Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020, A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 1170 din 18 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 (Sentinţa nr. 1170/2019 a Tribunalului Bucureşti), susţinând, în esenţă, că aceasta este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Decizia nr. 4572/2012 a Curţii de Apel Bucureşti).
În drept, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865.
2. Hotărârea dată în revizuire
Prin Decizia nr. 420 din 14 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinţei nr. 1170/2019 a Tribunalului, pentru considerentele arătate în continuare.
Cu titlu preliminar, s-a reţinut că, deşi revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, având în vedere prevederile art. 27 şi art. 513 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, cerere de revizuire a fost analizată din perspectiva motivului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010.
În primul litigiu care a format obiectul dosarului nr. x/2010, prin Decizia nr. 4572/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de control judiciar a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera Deputaţilor, prin Secretariatul General. În cauza respectivă, prin acţiunea promovată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, prin Secretarul General, solicitase instanţei să dispună obligarea pârâtei să stabilească, să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcţionarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor nete de 2.442 RON, reprezentând pensie de serviciu, cuvenită şi neachitată.
În cel de al doilea litigiu, dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunţată sentinţa nr. 1170/2019 a Tribunalului Bucureşti, prin acţiune, astfel cum a fost modificată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat să fie obligată pârâta să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activităţii de gestionare a bunurilor, funcţie publică parlamentară, asimilată funcţiilor de director, aflaţi în activitate la data înfiinţării Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, aşa cum au fost învestiţi în funcţie prin Ordinele emise de la cabinetul Secretarului General sub nr. x din data de 22 iulie 1997, nr. 523 din data de 01 august 1997 şi nr. 591 din data de 03 septembrie 1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare conform poz. 6 col. 4 + col. 7 din funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor la data de 30 septembrie 2017 şi 15.776 RON (13.718 RON salariul de bază maxim + 2.058 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare), conform poz. 6 col. 5 + col. 8 din Lista salariilor de bază în cuantum brut lunar - aferent funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor, începând cu data de 31 martie 2018.
Astfel, pentru situaţia descrisă nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în litigii în privinţa cărora să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 2, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041 din C. proc. civ. din 1865.
În esenţă, recurentul susţine că în mod greşit instanţa de revizuire a reţinut că nu este întrunită tripla identitate - de părţi, obiect şi cauză.
Se argumentează admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 153/2020, prin care s-a constatat că Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu şi indemnizaţiile pentru limită de vârstă, precum şi pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaţionale este neconstituţională în ansamblul său.
Se invocă Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, prin care s-a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, rezultă că nu se cere condiţia ca, prin hotărârile potrivnice, să se fi rezolvat fondul pricinii. De asemenea, se argumentează că, în cazul cererilor de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 2, 5 şi 7 din C. proc. civ. din 1865, condiţia evocării fondului vizează numai hotărârile date de instanţele de recurs.
În timp ce, prin Decizia nr. 4572/2012, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că şi adeverinţa nr. x din 24.06.2008 a fost emisă în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor care au reglementat actualizarea pensiei de serviciu a funcţionarului public parlamentar, reflectând baza legală aplicabilă actualizării pensiei de serviciu, conform art. 72 alin. (5) din Legea nr. 7/2006, prevăzută pentru persoanele a căror pensie de serviciu a fost stabilită prin art. 72 alin. (3) din lege, prin sentinţa nr. 1170/2019 a Tribunalului Bucureşti, s-a reţinut în mod contrar că, prin O.U.G. nr. 59/2017, a fost modificat alin. (5) al art. 73 din Legea nr. 7/2006 începând cu data de 07.08.2017, în sensul că pensiile de serviciu stabilite în condiţiile prezentei legi se actualizează din oficiu în flecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, nemaifiind prevăzută posibilitatea aplicării la cuantumul pensiei de serviciu aflată în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcţionarul public parlamentar aflat în activitate, cu acelaşi nivel de salarizare şi pe aceeaşi funcţie publică.
În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei triplei identităţi între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice în opinia revizuentului, se arată următoarele: (i) Dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2750/2018 a Curţii de Apel Bucureşti are ca obiect "asigurări sociale". (ii) În dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2018, în care au fost pronunţate sentinţele civile nr. 1361/2012 şi nr. 1170/2019 ale Tribunalului Bucureşti, sunt părţi: reclamantul A. şi pârâta Camera Deputaţilor, prin secretarul general. (iii) Cererile de chemare în judecată în litigiile respective au ca obiect actualizarea bazei de calcul a pensiei de serviciu în temeiul art. 731 din Legea nr. 215/2015 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 153/2017. (iv) În timp ce, prin sentinţa civilă nr. 1361/2012 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 4572/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a reţinut că "aplicând metodologia stabilită prin O.U.G. nr. 100/2007, raportat la art. 72 alin. (5) din Legea nr. 7/2006 şi art. 82 din Legea nr. 303/2004, procentul de 11 % s-a aplicat la nivelul salariului de bază al unui expert parlamentar şi a sporurilor permanente, iar veniturile cu caracter periodic rămân ca sumă constantă, neindexându-se", prin sentinţa nr. 1170/2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 6071/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a făcut abstracţie "de prevederile art. 18 din Ordinul nr. 965 din 25 august 2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar", conform căruia "Prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătoreşti definitive".
