cu SC T. SRL şi SC P. SRL, în perioada august - octombrie 2010, pe fondul legăturilor politice (toţi erau membri ai aceluiaşi partid, N.) şi de afaceri existente între ei, inculpatul A. (director general al JJ. SA), numitul F. (deputat) şi numitul G. (preşedintele Consiliului Judeţean Timiş) au purtat discuţii referitoare la preluarea spaţiilor aferente celor două contracte de către o societate apropiată acestora, SC D. SRL, controlată prin persoane interpuse, martorii R. şi S..

În aceeaşi perioadă, martorul L., partener de afaceri cu numiţii F. şi G. (cu ultimul, prin intermediul fiicei sale, MM.), căruia îi aparţinuse iniţial societatea ce se dorea a prelua spaţiile respective (SC E. SRL, devenită SC D. SRL, prin schimbarea denumirii la data de 7.08.2010, urmată de cesionarea părţilor sociale către R. şi S. la data de 9.08.2010) s-a deplasat la JJ. Timişoara împreună cu martorul Q., arhitect, pentru a efectua măsurători şi un proiect de amenajare a spaţiului deţinut iniţial de SC P. SRL.

Cu această ocazie au luat legătura cu inculpatul A., directorul aeroportului, care le-a permis accesul în aeroport şi efectuarea de măsurători pentru întocmirea proiectului.

Pentru a da o aparenţă de legalitate a închirierii spaţiilor, inculpatul A., în calitate de director general al JJ. SA, cu ajutorul inculpatului B., în calitate de director comercial, a organizat două licitaţii deschise pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiilor convenite cu numiţii F. şi G..

În realitate, cele două proceduri au fost doar formale, având câştigătorul dinainte cunoscut, respectiv SC D. SRL.

Astfel, prin Decizia nr. 914 din 25 octombrie 2010 semnată de inculpatul A., în calitate de director general al JJ. SA, a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor pentru atribuirea contractului de închiriere a spaţiului cu destinaţia "servicii alimentaţie publică", din care au făcut parte inculpatul B., în calitate de preşedinte, martora Y. şi numitul J., în calitate de membri.

În caietul de sarcini, aprobat de inculpatul A. la o dată neprecizată, s-au menţionat, între altele:

- data desfăşurării licitaţiei: 27.10.2010;

- publicarea anunţului cu minim 5 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, identică cu data desfăşurării licitaţiei;

- suprafaţa de închiriat de 80 mp.;

- tariful minim de 30 euro/mp/lună;

- oferta generală va cuprinde: documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate, capacitatea tehnico-economică), oferta tehnică şi oferta financiară.

De altfel, având în vedere că aprobarea caietului de sarcini nu s-a putut face anterior datei de 25.10.2010, când a fost desemnată comisia de deschidere şi analiză a ofertelor, rezultă că nici termenul de 5 zile anterior datei licitaţiei, fixat pentru publicarea anunţului, nu putea fi respectat, câtă vreme aceasta fusese fixată pentru 27.10.2010.

Anunţul a fost publicat pe 26.10.2010, adică cu o zi mai înainte de data licitaţiei, şedinţa de deschidere a licitaţiei a avut loc la 27.10.2010, ocazie cu care Comisia pentru licitaţie a întocmit procesul-verbal nr. x din 27.10.2010.

În cuprinsul procesului-verbal s-a menţionat că au fost depuse trei oferte de către societăţile BB. SRL, SC K. SRL şi SC D. SRL, însoţite de documentaţia stabilită prin caietul de sarcini, iar ofertele financiare au fost de 37 euro/mp (BB. SRL), 35 euro/mp. (SC K. SRL) şi 40 euro/mp (SC D. SRL).

Prin hotărârea de adjudecare nr. 11151 din 27.10.2010, reluând datele din procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi şi aplicând criteriul de atribuire "preţul cel mai mare/mp/lună), Comisia pentru licitaţie a atribuit contractul de închiriere SC D. SRL. Atât procesul-verbal, cât şi hotărârea de adjudecare au fost semnate de preşedinte şi cei doi membri ai Comisiei.

