Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 23 august 2001, reclamanta B.Ș. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 104.722 din 6 iunie 2001, emisă de Casa de Pensii a sectorului 5, prin care s-a respins cererea de adăugare a sporului de grupă superioară de muncă pentru perioada 12 iunie 1970 - 1 iulie 1990.
Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 468 din 6 decembrie 2001, a admis contestația, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta, să emită o nouă decizie de pensionare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 1035 din 7 iunie 2002, a admis recursul declarat și a modificat sentința, iar în fond, a respins contestația, ca nefondată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în anulare, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând în esență că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat, o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind, totodată, și vădit netemeinică.
Recursul în anulare este fondat.
Prin decizia nr. 104.722 din 15 august 1990, a Casei de Pensii a sectorului 5, s-a stabilit că reclamanta B.Ș. beneficiază de pensii pentru munca depusă în activitatea de montator - reglor.
Prin dispozițiile art. 2 din Decretul - lege nr. 68/1990, în vigoare la data formulării cererii, s-a stabilit că locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupa I și II de muncă, vor fi precizate la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii.
Prin Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990, emis în comun de către cele trei instituții, s-au stabilit locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I și II de muncă, în vederea pensionării.
Potrivit pct. 13 din acest ordin, „perioada lucrată după data de 18 martie 1969, până în prezent și în continuare se încadrează în grupa I și II de muncă, în conformitate cu prevederile prezentului ordin, ce înlocuiește Ordinele nr. 59/1969, nr. 195/1976 și nr. 210/1977 ale ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea”.
Prin Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990, emis tot de cele trei autorități, având ca obiect precizarea locurilor de muncă, precum și a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupa I și II de muncă, în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, s-a stabilit că munca desfășurată de reclamantă, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Astfel, în Anexa nr. II pct. 18 a ordinului, s-a precizat că se încadrează în grupa a II-a de muncă, activitatea prestată la instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice.
Cu adeverința nr. A/2108 din 4 octombrie 2000, a U.M. 02638, s-a precizat că B.Ș. lucrat în perioada 12 iunie 1970 - 1 iulie 1990, beneficiind de grupa a II-a de muncă, conform Ordinelor nr. 50 și nr. 125/1990.
Totodată, din comunicarea nr. 43/G/762 din 25 martie 1998, a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, rezultă că nivelul radiațiilor electromagnetice, determinat prin măsurători în diferite locuri de muncă din această unitate, are valori peste nivelul maxim admis, afectând în totalitate mediul de muncă.
Întrucât actele dosarului atestă că activitatea desfășurată de reclamantă, se încadrează în grupa a II-a de muncă, se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul general, se va casa decizia atacată și se va respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 1035 din 7 iunie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 468/F din 6 decembrie 2001, a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.