În aceste condiţii, se susţine că în mod eronat instanţa a apreciat că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect între cele două litigii.
II. Derularea procedurii judiciare
1. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21.12.2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 27.02.2018, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.
2. Procedura de filtrare a recursului
Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a dispus comunicare acestuia către părţi.
Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata pe fond la 17 mai 2021.
III. Considerentele instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate la pct. II.1, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar nu dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, invocate de recurentul-revizuent atât în cererea de revizuire, cât şi în cadrul prezentului recurs.
Astfel, în actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Deşi recursul este întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. din 1865, prin criticile formulate este criticată hotărârea atacată în ceea ce priveşte aprecierea cu privire la îndeplinirea cerinţei referitoare la tripla identitate - de părţi, obiect şi cauză - în privinţa litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile ce formează obiectul revizuirii pentru hotărâri potrivnice.
În aceste condiţii, criticile formulate de recurent se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 2010, care se referă la încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Faţă de considerentele anterioare, cererea de revizuire vizează situaţia reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Ţine de esenţa acestui motiv de revizuire ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate de părţi, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorităţii de lucru judecat.
Principala critică a recurentului se referă la faptul că instanţa de revizuire în mod greşit a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi - de părţi, cauză şi obiect - în cazul litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile invocate în susţinerea revizuirii vizând ipoteza hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Raportat la criticile menţionate, este avut în vedere faptul că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu referire la litigiile cărora le sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei în virtutea art. 3 din Legea nr. 76/2012 având în vedere menţiunile de la pct. II.1 din prezenta decizie, în cazul cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate" (Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, paragraful 17).
Întemeiat s-a reţinut şi s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate că, în privinţa litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice în opinia revizuentului - Sentinţa nr. 1170/2019 a Tribunalului Bucureşti, despre care se afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 4572/2012 a Curţii de Apel Bucureşti - nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, în acord cu instanţa de revizuire, se constată că dosarul nr. x/2010, în care a fost pronunţată Decizia nr. 4572/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, are ca obiect obligarea pârâtei Camera Deputaţilor să stabilească, să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcţionarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor nete de 2.442 RON, reprezentând pensie de serviciu, cuvenită şi neachitată, în timp ce dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunţată sentinţa nr. 1170/2019 a Tribunalului Bucureşti, are ca obiect obligarea pârâtei Camera Deputaţilor să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activităţii de gestionare a bunurilor, funcţie publică parlamentară, asimilată funcţiilor de director, aflaţi în activitate la data înfiinţării Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, aşa cum au fost învestiţi în funcţie prin Ordinele emise de la cabinetul secretarului general sub nr. x din 22 iulie 1997, nr. 523 din 1 august 1997 şi nr. 591 din 3 septembrie 1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare conform poz. 6 col. 4 + col. 7 din funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor la data de 30 septembrie 2017 şi 15.776 RON (13.718 RON salariul de bază maxim + 2.058 RON valoarea brută a sporului pentru condiţii vătămătoare), conform poz. 6 col. 5 + col. 8 din Lista salariilor de bază în cuantum brut lunar - aferent funcţiilor din serviciile Camerei Deputaţilor, începând cu data de 31 martie 2018.
Contrar susţinerilor din recurs, rezultă cu evidenţă faptul că între cele două litigii nu există identitate în ceea ce priveşte obiectul dedus judecăţii, motiv pentru care nu se poate reţine îndeplinirea cerinţei triplei identităţi, specifică motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În realitate, prin criticile formulate, recurentul-revizuent tinde să obţină o rejudecare a fondului litigiilor deduse judecăţii, examinare ce excedează specificul revizuirii, cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, în cadrul căreia, în virtutea principiului res judicata, "instanţa [...] nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 2 iulie 2020, paragraful 17).
În actualul stadiu procesual delimitat de art. 513 alin. (6) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât instanţa de revizuire, cât şi instanţa de recurs sunt limitate, de principiu, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., la verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, neavând competenţa de a realiza o examinare a aspectelor ce ţin de fondul litigiului în care au fost pronunţate hotărârile invocate în cererea de revizuire.
Criticile recurentului referitoare la faptul că, în cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice, nu se cere condiţia evocării fondului nu vor forma obiectul analizei, întrucât soluţia de inadmisibilitate a revizuirii nu vizează cerinţa respectivă. De asemenea, nici susţinerile întemeiate pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 153/2020 nu prezintă relevanţă, întrucât jurisprudenţa respectivă nu priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 420 din 14 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2021.