La data de 28.10.2010, sub semnătura inculpatului A. a fost transmisă către toate cele trei societăţi ofertante comunicarea rezultatului procedurii de licitaţie, iar SC D. SRL a fost invitată pentru semnarea contractului.

În baza hotărârii de adjudecare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. x din 1.11.2010 între JJ. SA şi SC D. SRL, având valabilitate până la 31.12.2015.

Pentru celelalte două spaţii, la care renunţase SC T. SRL, s-a procedat în mod similar.

În caietul de sarcini, aprobat de inculpatul A. la o dată neprecizată, s-au menţionat, între altele:

- data desfăşurării licitaţiei: 3.11.2010;

- publicarea anunţului: înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei, fără a se preciza vreo durată minimă;

- suprafaţa de închiriat: 5 mp la etaj 1 plecări externe şi 4 mp la parter plecări externe;

- tariful minim de pornire: 30 euro/mp/lună;

- oferta generală va cuprinde: documentele de calificare (de înregistrare, de eligibilitate, capacitatea tehnico-economică), oferta tehnică şi oferta financiară.

Potrivit regulamentului, anunţul trebuia publicat cu 15 zile înainte de data desfăşurării licitaţiei, iar potrivit grilei sus-menţionate, preţul minim de pornire a licitaţiei pentru spaţiile comerciale din aerogară era de 50 euro/mp. Or, anunţul a fost publicat pe 2.11.2010, adică cu o zi mai înainte de data licitaţiei, iar preţul de pornire a fost de 30 euro/mp.

În procesul-verbal nr. x din 3.11.2010, întocmit de Comisia pentru licitaţie, s-a menţionat că au fost depuse trei oferte, respectiv de către societăţile BB. SRL, SC K. SRL şi SC D. SRL, însoţite de documentaţia stabilită prin caietul de sarcini, iar ofertele financiare au fost de 37 euro/mp. pentru ambele suprafeţe (BB. SRL), 35 şi 37 euro/mp. (SC K. SRL) şi 40 euro/mp. pentru ambele suprafeţe (SC D. SRL).

Prin hotărârea de adjudecare nr. 11.201 din 3.11.2010, reluând datele din procesul-verbal întocmit în aceeaşi zi şi aplicând criteriul de atribuire "preţul cel mai mare/mp/lună), Comisia pentru licitaţie a atribuit contractul de închiriere SC D. SRL Atât procesul-verbal, cât şi hotărârea de adjudecare au fost semnate doar de inculpatul B..

Prin declaraţiile date în cursul procesului penal, martorele Y. şi CC. au precizat că nu au ştiut că au fost desemnate într-o comisie de licitaţie, că nu au desfăşurat o activitate în cadrul acesteia şi că nu a analizat nicio ofertă.

La data de 3.11.2010, sub semnătura inculpatului A. a fost transmisă către toate cele trei societăţi ofertante comunicarea rezultatului procedurii de licitaţie, iar SC D. SRL a fost invitată pentru semnarea contractului.

În baza hotărârii de adjudecare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. x din 3.11.2010 între JJ. SA şi SC D. SRL, având valabilitate până la 31.12.2015.

Prin încheierea celor două contracte la tariful de 40 euro/mp/lună, inferior celui minimal de 50 euro/mp/lună stabilit prin Grila aprobată prin H.C.A. nr. 28 din 27.04.2005, în perioada 5.01.2011 (data primei facturi) şi 5.11.2012 (data ultimei facturi emise cu tariful din contract), JJ. SA a înregistrat o pagubă de 20.470 euro (diferenţa de 10 euro x 89 mp - suprafaţa totală închiriată x 23 luni), din care 16.020 euro în perioada în care inculpatul A. a ocupat funcţia de director general.

