Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Cererea de revizuire
Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta A., prin reprezentanţi legali B. şi C., împotriva deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2018 (Decizia penală nr. 1127/2018 a Curţii de Apel Bucureşti).
2. Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate
Prin încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea formulată de petenta A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi alin. (4) C. proc. civ. ridicată în dosarul nr. x/2018.
În considerentele încheierii, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi şi-a argumentat opinia în sensul că este întemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu permite părţii interesate formularea unei cereri de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, prin urmare, lezează dreptul părţii de acces la justiţie.
2. Hotărârea dată în revizuire
Prin Decizia nr. 1295 din 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A., prin reprezentanţi legali B. şi C., şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 1127/2018 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut considerentele arătate în continuare.
3.1. Soluţia dată cererii de suspendare a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
Conform celor consemnate în practicaua deciziei, instanţa a respins cererea de suspendare a judecăţii formulată de recurentă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. x/2018. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, în raport cu atribuţiile de jurisdicţie reglementate de Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu este o instanţă de judecată, întrucât nu face parte din categoria instanţelor judecătoreşti şi nu desfăşoară activităţi jurisdicţionale în privinţa judecăţii vreunui drept, astfel cum este cerinţa instituită prin dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, nu sunt întrunite condiţiile textului de lege invocat, respectiv cerinţa ca dezlegarea cauzei să depindă de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, iar dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 cu privire la suspendare au fost abrogate în considerarea principiului celerităţii judecării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
3.2. Cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii
Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
În cauză, prin cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, revizuenta a invocat dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., arătând că a formulat cererea de revizuire împotriva considerentelor deciziei penale nr. 1127/2018 a Curţii de Apel Bucureşti în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită i-au fost comunicate odată cu decizia, fiindu-i imposibil să promoveze revizuirea în termenul legal.
Instanţa de revizuire a reţinut că cererea de repunere în termen nu poate fi primită, întrucât revizuenta nu invocă existenţa unor motive temeinic justificate care să fi împiedicat formularea cererii de revizuire în termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile legale.
Motivul de repunere în termen invocat, necunoaşterea considerentelor hotărârii atacate, a fost avut în vedere la momentul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă revizuenta tinde, în realitate, să modifice şi să eludeze textul de lege care stipulează expres că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, iar nu de la data comunicării acesteia.
În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 186 C. proc. civ.
3.3. Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire
În speţă, în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă neconcordanţa dintre considerentele deciziei penale nr. 1127/2018 a Curţii de Apel Bucureşti şi deciziei penale nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015.
Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.
În speţă, ultima hotărâre în sensul articolului menţionat este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia penală nr. 1127/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, care a rămas definitivă la data pronunţării, 19 septembrie 2018, conform art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel", coroborate cu faptul că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită este definitivă, situaţie în care şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este definitivă. Dispoziţiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. sunt incidente în cauză, dat fiind că, prin decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, inculpata D., partea civilă A., prin reprezentanţi legali B. şi C., şi părţile responsabile civilmente Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia şi S.C. E. S.A. şi sentinţa penală nr. 411 din 6 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Slobozia, a fost desfiinţată, în parte, atât pe latura civilă, cât şi pe latura penală.
Raportat la datele speţei, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 19 octombrie 2018.
Cum cererea de revizuire a fost depusă la 21 noiembrie 2018, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, a intervenit sancţiunea decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".
3. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Revizuenta A., prin reprezentanţii legali B. şi C., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1295 din 25 iunie 2020 şi împotriva încheierii de şedinţă din 25 iunie 2020, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei pană la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că există contrarietate între considerentele deciziei atacate şi considerentele încheierii din 5 decembrie 2019, în privinţa soluţiilor date cererii de repunere pe rol şi respingerii revizuirii, ca tardivă. În acest sens, recurenta arată că, în încheierea respectivă, instanţa şi-a exprimat opinia cu privire la prevederile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, argumentând că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. lezează dreptul părţii de acces la justiţie prin instituirea termenului de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât acest termen coincide cu termenul de redactare şi semnare a hotărârii, astfel că termenul pentru introducerea revizuirii nu permite părţii interesate formularea unei cereri de revizuire pentru contrarietate de considerente în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, considerentele din încheiere sunt contrare considerentelor din decizie care susţin soluţia de respingere a cererii de repunere în termen.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că decizia atacată, sub aspectul considerentelor în baza cărora a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire prin calcularea termenului de la data rămânerii definitive a hotărârii, încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor din încheierea din 5 decembrie 2019, menţionate anterior, în cuprinsul cărora este exprimată opinia instanţei cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, se argumentează că hotărârea atacată este nelegală, întrucât termenul de revizuire trebuia să fie calculat de la data comunicării deciziei penale nr. 1127/A/29.09.2011, iar nu de la data pronunţării acesteia.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat cu prioritate asupra admisibilităţii cererii de revizuire, care a fost pusă în discuţia părţilor la 18 aprilie 2019, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul respectiv.
