Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2917 din 21 aprilie 2004, la Curtea de Apel Suceava, reclamanta G.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 3965 din 31 iulie 2003 și obligarea pârâtei, la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că soțul său, G.V., în prezent decedat, are calitatea de refugiat, situație în care reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 144 din 19 mai 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava și în consecință, a anulat hotărârea nr. 3965 din 31 iulie 2003; a stabilit că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea soluției s-a reținut că din declarațiile martorilor rezultă că soțul reclamantei, G.V., decedat în 2002, s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea Prevoroghia, raionul Cernăuți, din fosta U.R.S.S., în localitatea Mânăstioara, județul Suceava, situația în care, reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, cu acte oficiale, iar declarația martorului G.S., depusă în dosarul care i-a fost înaintat, este incompletă.
Recursul este fondat, dar pentru motivul ce se va prezenta în continuare.
Este necontestat că din declarațiile martorilor G.S. și R.D., rezultă că soțul reclamantei, G.V., s-a refugiat, în luna octombrie 1940, din localitatea Prevoroghia, raionul Cernăuți - U.R.S.S., în localitatea Mânăstioara, județul Suceava.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Intimatei -reclamante îi sunt incidente dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soția supraviețuitoare beneficiază de indemnizația lunară, indexată, conform art. 4 din ordonanță.
Dar, instanța de fond a greșit asupra perioadei 6 octombrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care a stabilit că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, este beneficiară a drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, întrucât nu a avut în vedere că, din punct de vedere istoric, în perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României. Practic, în acest interval de timp nu au mai existat persecuții etnice, în accepțiunea prevederilor legale, întrucât regimul instaurat în România, în întregime sub administrație românească, exclude eventualitatea unor persecuții din motive etnice, aplicate cetățenilor români.
Așa fiind, pentru motivul arătat, recursul este fondat și va fi admis, sentința atacată va fi modificată, în sensul că se va elimina din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 144 din 19 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că elimină din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.