Din adresa din 23.04.2014 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, precum şi din adresa nr. x din 27.03.2014 emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Timişoara rezultă că în perioada 15.09 - 3.11.2010 niciuna dintre cele trei societăţi menţionate în actele Comisiei de licitaţie nu a solicitat eliberarea certificatelor constatatoare în conformitate cu Legea nr. 26/1990 şi nici eliberarea de certificate de atestare fiscală.

Fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză, la data de 26.03.2014 inculpatul C., asociat unic şi administrator la SC K. SRL, a arătat că a aflat din presă că JJ. Timişoara scoate la închiriat un spaţiu comercial, respectiv un bar. Deşi nu a fost să vadă spaţiul respectiv, nu a cumpărat caietul de sarcini şi nu a întocmit un dosar cu actele societăţii, inculpatul C. a susţinut că a întocmit o ofertă, fără a-şi aminti suma oferită, pe care a transmis-o aeroportului, fără a preciza pe ce cale (personal sau prin poştă).

Mai mult, inculpatul a arătat că a depus o singură ofertă, că nu a fost înştiinţat despre pierderea licitaţiei şi că nu a depus oferta pentru a ajuta o altă societate.

În raport cu probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că procedurile de licitaţie desfăşurate de inculpaţii A., în calitate de director general şi B., în calitate de director comercial la JJ. SA, care au avut ca rezultat încheierea a două contracte de închiriere (în datele de 1.11.2010 şi 3.11.2010) pentru spaţii comerciale aflate în aerogara aeroportului, de către SC D. SRL, societate aflată în sfera de influenţă a numiţilor F. (deputat) şi G. (preşedintele Consiliului Judeţean Timiş), au avut un caracter simulat.

Din analiza situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de fond, necontestată de către intimaţii inculpaţi, rezultă că procedurile de licitaţie organizate la datele 27 octombrie 2010 şi 3 noiembrie 2010 au fost desfăşurate cu încălcarea Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23 noiembrie 2006, precum şi cu încălcarea Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27 aprilie 2005, prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

În ambele cazuri, deşi în regulamentul anterior menţionat era prevăzut ca anunţul privind licitaţia pentru închirierea spaţiilor din cadrul aeroportului să fie publicat cu cel puţin 15 zile anterior datei stabilite pentru desfăşurarea licitaţiei, publicitatea a fost asigurată cu doar o zi înainte de data fixată, împrejurare în care nu a fost asigurat potenţialilor ofertanţi intervalul de timp necesar pentru strângerea şi depunerea documentelor de calificare, dar şi pentru formularea ofertelor.

De asemenea, deşi potrivit Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27 aprilie 2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor era prevăzut preţul minim de 50 euro/mp, în caietele de sarcini s-a prevăzut un preţ minim inferior acestuia, ceea ce a condus la prejudicierea JJ. SA, societate care se finanţa inclusiv din veniturile proprii realizate din închirierea spaţiilor din incinta aeroportului.

Caracterul simulat al celor două proceduri de licitaţie rezultă şi din declaraţiile membrilor Comisiilor de licitaţie (martorele Y. şi CC.), care nu au cunoscut faptul desemnării lor şi nu au desfăşurat vreo activitate în cadrul lor, semnând actele la solicitarea inculpatului B. sau chiar nesemnându-le deloc.

În consecinţă, atribuirea celor două contracte de închiriere către SC D. SRL s-a făcut în urma unor licitaţii frauduloase desfăşurate de inculpaţii A. şi B. cu încălcarea prevederilor regulamentare, în care au fost întocmite acte necorespunzătoare adevărului şi care au simulat proceduri concurenţiale, deşi cocontractantul era dinainte stabilit, fiind vorba despre o societate controlată de numiţii F. şi G., deputat, respectiv preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, persoane cu ascendent asupra inculpatului A. şi de care acesta era legat atât din punct de vedere politic (toţi fiind membri N.), cât şi al mediului de afaceri.