Este criticată soluţia de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, recurenta susţinând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi sunt străine de natura pricinii considerentele instanţei referitoare la faptul că instanţa de contencios constituţional nu este o instanţă de judecată şi nu desfăşoară activităţi jurisdicţionale în privinţa vreunui drept. În acest sens, recurenta argumentează îndeplinirea condiţiilor pentru a se dispune suspendarea prin faptul că soluţia dată excepţiei de neconstituţionalitate are legătură cu dreptul părţii privind exerciţiul unei căi de atac şi poate fi luată în considerare ca motiv de suspendare facultativă a cauzei.
II. Derularea procedurii judiciare
1. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 21 ianuarie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
2. Procedura de filtrare a recursului
Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a dispus comunicare acestuia către părţi.
Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata pe fond la 17 mai 2021.
III. Considerentele instanţei de recurs
Analizând criticile din recurs, în raport cu dispoziţiile incidente şi circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Cu titlu preliminar, este de observat că, deşi recurenta a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 25 iunie 2020, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei pană la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în dosarul nr. x/2018, calea de atac exercitată vizează în realitate decizia civilă nr. 1295 din 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, întrucât cererea de suspendare a fost respinsă de instanţă în şedinţa publică, conform celor consemnate în practicaua deciziei, iar nu printr-o hotărâre distinctă.
Analizând criticile formulate de recurentă în privinţa soluţiei de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei pană la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în dosarul nr. x/2018, se reţine că acestea sunt nefondate.
Sub acest aspect, soluţia şi considerentele reţinute de instanţa de revizuire sunt legale şi temeinice şi în acord cu jurisprudenţa Completului de 5 judecători în care s-au reţinut, în mod constant, următoarele: (i) soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu reprezintă o cauză aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, care să vizeze existenţa ori inexistenţa unui drept ce face obiectul unei judecăţi; (ii) partea are la dispoziţie remediul procedural reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., constând în motivul de revizuire referitor la ipoteza în care "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii" (Încheierea din 26 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017; încheierea din 25 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017).
Criticile recurentei circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce priveşte nepronunţarea cu prioritate asupra admisibilităţii cererii de revizuire pusă în discuţia părţilor în şedinţa din 18 aprilie 2019, nu pot fi primite.
Este adevărat că, potrivit celor consemnate în încheierea de la termenul din 18 aprilie 2019, instanţa a pus în discuţia părţilor atât admisibilitatea revizuirii în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", cât şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
Însă, instanţa de revizuire a procedat cu respectarea dispoziţiilor procedurale ale art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei tardivităţii, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, care are prioritate şi face inutilă cercetarea, în speţă, a condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.., care ar fi putut fi evaluate subsecvent constatării faptului că revizuirea a fost exercitată în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Criticile subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se invocă existenţa unei contradicţii între considerentele deciziei atacate şi considerentele încheierii din 5 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în cuprinsul cărora a fost exprimată opinia instanţei cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi alin. (4) C. proc. civ., sunt neîntemeiate.
În primul rând, este de observat că motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sancţionează existenţa în cuprinsul hotărârii a unor motive contradictorii, în timp ce recurenta invocă existenţa unor motive contradictorii între o încheiere interlocutorie şi hotărârea pronunţată în cauză.
Pe de altă parte, se reţine că, în timp ce, în considerentele încheierii din 5 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa de revizuire şi-a exprimat, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor vizate de excepţia ridicată în dosarul nr. x/2018, în considerentele Deciziei nr. 1295 din 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa a arătat motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei date cererii de repunere pe rol şi excepţiei tardivităţii cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel fiind, nu se poate reţine existenţa unor motive contradictorii în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Pentru aceleiaşi considerente nu pot fi primite nici criticile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. cu privire la încălcarea, prin Decizia nr. 1295 din 25 iunie 2020, a autorităţii de lucru judecat a încheierii din 5 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, sub aspectul considerentelor referitoare la opinia instanţei cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi alin. (4) C. proc. civ. ce formează obiectul excepţiei ridicate în dosarul nr. x/2018.
În ceea ce priveşte criticile din recurs prin care se susţine că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării deciziei penale nr. 1127/A/29.09.2011, iar nu de la data pronunţării acesteia, se reţine că acestea sunt nefondate, pentru argumentele arătate în continuare.
Sunt necontestate aspectele reţinute în mod corect în hotărârea atacată cu privire la faptul că ultima dintre hotărârile invocate în revizuire (Decizia penală nr. 1127/2018 a Curţii de Apel Bucureşti) a rămas definitivă, conform art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., la data pronunţării - 19 septembrie 2018 - iar cererea de revizuire a fost formulată la 21 noiembrie 2018.
Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei, în sensul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii, nu pot fi primite având în vedere că dispoziţiile procedurale prevăd expres şi lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea respectivei căi de atac
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care, analizând critici prin care se argumenta că termenul de revizuire ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunţare, s-a reţinut că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării în cazul hotărârilor care devin definitive la momentul respectiv, sunt constituţionale prin prisma dreptului la apărare, dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi normelor referitoare la exercitarea căilor de atac (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 şi nr. 536 din 2 iulie 2020).
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1295 din 25 iunie 2020 şi încheierii din 25 iunie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2021.