Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 284 din data de 17 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., arătând că exemplarul de pe încheierea de şedinţă atacată, care i-a fost comunicat la data de 19 aprilie 2021, nu poartă semnătura judecătorilor şi a grefierului, contrar dispoziţiilor art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ.
Recurentul-revizuent a susţinut că în regulamentul de ordine interioară al instituţiei care a pronunţat hotărârea atacată nu se menţionează că actele se comunică părţilor nesemnate de către magistrat/magistraţi.
A apreciat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
Totodată, a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Investigaţii a Infracţiunilor din Justiţie, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi şantaj de către magistratul/magistraţii instanţei care a/au pronunţat hotărârea atacată.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 04 mai 2021, sub nr. x/2021, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este formulat şi motivat în termen legal, că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.
În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-revizuent, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 17 mai 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către recurent, pentru formularea unui punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 31 mai 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, iar acesta nu a depus punct de vedere.
Prin rezoluţia din data de 29 iunie 2021, în temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte cererea recurentului-revizuent de sesizare a organelor de urmărire penală, se reţine că prezenta instanţă este una civilă, iar, în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, aceasta este îndreptăţită să se adreseze organelor competente şi să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din acelaşi cod, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.
Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.
Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.
Prin prisma considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare pronunţării încheierii recurate, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.
În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.