Cu toate acestea, prin conduita lor, inculpaţii A. şi B. nu au încălcat dispoziţii din legislaţia primară, referitoare la încheierea contractelor de închiriere, ci doar norme cu caracter secundar, cuprinse în acte interne ale JJ. SA (regulament şi hotărâre a consiliului de administraţie), astfel încât, prin raportare la cele statuate prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, faptele inculpaţilor nu mai întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă proprii infracţiunii de abuz în serviciu.

În acest context, trebuie precizat că art. 297 alin. (1) din C. pen. a preluat, în linii generale, conţinutul normelor corespondente din codificarea penală anterioară (art. 2481 din C. pen. din 1969).

În noua reglementare, a fost menţinută şi forma specială a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, text care a fost, însă, modificat prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, sub aspectul urmării imediate a infracţiunii, în sensul introducerii cerinţei ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă un caracter necuvenit.

Prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405 din 15.06.2016 şi nr. 392 din 06.06.2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517/08.07.2016 şi, respectiv nr. 504 din 30.06.2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 din C. pen. (1969), art. 248 din C. pen. (1969) şi art. 297 alin. (1) din C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen., a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele Deciziei nr. 405 din 15.06.2016, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin alte acte normative.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară (...) ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal."

Instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii".

Aşadar, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor nr. 405 din 15.06.2016 şi nr. 392 din 06.06.2017.

În speţă, prin actul de sesizare s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul A. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, în forma prevăzută de legea specială, arătându-se, în esenţă, că acesta, în calitate de director general al JJ. Timişoara, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la luarea deciziei şi apoi a aprobat toate fazele unei proceduri frauduloase de selectare a unui agent economic care să închirieze spaţii aflate în incinta aeroportului (două acte materiale reprezentând încheierea celor două contracte de închiriere a spaţiilor comerciale din incinta JJ.), prin încălcarea Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, precum şi a Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 28 din 27.04.2005 prin care a fost aprobată "Grila - completată pentru stabilirea preţurilor de pornire la închirierea de spaţii din incinta JJ. SA în cadrul activităţii de licitare a spaţiilor".

În privinţa inculpatului B., prin actul de sesizare s-a reţinut că activitatea desfăşurată de acesta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, în forma prevăzută de legea specială, arătându-se, în esenţă, că, în calitate de director comercial al JJ. Timişoara, acţionând concordant cu inculpatul A., a pus în aplicare înţelegerea realizată cu acesta din urmă, a conceput şi a dispus unui alt funcţionar, ce nu cunoştea adevărata stare de fapt, redactarea unor acte ce reflectau în mod nereal respectarea procedurilor legale, pentru ca, în eventualitatea unui control ulterior, să nu se mai poată constata că licitaţiile din datele de 27.10.2010 şi 03.11.2010 au fost denaturate, în scopul asigurării adjudecării contractelor de închiriere de către societatea controlată de G. şi F., concomitent cu împiedicarea participării altor societăţi interesate, depunerea altor două oferte având un caracter strict formal.

Dispoziţiile a căror nerespectare a fost imputată inculpaţilor A. şi B., în realizarea activităţii presupus infracţionale reţinute în sarcina lor, se referă la principiile care guvernează atribuirea contractelor de achiziţie publică, reţinându-se că Societatea Naţională JJ. SA şi-a însuşit, ca mod de atribuire a contractelor de închiriere, aceste principii, prevederile care guvernează procedurile în discuţie regăsindu-se în O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Precizările făcute, în completare, de procuror, prin adresa din 28 mai 2020, în legătură cu normele din legislaţia primară presupus încălcate de inculpaţii A. şi B., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul desfăşurării celor două licitaţii având ca obiect încheierea unor contracte de închiriere pentru spaţii aflate în incinta aeroportului, nu pot fi valorificate direct în cursul judecăţii, deoarece s-ar admite, astfel, reconfigurarea împrejurărilor factuale circumscrise obiectului judecăţii după epuizarea momentului procesual instituit de lege, ceea ce ar echivala cu o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin actul de sesizare a instanţei sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora în etapa judecăţii.

Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut în mod corect că încălcarea dispoziţiilor regulamentare şi a hotărârilor cu caracter intern, menţionate în rechizitoriu, nu poate caracteriza, sub aspectul laturii obiective, infracţiunile de abuz în serviciu în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor, în condiţiile în care comportamentul interzis, care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu, trebuie impus în mod explicit prin legislaţia primară.

Simpla menţionare generică a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 ca "document de referinţă", în finalul Regulamentului privind încheierea contractelor de închiriere spaţiu în cadrul aeroportului nr. 7112 din 23.11.2006, nu echivalează cu incidenţa acestor prevederi în speţă şi, implicit, cu încălcarea acestui act normativ, ca legislaţie primară.

Deşi unul dintre scopurile adoptării O.U.G. nr. 34/2006 este cel al promovării concurenţei între operatorii economici, iar acesta a fost încălcat în procedurile ce fac obiectul judecăţii, nu se poate susţine că încălcarea unui principiu prevăzut în legislaţia primară poate antrena răspunderea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu, câtă vreme actul normativ în care acesta este menţionat nu îşi găsea aplicarea în procedurile analizate, în condiţiile în care O.U.G. nr. 34/2006 se referă la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziţie publică în scopul asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice, adică a cheltuirii banului public.

Or, în speţă, prin actele incriminate au fost obţinute venituri necesare finanţării societăţii, iar contractul de închiriere ce face obiectul analizei nu se regăseşte printre cele reglementate de această ordonanţă.

În raport cu aceste consideraţii, inculpaţilor A. şi B. nu li se poate imputa nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul organizării şi desfăşurării licitaţiilor privind închirierea unor spaţii comerciale aflate în incinta JJ. Timişoara, a dispoziţiilor din legislaţia primară (O.U.G. nr. 34/2006), astfel încât, faptele acestora nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 405 din 15.06.2016 şi nr. 392 din 06.06.2017, context în care critica Ministerului Public este nefondată.

Referitor la critica Ministerului Public, privind greşita achitare a inculpatului C., precum şi la critica inculpatului C. privind greşita stabilire a temeiului achitării, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, inculpatul C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC K. SRL, fiind audiat ca martor la data de 26.03.2014, în prezenta cauză, după începerea urmăririi penale, a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ceea ce ştia în legătură cu împrejurările în care a transmis ofertele de participare la licitaţia de închiriere a spaţiilor, acesta ascunzând motivul real al simulacrului de ofertare făcut, respectiv crearea aparenţei unor proceduri deschise, transparente şi competitive.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 273 din C. pen., constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă "fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat".

Obiectul juridic general constă în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, relaţii care presupun sinceritate din partea celor ascultaţi ca martori în orice procedură în care se ascultă martori. Obiectul juridic special al infracţiunii constă în acele relaţii sociale a căror existenţă este asigurată prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei împotriva faptelor de natură să împiedice sau să zădărnicească aflarea adevărului de către organele judiciare.

Elementul material al infracţiunii de mărturie mincinoasă se poate realiza printr-o acţiune, constând în manifestarea subiectului activ de a face afirmaţii mincinoase, sau o omisiune, constând în atitudinea acestuia de a nu spune tot ce ştie.

Pentru ca acţiunea de a face afirmaţii mincinoase sau ca omisiunea de a spune tot ce ştie să constituie elementul material al infracţiunii de mărturie mincinoasă, trebuie îndeplinite anumite condiţii, care au caracter de cerinţe esenţiale: afirmaţia mincinoasă sau omisiunea de a spune ce ştie să privească "fapte sau împrejurări esenţiale".

Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor, calitate pe care o au "numai persoanele ce au o sarcină judiciară (...) care decurge din existenţa unui raport special în care aceste persoane se găsesc faţă de organul judiciar."

Totodată, calitatea de martor a unei persoane instituie în sarcina acesteia obligaţia de a depune mărturie ori de câte ori persoana în cauză este citată de către organul judiciar (organ de urmărire penală sau instanţa de judecată), în toate etapele procesului penal (faza de urmărire penală, prima instanţă ori apel).

În speţă, se reţine că la data 26.03.2014, inculpatul C. a fost audiat în calitate de martor, în prezenta cauză, ocazie cu care a afirmat că, la data 26 octombrie 2010 firma SC K. SRL a depus o ofertă de închiriere a unui spaţiu comercial în incinta JJ. Timişoara. Totodată, prin actul de sesizare se mai reţine că inculpatul C. a afirmat că ar fi aflat despre licitaţia din data de 27.10.2010 din presă şi că, înainte de a trimite oferta la JJ. Timişoara, nu a mers să vadă unde se află amplasat spaţiul, nu ştie cât a oferit pe metru pătrat şi nici cum a transmis oferta către aeroport.

De asemenea, inculpatul C. nu a cumpărat caietul de sarcini, nu a întocmit un dosar cu actele societăţii, nu a participat efectiv la licitaţie şi nu a fost înştiinţat de pierderea licitaţiei.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că afirmaţiile inculpatului C., referitoare la depunerea ofertei menţionate, sunt susţinute de actele aflate în dosarul de urmărire penală, respectiv copia registrului de intrări-ieşiri, potrivit căruia, la poziţia 11.135 din data de 26 octombrie 2010, figurează înregistrată oferta de închiriere depusă de SC K. SRL, precum şi comunicarea transmisă de către SN JJ. Timişoara, potrivit căreia oferta transmisă de către SC K. SRL s-a clasat pe locul al III-lea .

Totodată, nici prin rechizitoriu şi nici prin hotărârea atacată nu s-a constatat că registrul de intrări-ieşiri din anul 2010 al SN JJ. Timişoara ar fi fost falsificat, astfel încât menţiunile din cuprinsul acestuia trebuie apreciate ca reliefând în mod corect operaţiunile de intrare-ieşire şi valorificate probator ca atare.

În raport cu aceste înscrisuri, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că există un dubiu cu privire la caracterul mincinos al afirmaţiei făcute de inculpatul C. în declaraţia dată în calitate de martor în data de 26 martie 2014, dubiu care urmează a profita inculpatului.

Deşi instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului C. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., considerând că fapta nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul cerinţei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 236/02.06.2020, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că doar temeiul achitării este corect, nu şi considerentele.

Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că fapta săvârşită de inculpatul C. cu ocazia audierii sale ca martor nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, întrucât nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a caracterului mincinos al afirmaţiilor, situaţie în care un element al laturii obiective a infracţiunii nu a fost neechivoc dovedit.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie ca fiind nefondată.

Referitor la solicitarea apelantului intimat inculpat C., de modificare a temeiului achitării, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, o consideră neîntemeiată, întrucât soluţia de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. are întotdeauna în vedere ipoteza în care fapta nu există în materialitatea sa. Or, în speţă, fapta există, inculpatul C. a dat o declaraţie în calitate de martor, la data de 26 octombrie 2010, însă nu a fost dovedit cu certitudine caracterul mincinos al afirmaţiilor făcute de acesta.

În ceea ce priveşte apelul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.: "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.", iar potrivit art. 397 alin. (5) "În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

În condiţiile în care faţă de inculpaţii A. şi B., acuzaţi de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, s-a dispus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în mod corect instanţa de fond a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile JJ. Timişoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul formulat de partea civilă SN JJ. Timişoara, iar în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 400 din data de 9 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul intimat inculpat C., apelanta parte civilă SN JJ. Timişoara şi apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C. şi intimaţii inculpaţi B. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 217 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de partea civilă SN JJ. Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 400 din data de 9 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 400 din data de 9 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul intimat inculpat C., apelanta parte civilă SN JJ. Timişoara şi apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C. şi intimaţii inculpaţi B. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 217 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2021.

GGC - GV

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj